De ce si cum repicam rasadurile?

In primii mei ani de gradinarit plantam samanta cu samanta in alveole individuale. Pe langa faptul ca era tare migalos aveam o problema cu semintele care nu germinau. Ramaneam cu alveole goale. In anul urmator, inventiva din fire, am gasit repede o solutie la aceasta problema: puneam mai multe seminte intr-o singura alveola urmand sa aleg plantuta cea mai frumos crescuta smulgandu-le pe celelelate. Ei bine… nu puteam. Mi-era tare mila sa nu le dau cate o sansa tuturor. Mai mult, plantele obtinute aveau tulpinile lungi, subtiri si erau putin etiolate. Pe scurt aratau jalnic.

Am invatat atunci ca in cazul unor rasaduri este necesara repicarea. Repicarea este actiunea de transplantare a rasadurilor mici in recipiente individuale.

Pasii pe care ii fac acum sunt urmatorii: seman semintele intr-o alveola comuna, cateodata folosesc aceeasi alveola pentru mai multe soiuri ale aceleasi legume de exemplu. Cu grija insa sa notez ce soi am semanat. Semintele incoltesc si cresc toate la un loc pana intr-un anumit punct.

In cazul repicarii ardeilor, pe care am ales sa-l arat astazi, anul acesta am ales sa-i seman separat pe soiuri. Asa ca iata cum arata o alveola comuna pentru ardeii grasi din soiul Doux D’Espagne. Cand este timpul de repicat, plantutele au doua frunze reale marisoare. Acesta este semnul ca si radacinile sunt destul de dezvoltate dar nu prea dezvoltate si inca nu s-au legat intre ele cu radacinile plantutelor vecine. Inainte de repicare ii udam din abundenta cu apa la tempertura camerei, de preferat fara clor, si ii lasam cam 30 de minute sa poate trage apa iar pamantul sa se ude foarte bine.

In acest timp pregatim pamantul. Eu folosesc si la semanat si la repicat pamant profesional cumparat gata pregatit. In general vorbim de turba special preparata pentru aceste actiuni. Desigur aceasta alegere a mea nu este neaparat una bio sau ecologica desi pamantul nu este tratat decat termic. Din pacate nu am alta solutie, cel putin pentru moment din cauza pamantului de la noi din curte care este extrem de argilos. Acesta ar trebui amestecat cu diverse soiuri de pamant si apoi cu compost si nisip. Pentru agricultura de week-end pe care o practicam noi, este prea mult. Probabil cand vom dedica mai mult timp acestei activitati (la pensie probabil) lucrurile vor sta altfel. Revin, turba vine compactata in saci mari (anul asta am avut de 60 kg) destul de uscata. Trebuie sa primeasca in jur de 40% apa. Asa ca scot din sacul mare si pun apa peste ea si o las si pe asta sa se hidrateze corespunzator. Tot 30 de minute. Substratul de plantare trebuie sa fie mai mult decat umed, ceea ce inseamna ca atunci cand strangi pamantul in pumn sa musteasca de apa. Nu sa curga apa din el, dar sa musteasca. Apoi umplu bine alveolele cu acest pamant. Si cand spun bine nu glumesc, chiar il batatoresc. Apoi cu un betisor sau chiar cu degetele fac cate o gaura adanca in fiecare alveola. Lucrez repede astfel incat sa nu se usuce pamantul.

Cand totul este gata, incep sa scot din alveola comuna plantutele ce trebuie repicate. E si aici o tehnica, nu foarte complicata dar e important, mai ales in cazul ardeilor, sa nu deranjam prea mult radacinile. Astfel introducem degetele usor pe langa tulpina plantei, scotand radacinile cat se poate de intregi. De asemenea incerc sa las ceva pamant pe radacina. In cazul rosiilor (tomatelor) nu am aceeasi grija. Lor le face chiar bine sa se rupa din radacini, le stimuleaza in a forma radacini noi, chiar din tulpina. Dar astazi despre ardei:

 La noi in zona, ardeii se pun cate doi pentru a se sustine unul pe altul cand vor creste mari si pentru a nu mai fi nevoie sa-i legi. In alte zone si in agricultura serioasa, evident ca fiecare ardei trebuie sa aiba cuibul sau pentru a obtine productii mari din fiecare fir. Eu cultivandu-i cate doi in strat, ii pun tot cate doi si in alveola. Am grija sa apas bine pamantul astfel incat el sa se lipeasca de radacini

Repet ca se lucreaza repede ca pamantul sa nu se usuce si ca radacinile sa nu prinda aer. Nu scoateti toate plantutele din pamant ca apoi sa le impartiti in alveole. Pe masura ce scoateti din alveola comuna, plantati in cele individuale.

rasaduri repicate

In cateva minute dupa ce ati terminat, probabil 15-30, plantutele se vor ofili. Nu va speriati este normal. Repicatul nu este o operatiune prea placuta pentru ele dar este extrem de benefica: este cumva pe principiul “ce nu te omoara, te intareste”. Prefer sa fac aceste operatiuni seara sau daca se nimereste sa fie in cursul zilei, la umbra, mentinand apoi alveolele pana la inserat in umbra.

rasaduri repicate ofilite

Pana a doua zi dimineata totul va fi in regula cu micile plantute si isi vor fi revenit complet. Nu as folosi fertilizatori dupa repicat (bine, nu folosesc in general) macar trei saptamani. Sun plante pe care nu le repic deloc cum ar fi: pepenii, castravetii, fasolea, mazarea. Acestora nu le place sa le deranjezi radacinile asa ca le plantez de la inceput in alveole individuale.

Voi cum faceti repicatul? Aveti vreo tehnica preferata sau stiti vreun secret care ne-ar putea ajuta pe toti? Abia astept sa-l aflu.

Pana atunci toate bune si spor in toate!

This entry was posted in Pe pamant and tagged , , . Bookmark the permalink.

2 Responses to De ce si cum repicam rasadurile?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.