Planul lunii aprilie

Ei si iata-ne in luna aprile. Afara a inceput sa fie mai caldut si in sfarsit incepem forfota prin gradina. Semanam, plantam, taiem, curatam, luam decizii rapid ca nu mai e timp de planificat. Poate va ajuta putina planificare gata facuta. Continue reading

Posted in Pe pamant | 11 Comments

Planul lunii martie

Ca de obicei, tarziu dar ma gandesc ca voi puteti compara ce ati facut pana acum cu lista mea si vedeti doar ce mai aveti de facut. Cum mai sunt cam 12 zile pana la sfarsitul lunii timp mai este.

Asa ca iata ce avem de facut in luna martie:

In livada:

  • terminati taierile de primavara la pomii fructiferi
  • inainte de a mai face vreo stropire la pomi, ma refer in special la cele negre si albastre, va rog analizati cu atentie mugurii de la caisi (ei infloresc primii). daca in varful mugurelui florifer vedeti putin roz (adica o idee de culoare in varful mugurelui, nu trebuie sa fie buton floral), nu mai faceti stropirile de primavara. Noi anul trecut asa am pierdut rodul de la cais.
  • plantati pomii fructiferi pentru a completa livada; vremea inca rece va mai ajuta si pomii nu au intrat de tot pe rod

In gradina

  • repicati rasaduri pentru culturile timpurii
  • inca mai puteti semana in rasadnite pentru producerea culturilor semitimpurii (ardei, vinete, varza de vara, rosii)
  • este momentul sa afanati pamantul pe care l-ati arat sau sapat adanc in toamna. La maruntirea pamantului, daca ati sapat tarziu sau chiar in primavara poate este bine sa luati in considerare sa udati putin sau sa nu asteptati uscarea completa a pamantului, astfel incat sa spargeti bulgarii mari de pamant.
  • puteti deja semana: ceapa, radacinoase, spanac, ridichi de luna, radacinoase, usturoi, sfecla rosie, varza si conopida timpurie
  • insamantati castravetii
  • unele din cele de mai sus le veti planta in solarii sau sub tunele cum ar fi conopida si varza.
  • cumparati folie pentru solarii si inspectati-le  sa vedeti de ce reparatii au nevoie dupa iarna; acelasi lucruri trebuie sa le faceti si pentru sere. Puteti deja acoperii solarul cu folie intr-o dimineata fara vant.

In vie (LE):

  • se face debilonarea si dezmusuroirea vitelor in zonele cu vita de vie semiprotejata si dezgroparea in zonele cu cultura protejata
  • se fac ultimele verificari ale spalierelor
  • se executa taierile in uscat, precedata de verificarea viabilitatii mugurilor din ochi de iarna
  • la sfarsitul lunii se aplica sapa mare
  • se continua stropirile
  • incepe plantarea vitelor unde se zvanta terenurile
  • se dezmusuroiesc si vitele tinere
  • se instaleaza spalierele daca lucrarea nu a fost executata in toamna primului an de la plantare
  • se face a doua pritocire a vinurilor tinere

Ca de obicei astept sugestiile voastre si va doresc toate bune si spor in toate

Posted in Pe pamant | 5 Comments

Cultura cartofului

cartof_campAs vrea sa vin in ajutorul celor care vor sa se apuce acum de agricultura sau celor care au o gradina mica in care vor sa cultive doar pentru ei si familie cateva legume, verdeturi si fructe. Dar nu se pricep si nu stiu cum sa inceapa. Fara pretentia de a fi atotstiutoare sau ca sfaturile mele sa fie tot ce trebuie sa stiti despre o cultura, voi vorbi putin despre cum cultivam noi la noi in gradina. Nu vreau sa intru in amanunte despre care vuieste tot internetul, legate de continutul in diverse substante si ma voi referi doar la cultura in sine.

Prima planta despre care vreau sa vorbesc este Maria Sa CARTOFUL

Premergatoare: cele mai bune sunt leguminoasele (alea cu pastai sunt leguminoasele) perene si anuale, cereale de toamna si primavara, varzoase, cucurbitacee (castravetele, dovlecelul, pepene). Cartoful nu trebuie cultivat pe aceeasi parcela mai devreme de 4 ani si de asemenea nu trebuie cultivat dupa rosii si vinete sau tutun cu care este intr-un fel frate.

