Experientele neplacute ne pun pe ganduri intotdeauna. In cazul nostru, al gradinarilor, asteptarea de cateva luni pana la planta sanatoasa si productiva, prima floare, primul rod, prima muscatura din leguma preferata poate fi umbrita de cateva greseli sau de graba cu care tratam recoltarea semintelor.
Zilele trecute am trait o astfel de dezamagire dupa ce am obtinut trei soiuri diferite cultivand seminte, teoretic din acelasi soi, primite de la o organizatie care se declara pastratoare de soiuri. Nu vreau sa-i dau numele deorece este o organizatie vestita si sper ca a fost un caz izolat, asadar nu vreau sa le fac publicitate negativa, ca poate nu o merita. Desi atunci cand ai o astfel de misiune, verifici oamenii, furnizorii, procedurile ca asta e treaba ta: sa-ti respecti misiunea! Insa eu am tras niste concluzii personale pe care as vrea sa le impart cu voi, astfel incat sa invatam cu totii.
Asadar, avem o gradina familiala, in care avem mai multe soiuri ale aceleasi legume. Unele sunt atat de valoroase pentru noi incat am vrea sa pastram soiul de la un an la celalalt sa ne putem bucura de gustul sau de celelalte calitati – seminte putine, culoare superba, rezistenta la boli, “zemosenia si carnosenia”. Primul pas care trebuie facut este sa ne asiguram ca soiul nostru preferat este soi si nu hibrid. Am sa fac o paranteza mica referitoare la hibrizi: in lumea mea de gradinari o perioada lunga de timp hibrizii erau tratati ca fiind un fel de organisme modificate genetic. De fapt este vorba despre o incrucisare artificiala a unor soiuri care au calitatile dorite de producatorul de hibrid si la baza de catre consumator, deoarece producatorul raspunde cererii unei piete…
De ce este bine sa ne asiguram ca este soi si nu hibrid? Simplu, de cele mai multe ori semintele recoltate de la hibrizi, anul urmator vor da nastere la plante care nu pastreaza calitatile legumei din care ai luat semintele ci mai degraba ale parintilor soiului hibrid. Soiurile insa vor oferi acelasi gust, aspect si calitati legumei in fiecare an. Cum deosebim soiurile de hibrizi?
Cel mai simplu este sa ne uitam pe plicul pe care-l achizitionam: daca scrie hibrid, F1, F2 avem de-a face cu un hibrid. Daca din contra scrie soi, soi vechi, heirloom avem de-a face cu soiuri. Tot soiuri sunt si cele de la babutele din sate, vecini, prieteni care cultiva an la rand acelasi soi din seminte proprii si obtin aceleasi rezultate.
Si noi in grAdinuca avem legume unde folosim hibrizi, la castraveti spre exemplu unde nu am gasit un soi care sa ne multumeasca asa ca am cautat un hibrid cu flori preponderent feminine, cu coaja neamara, destul de rezistent la boli. In alte cazuri unde nu pot proteja la incrucisare nu iau seminte (cum este in cazul morcovilor deoarece langa mine am un camp de morcov salbatic si nu pot proteja cultura mea asa ca prefer sa cumpar in fiecare an samanta)
Si tomatele se corcesc intre ele dar in timp. De exemplu am cumparat acum 10 ani niste seminte de tomate albe, se numesc White Beauty, in primii doi-trei ani au fost albe – cam de culoarea untului. In al patrulea an la supracoacere capatau o tenta rozalie. In al cincilea an aveau deja irizatii roz cand incepeau sa se coaca. Noroc ca mai pastrasem seminte din plicul initial si dupa o proba de germinare am luat-o de la inceput, stiind acum ca tomatele trebuie protejate la incrucisare. Cum facem asta? Simplu: strangem saculeti de organza si in momentul cand pe planta apare inflorescenta, inainte de a inflori o introducem in saculet (astfel incat albinele sa nu poata ajunge la ea cu polen de la alte rosii). Dupa ce a legat rod, adica vedeti o rosioara mica acolo, puteti da jos saculetul cu grija. Procedati asa doar la primul palier de rod, de la care luam si semintele.
Sa revenim din lunga divagatie de la subiectul initial: cum recoltam semintele de la tomate?
Trimitem copii afara la joaca, cu sotul sau dupa caz sotia, bunica sau oricine este dispus sa stea cu ei. Inchidem telefonul, televizorul, radioul si soneria de la usa. Abia acum ne putem apuca de treaba
Avem nevoie de rosia datatoare de seminte, un pahar, un filtru de cafea, pix, eventual eticheta sau un marker pentru pahar si ceva mai tarziu o strecuratoare.
