Gradinaritul in cutie

Dupa ce v-am povestit cum e sa gradinaresti cu ochii la luna si am starnit rasul si ironiile unora, astazi va vorbesc despre urmatoarea grozavie din gradinuca: cum se gradinareste in cutii. Lumea buna le spune “straturi inaltate” si pe afara sunt foarte folosite de catre gradinarii amatori. Caci nu ati uitat, nu? Noi in gradinuca suntem amatori, nu incercam sa dam lectii nimanui, nu incercam sa convingem pe nimeni de nimic, nu avem studii de specialitate, doar povestim din experientele noastre.

Cum povesteam mai demult, principalele motive pentru folosirea straturilor inaltate la noi in curte au fost doua: inundatiile aproape anuale (care ori ne stricau culturile, ori ne impiedicau sa cultivam la timp) si pamantul argilos (care se incalzeste greu primavara, este greu de lucrat si nu atat de fertil pe cat ne-am dori noi). Planul fiind gata facut inca din februarie 2017, ne-am apucat de treaba. Mai intai am facut unul de incercare. Cu ce materiale aveam in curte deja adica 6 scanduri late de cam 20-25 cm si cateva bucati/resturi de patrati 8x8cm.

Initial gandisem straturile de 1,2×3 m. Din pacate scandurile aveau 4 metri lungime iar daca luam din fiecare cate 3 metri (lungimea stratului) ramaneam cu multe bucati de 1 metru pe care ori le foloseam la altceva ori le innadeam de innebuneam cu totii. Asa ca am luat hotararea sa scurtam straturile si sa fie de 2,7 metri. Astfel dintr-o scandura de 4 metri confectionam o lungime si o latime.

In acest fel, pentru fiecare strat aveam nevoie de 4 scanduri. Zis si facut. Primul strat a fost gata cam intr-o ora. L-am dat cu bait de lemn iar pe interior l-am tapetat cu o folie sa nu putrezeasca repede. Pe dinafara l-am vopsit cu vopsea pe baza de apa. L-am asezat in pozitia finala si ne-am apucat sa-l umplem. Primul strat a fost de cartoane, urmat de hartie, apoi am pus tocatura de crengi, urmata de frunze uscate/ofilite.

Stiam ca trebuie sa cumparam pamant si am incercat sa ne descurcam local. Auzisem ca pamantul negru de padure este cea mai faina alegere. Si am vorbit cu cineva din sat sa ne aduca o caruta, sau doua ca nu mai stiu deja… Omul ne-a intrebat la ce ne trebuie, noi i-am aratat cutia si i-am explicat ca vrem sa cultivam in el legume. El ne-a spus ca nu crede ca este o idee prea buna ca in pamantul negru de padure nu creste nimic, ca se usuca prea repede si nu tine apa. Noi, capatânosi, vrem d-ala. Asa ca ne-a adus ce-am cerut. Era deja seara cand l-am primit pe tot, asa ca am lasat umplutul ladoiului pentru a doua zi. Dimineata deja pamantul negru era aproape uscat, desi parea tare gras cand il vazusem prima data. Dupa ce am transferat pamantul am trasat patratele de 30×30 cm.

Multi oameni ma intreaba ce e cu atele din cutii imediat ce vad fotografii cu cutiile. Cum spuneam si in articolul in care imi faceam planul straturilor inaltate, patratele de 30×30 cm sunt foarte utilizate de cei din afara deoarece organizeaza foarte usor gradina si ma ajuta sa normez cantitatea de rasaduri si de plante cultivate. Intr-un astfel de patrat putem cultiva:

  • 1 fir de rosie, ardei, castravete, vanata, broccoli, varza, cartof, conopida
  • 4 salate, fire de mangold
  • 9 cepe, usturoi, napi, sfecle, fire de spanac, fasole, praz
  • 16 morcovi, ridichi, pastârnac, patrunjel.