Pregatirea terenului: se face prin aratura adanca (25-30 cm) in septembrie – octombrie. Se incorporeaza gunoi de grajd cam 2,5-3 kg pentru fiecare metru patrat.

Pregatirea tuberculilor: mai intai sortati tuberculii in sensul in care ii eliminati pe cei bolnavi sau loviti. Apoi ii alegeti pe cei mai micuti (30-50 g) sau mijlocii (50-70g). Cei mai mari ii puteti sectiona dar sa aveti grija sa contina macar 2 ochi. Ca sa-i feriti de boli si daunatori trebuie tratati cu un fungicid si cu un insecticid. Intrebati la fitofarmacie si ei va vor ghida mai bine decat va pot spune eu aici. Substantele difera de la zona la zona si de la an la an.

Incoltirea tuberculilor este necesara pentru a scoate cartofii din repaus si obtinerea de colti vigurosi ceea ce ne va fi de folos pentru o inradacinare eficienta. Aceasta incoltire se incepe inainte cu 30-40 de zile inainte de plantare. Incoltirea se face in doua etape: preincoltirea (8-10 zile la semiintuneric, 15-18 grade Celsius) si incoltirea propriu-zisa care are loc la lumina si la temperaturi cuprinse intre 10 si18 grade Celsius cam 20-30 de zile.

Plantarea se face atunci cand in sol temperatura depaseste 6-7 grade Celsius la 10 cm adancime, adica in functie de zona unde plantati intre sfarsitul lunii martie si prima jumatate a lui aprilie. Se planteaza in randuri distantate la 70 cm, intre cuiburi fiind necesari 30 cm. Este indicat sa bilonati (inaltati pamantul de-a lungul randului).

Ingrijirea culturii. Se mentine solul afanat inainte de rasarirea plantelor, adica fara crusta si fara balarii… Dupa ce rasar cartofii se praseste de 5-7 ori manual sau mecanic in functie de marimea culturii.

Se poate ingrasa cultura cu doua fertilizari: prima inainte de imbobocit iar cea de-a doua in faza de inflorire. Tot atunci se fac si udarile. Va recomand sa testati solul si sa il ingrasati cu ce trebuie sau mai bine zis sa-i oferiti ce-i lipseste  pentru cultura voastra, fie ea cartof sau altceva

Daunatori. Ne batem cu mana si cu gandacul de Colorado. primul tratament de mana se face la imbobocire si al doilea la 10 zile dupa aceea. Se mai aplica tratamente contra manei dupa fiecare ploaie sau udare. Pentru gandacul de Colorado actionam la avertizare adica atunci cand ii gasim mergand in pijamale pe frunzele de cartof atunci actionam. Bunica mea lua o cutie de conservein care punea motorina si aduna gandacii de Colorado, larvele lor si ouale si ii imbaia in motorina. Cam de trei ori pe saptamana. Cand ne-am facut mai mari faceam noi asta. Doamne ce nu-mi placea… Bleah! Va mai puteti duce din nou la fitofarmacie, cred ca intre timp au aparut milioane de substante pentru a menaja mainile fine de domnisoara.

Recoltarea se face spre sfarsitul lunii mai pana la sfarsitul lunii iunie, dar pentru niste cartofi noi din aceea micuti si rotunzi cred ca puteti umbla la ei chiar mai devreme. Pe incercate… Daca vreti insa cartofi de toamna poate ca ar trebui sa impingeti plantarea mai tarziu prin mai sa creasca pana prin august, pe la inceput.

Toate bune si spor in toate, dragilor!