Eu procedez astfel: scriu pe filtrul de cafea numele soiului si anul. Apoi culeg rosia, cea mai frumoasa, fara pete, sanatoasa si o asez in filtru de cafea desemnat si o mai las acolo inca minim 2 zile. Ea va continua sa se coaca bine, bine. Cateodata se si crapa de asteptare, ceea ce este un semn ca putem colecta semintele.
rosii in asteptare
Lucrez cu o singura rosie o data. Nu umplu masa de rosii si nu trec la urmatoarea pana nu termin cu cea cu care lucrez. Se pot taia fie transversal, fie in felii. Atentie ca desi pe dinafara rosia poate parea sanatoasa inauntru pot aparea surprize. Rosia care arata pe dinauntru ca cea portocalie nu este potrivita pentru colectat seminte, este o rosie bolnava si semintele au sanse mari sa propage boala mai departe sau sa nu germineze. Chiar si semintele aparent sanatoase din aceeasi rosie. E mai bine sa alegeti alta.
o singura rosie o data 
cateodata apar surprize
Scoatem semintele cu grija deasupra paharului, apoi mai punem putina apa, de preferat fara clor si lasam semintele la fermentat. da, da la fermentat. Acest procedeu ajuta la descompunerea stratului gelatinos din jurul semintei (care printre alte proprietati de protectie, contine o substanta antigerminare) dar mai scade si din incidenta bolilor din anul viitor, mai ales viroze. Lasam la fermentat pana cand deasupra lichidului din pahar se aduna un strat de mucegai fin, ca floarea de la gem (stiu, stiu numai a floare nu arata). Ultima fotografie e graitoare, mai putin musculita de otet…
puse la fermentat 
fermentate
Urmeaza spalarea. La inceput varsati tot continutul paharului intr-o sita si asezati sita sub jet de apa. Dupa ce ati limpezit bine, bine, daca este nevoie interveniti pentru indepartarea completa a stratului gelatinos prin frecarea delicata a semintelor de sita. Le lasati la scurs si apoi le puneti in filtrul de cafea gata inscriptionat cu numele lor.
Dupa ce ati terminat cu un soi, spalati bine de tot toate ustensilele, stergeti cu servetele de hartie si verificati de doua-trei ori sa nu ramana vreo samanta ratacita…
in sita 
spalate bine pe spate 
puse la uscat
Le lasati la uscat una doua saptamani. Daca nu se usuca bine si raman umede fie mucegaiesc, fie incoltesc. Am patit asa cu niste seminte de pepene galben in Grecia. Mi-a placut mult fructul asa ca am adunat semintele. Le-am lasat putin la fermentat (1-2 ore) apoi le-am spalat bine, bine si le-am pus pe un servetel ca nu am gasit filtrele de cafea in casa in care am locuit. Servetelul s-a udat si ca sa protejez celelalte lucruri din bagaj, tusti cu servetelul intr-o punga de plastic. Pana acasa am facut doua zile. Odata ajunsa, primul meu gand au fost plantele aduse de acolo (diversi lastari gasiti “pe jos” si ghivece cu plante cumparate – stiu, stiu Simona ca nu e bine/voie/indicat) si semintele… Care aratau asa…
40% incoltite
Ptiu, ca iar am divagat si m-am lungit… Dupa ce se usuca bine eu le pastrez in borcanase mici (prefer sticla plasticului mereu) sau daca nu am incotro in pachete de hartie in cutii de plastic sau metalice… Dupa posibilitati!
Voi ce secrete aveti? Ceva in plus, sariti vreo etapa? Toate bune si spor in toate sa aveti! Sa fim sanatosi!
bine, ne-bine, stii cum e: cea mai sigura modalitate sa scapi de o ispita e s-o satisfaci imediat :)))
dupa spalare, pun iarasi semintele in borcan cu apa si le arunc pe cele care se ridica la suprafata. apoi le usuc in tavite, pe panza – se desfac mult mai usor dupa ce le lipesc intre ele. le pun in pungi de hartie pe care notez: soi (descriere, daca nu stiu soiul), anul recoltarii, provenienta initiala, anul in care cultiv soiul respectiv (pentru ca sub 3 ani de cultivare nu sunt sigura ca soiul e stabil). pungile de hartie le pun intr-o cutie de plastic cu garnitura la capac si o depozitez fix in biblioteca, ca nu ma indur sa le pun in alta parte, musai sa le vad 🙂
Eu pastrez semintele uscate in borcanele cu capac din sticla cu garnitura, din acelea care se inchid cu o inchizatoare din sarma. In borcan mai pun un pliculet de silicagel recuperat de la alte produse care au asa ceva si apoi pun borcanelele in frigider peste iarna. Spor la cules!