Mi-a fost usor sa trasez cele 36 de patrate cu sfoara si cuisoare mici si am plantat in acest prim strat ceapa si usturoiul. Au rasarit tare greu si pana la sfarsitul sezonului aveam sa constatam ca de fapt omul nostru avusese dreptate. In cazul nostru pamantul negru de padure, simplu, nu a functionat. Se usca imediat ce il udam, ceapa si usturoiul cresteau foarte greu si parca nu inradacinau deloc. Toamna, am descoperit ca ceapa si usturoiul au ramas mici si oarecum debile. Nu am asteptat sfarsitul sezonului pentru celelalte cutii ci am decis sa schimbam planul. Cel putin in ceea ce priveste pamantul. Am inceput sa cautam pe net o varianta. Am gasit pamant vegetal pentru legume insa cel care-l vindea ne-a explicat ca in afara de acest pamant ar trebui sa adaugam mranita si nisip. O alta lista de achizitii s-a creionat pe langa cea deja “aprobata” pentru acest proiect iar partea masculina a familiei se vedea in situatia de a nu putea da inapoi de vreme ce scandurile pentru toate straturile erau deja cumparate.

Incetul cu incetul, straturile au fost construite si si-au ocupat locurile in perimetrul vechiului solar. Am ales sa amplasam cutiile acolo pentru ca puteam pune folia antigrindina pe structura metalica a solarului si astfel culturile erau protejate.

A fost primul proiect in care am avut nevoie de ajutor din afara, si din fericire am gasit in sat un om extraordinar care de atunci ne ajuta mereu. Nu credeam sa mai existe oameni atat de seriosi si loiali, imi pierdusem speranta sa gasim pe cineva harnic si priceput. Ajutorul ne-a fost necesar sa grabim putin lucrarile astfel incat sa nu ratam anul agricol.

Dupa ce amestecul de pamant, mranita si nisip in proportie de 3 la 1 la 1 a fost asezat in straturi si noile patrate au fost trasate, am plantat rosiile, ardeii, vinetele si castravetii. La inceput le-am udat cu stropitoarea si un pic mai tarziu cu furtunul. Dar era greu, mai ales ca vremea se incalzea si momentul udatului coincidea cu iesitul tantarilor la cina sau la micul dejun.

Apa… din cutie

Urmatorul pe lista a fost sistemul de irigatie in picatura cu care deja eram obisnuiti in vechiul solar. Despre el si despre avantajele acestui sistem am mai scris aici si aici. Ei bine aici, in cazul straturilor inaltate, a fost putin mai dificil. Pe de-o parte din cauza inaltimii unde trebuia ridicata apa, pe de alta parte nu voiam sa mai dezafectam sistemul iarna si nici sa se vada tevile “master”.

Asa ca in capatul ansamblului (pe latura mica a solarului vechi) am asezat teava master de la care am plecat cu 3 tevi pe langa fiecare rand de cutii. In dreptul cutiilor am pus cate un robinet cu care m-am conectat la sistemul din cutie, adica la patru tevusti cu gaurele. Am ales sa punem robineti deoarece nu toate legumele au nevoie de aceeasi cantitate de apa si este bine sa putem sa alegem ce vrem sa udam la un moment dat.

De asemenea robinetii ne sunt utili spre toamna sau primavara devreme cand nu toate cutiile sunt pline si trebuie udate doar cateva dintre ele in care punem salata, spanac, ceapa, chestii din astea de primavara/toamna

Primavara asta am adaugat unei cutii suporturi de folie pentru a proteja culturile de ger, in ideea ca vom face din ce in ce mai multe ansambluri ca acestea de la an la an.

Pana acum suntem multumiti de acest sistem si ne-am atins scopurile. Vechiul solar, in perimetrul caruia s-au contruit straturile inaltate, este acoperit vara cu folie antigrindina astfel incat culturile sunt protejate. Folia antigrindina are si un oarecare grad de umbrire si asa frunzele nu sunt arse de soare. Singurul inconvenient pe care il vad eu pana acum este udarea, care trebuie facuta mai des decat la culturile pe pamant. Apa se scurge mai repede… si de aceea in perioadele secetoase si foarte fierbinti probabil ca udam o data la doua zile.

Sper sa va inspire metoda noastra de lucru si sa vad din ce in ce mai putine imagini cu culturi inundate sau distruse de grindina.

cof
This entry was posted in Pe pamant and tagged , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.