Posted in Pe pamant | Tagged , | 5 Comments

Planul gradinii din fotoliu

Suntem inca la gura sobei dar avem in fata zeci de foi de “mate” cu organizarea parcelelor. Unii s-au apucat deja de rasaduri, dar si ei inca deseneaza patrate si dreptunghiuri cu viitoarele culturi. Am decis sa va fac viata usoara sau grea si sa va spun dupa ce culturi este potrivit sa plantam legumele preferate. In principiu nicio leguma nu se cultiva al doilea an dupa ce a fost si anul trecut tot acolo Continue reading

Posted in Pe pamant | 5 Comments

Planul lunii februarie

stropiri de iarnaEi bine chiar daca au trecut deja 10 zile din luna februarie, ca deh mi-am pierdut antrenamentul de a posta la timp, astfel incat sa puteti alege ceva din articolele mele, ma gasesc in minunata postura de a va sugera cam ce se face (mai bine spus ce fac eu) in aceasta luna ce o precede pe cea mai aglomerata luna a anului. Presupun ca semintele sunt asezate deja pe luni asa cum am vazut intr-un articol care mi-a placut foarte mult, asa ca planul cu semanaturile este deja facut. Stiti deja ce va creste la voi in gradina, unde, mai avem doar sa aflam cand.  Continue reading

Posted in Pe pamant | 4 Comments

Planurile mele in 2013

planuriAnul  trecut v-am cam neglijat si imi pare rau. Anul din punct de vedere agricol a fost unul slab din cauza inundatiilor din primavara dar si a secetei din vara. Culturile au avut de suferit, totul a fost parlit. Pana si ceapa cu care spuneam ca nu poti da gres a crescut insuficient, chiar daca am udat aproape toata vara. Pamantul inundat s-a strans in jurul bulbilor si s-a uscat asa intarindu-se excesiv. Dar asta este frumusetea in agricultura. Trece revelionul si gata suntem gata de o noua investitie financiara si afectiva. Desigur in cazul in care nu traiesti din asta si nu investesti o mare avere.

Iata-ne asadar, in fata unui an nou, chiar daca la sfarsitul lunii ianuarie deja. Cat de repede trece timpul… Ma multumesc insa cu ideea ca mai am inca aproape 1 luna inainte de asaltul treburilor de primavara. Asa ca inca planuiesc ce voi face anul asta agricol. In anii trecuti am mers pe varianta clasica in care am semanat legume si zarzavaturi asa cum o face toata lumea de ani de zile. Anul asta vreau sa incerc noutati, sa inovam putin ca prin septembrie-octombrie sa pot spune “iata ca se poate si asta”. Continue reading

Posted in Pe pamant | Tagged , , , , | 15 Comments

Boli la ciresi si la visini

Cred ca am inceput sa seman cu guvernele Romaniei. Dau vina pe ce a fost inainte, pana cand ma plictisesc.

Cert este ca in urma inundatiilor unii pomi din livada noastra au avut de suferit. E drept ca nu sunt sigura ca asta a fost motivul clar deoarece am mai vazut ciresi si visini afectati de aceeasi boala si in alte curti care nu au stat in apa ca a noastra, chiar si in alte judete.

In plus acolo unde sunt pomii care s-au uscat nu au fost inundatii chiar asa mari si nu sunt acestia pomii care au stat in apa.

In fotografia de mai sus se poate observa ca in apa stau caisii, nicidecum visinii sau ciresii care sunt situati pe randul al doilea (langa mazare).

Totusi iata cum stam acum (mazarea a fost acolo unde acum se vede pamantul si unde acum am plantat varza ca anul trecut):

Pare a fi arsura bacteriana, in opinia mea dar sunt deschisa si la alte sugestii.

Arsura bacteriana este o boala fungica ce apare mai des la mar si par dar iata ca si ciresii si visinii au fost atacati. Semnul ca ar fi arsura este ca in ciuda faptului ca frunzele s-au uscat ele nu au cazut din pom nici macar atunci cand a batut vantul foarte tare. Mai am un mar care s-a dus asa ca la toamna vom avea o noua generatie de pomisori copii ce le vor lua locul celor care ne-au parasit.

Posted in In livada | Tagged , , | 6 Comments

Mandrie patriotica

Desi sunt foarte mandra de tara mea, nu pot spune ca am des motive sa scriu despre asta. Imi plac traditiile, mancarurile, muzica, dansurile, locurile si felul nostru romanesc de a fi.

Nu ma refer aici la felul acela romanesc de a fi in care ne etalam, la acei romani care inteleg viata ca o permanenta defilare a ceea ce sunt si detin ei, ci la aceia care se lupta in feliuta lor pentru o viata mai buna, a lor si a celor din jurul lor. Ma refer la acei romani care au renuntat la a se lamenta si a-si plange de mila si au hotarat ca este suficient sa faca fiecare ceva in patratica lui si din putinul pe care-l facem fiecare adunat se va strange la un moment dat cat trebuie sa schimbam ceva.

Probabil ca stiti deja experienta mea cu cei de la Ruris si motivele care m-au indemnat sa aleg un produs romanesc in detrimentul unuia fabricat pe un vapor (made in… “Unde suntem?” “In apele teritoriale X” “Atunci made in X”).

Ceea ce nu v-am spus atunci cand am vorbit despre motocoasa pentru ca eram prea incantata de ce pot face cu ea, au fost detaliile. Detaliile care au facut diferenta. Nu-mi inchipuiam niciodata in mintea mea – oricat ar fi ea de patrioata – ca si romanii pot fi atenti la detalii ca nemtii, de pilda.

Motocoasa mea a avut fiecare particica din ea ambalata separat, asezata cu grija sa nu le zgarie pe celelalte, unsa si lustruita gata de folosire. Instructiunile de folosire erau in limba romana dar prinse intr-o carticica tiparita cu poze si schite clare, nu pe vreo hartie xeroxata din care nu intelegi nimic. Toate asezate in pungute sigilate. Cheie pentru asamblare. Tot ce-ti trebuie la indemana, fara sa te cauti prin sertare.

M-am gandit ca toate acele lucruri, pe langa faptul ca costa, inseamna atentie din partea unui om care atunci cand a gandit toate astea sigur s-a gandit si la mine. Si probabil s-a gandit cum i-ar placea lui sa primeasca un astfel de produs.

Apoi am realizat ca oamenii astia de la Ruris sunt printre putinii care mai produc ceva intr-o tara in care tot mai multi doar comercializeaza. Cum o fi? Astia sunt oamenii care ma fac sa fiu mandra ca inca mai sunt aici. Oamenii care s-au gandit odata, demult, sa plece si sa-si gaseasca fericirea si prosperitatea pe alte plaiuri, insa au decis sa ramana aici si sa lupte cu sistemul, cu birocratia, cu mentalitatile, cu lenea, cu imaginea proasta cu care ne-am ales mai mult sau mai putin din viata noastra, cu controlele aberante, cu taxele, au ales sa investeasca tot si sa mai faca si credite pe deasupra, sa-si faca planuri pe care X si Y, dintr-un birou sa le naruie cu o modificare la codul fiscal pe ultima suta si cate si mai cate…Dar ei au ales sa fie creativi, sa-i respecte pe cei carora le vand, sa creeze un nume romanesc, sa-l creasca si sa-i dea drumul sa umble prin lume.

Cred ca i-ar fi fost usor proprietarului firmei, care inteleg din site-ul lor ca este inginer mecanic, sa-si gaseasca drumul peste mari si tari, unde oameni cu meseria sa sunt cautati, apreciati si bine platiti. Insa alegerea lui a fost alta. Nu cred ca i-a fost usor, cum nici noua celorlalti nu ne este zilele astea si nici nu cred ca a stiut dinainte cum va fi. Cred insa cu tarie ca a stiut ce vrea.

As vrea sa-i spun, lui si celor ca el, ca sunt mandra de ei si le multumesc. Le multumesc fiindca datorit unor oameni ca ei, care stiu ce vor si unde vor sa ajunga, eu astazi sunt inca aici. Si mai mult decat atat nu mi-am pierdut speranta intr-un maine mai bun. Sunt mandra ca din munca lor ies produse pe care nu ne este rusine sa scriem mare “made in Romania”.

Iar pe acesti oameni cred ca merita sa-i cunoastem mai bine. Daca simtiti ca spatiul din gradinuca este potrivit pentru a va promova, as fi mai mult decat onorata sa fiti alaturi de mine.

Si asa cum undeva pe Turnul Eiffel scrie mic “made in Resita – Romania” si toti ne mandrim cu asta, stiu ca intr-o zi un neamt pasionat de gradina, ca mine, se va uita la un utilaj Ruris si va spune “uite romanii pot fi si altfel”. Si cu totii vom fi mandri de asta.

 

Posted in Dragi mie | Tagged , , , , | 5 Comments

Puisorii

Avem noi sufletele in gradinuca.

Cu exceptia incubatorului, care le-a tinut loc de closca, am hotarat ca totul in viata lor sa fie natural. Asa ca le-am gasit un loc minunat in iarba si i-am lasat sa zburde.

Iarba inca este mai mare decat ei dar nu se lasa, se ingroapa in ea si o ciugulesc de la baza. Si pe cuvant ca e tunsa regulamentar la 6 cm inaltime. Gazonul din spate, semant asta toamna in noiembrie, si-a pierdut rolul recreativ si a lasat loc pentru noii locatari. Nimeni nu a fost suparat.

Incredibil ce inseamna instinctele. Puii cumparati din ferma nici vorba sa ciugule ceva darminte sa mai pape si iarba. Se uita la ea ca si cum ar fi vreun OZN, verde firesc. Astia, chiar daca sunt clociti doar de o cutie cu aer cald, imediat cum s-au vazut pe iarba au pornit asaltul.

Sfat pentru cei ce vor sa experimenteze ca mine: mutati tarcul puilor in fiecare zi deoarece gainatul este acid si va arde gazonul, daca puii folosesc doar o parte din el.

Acum o intrebare pentru ai de sunteti mai experimentati: cum deosebiti cocosii de puicute inca de la varste fragede? Unii spun ca numai puicutele au coada pe cand cocosii inca nu, altii ca creasta la cocosi este mai dezvoltata, altii ca dimpotriva. Am mai auzit opinii ca dupa inaltimea picioarelor si osatura ceva mai impunatoare a cocosilor. Deci cum?

Cei de la care i-am cumparat, m-au lasat sa aleg si eu am ales pe cei mai mici din lot, in speranta ca gainusele sunt mai delicate si mai mici. Dar daca am luat numai cocosi? Si voi avea in loc de multe oua la anu’, numai 20 si astea dupa… 🙂

 

Posted in Din ograda | Tagged , , | 3 Comments

Jos buruiana

E ca un laitmotiv al zilelor de vara: plivitul.

Am cititori care ma lauda de fiecare data ca nu stiu ei cum la mine totul este atat de ordonat si am timp pentru toate. Cu riscul de a-i dezamagi ii anunt si pe aceasta cale ca nu este chiar asa ca-n filme (a se citi in poze). Dar si cand ma apuc de plivit, nimic nu-mi sta in cale. Recunosc ca intotdeauna mi-au placut pozele de genul “inainte ” si “dupa”. Asa ca nu facem rabat de la asta nici acum.

In solar la noi, o vreme nu s-a putut intra din cauza inmuierii pamantului. Rosiile le-am copilit infundati in noroi pana la genunchi (fara exagerare) si cu un paraias rece ce se simtea sub talpile noastre. Pana nu s-a intarit pamantul intr-o oarecare masura nu am putut intra sa plivim. Iar buruienile s-au bucurat in tot acest timp de caldura si umezeala si ne-au transformat solarul intr-o jungla. Bietii ardei nu se mai vedeau de balarii, iar intreg procesul de plivire a semanat foarte mult cu bancul ala cu “tricoul cu metalica”.

Si acum dovada – poza “inainte”

Pe cele doua randuri din dreapta sunt ardeii. Vede cineva ceva? Ei hai sa nu va mai fierb – poza de dupa

Au mai ramas doua randuri, dupa week-end-ul plin. Speram sa le dovedim saptamana viitoare Acolo, in a doua fotografie se pot observa cele 9 ore de munca in 3 persoane: eu, mama si verisoara V. Precizare in mod evident pentru fetele de mai sus, care-si fac mustrari de constinta ca la ele nu este. Cred si eu ca de unul singur este foarte greu. Cateodata imposibil…

Posted in Pe pamant | Tagged | 3 Comments