Cei care ma urmaresc pe Facebook probabil stiu ce iaz am avut in curte din cauza ploilor nesfarsite de luna trecuta. Pentru cei care nu ma urmaresc acolo, o sa postez o singura fotografie graitoare si gata sa uitam de asta.
Apele acum s-au mai retras iar noi am facut parte dintre cei norocosi: apa nu a intrat in casa, ne-a mai ramas ceva din mazare si ceapa plantata la sfarsitul lui martie, animalele din curte sunt bine, merci. Cat despre cei cativa pomi afectati, sau flori sau altceva, probabil o vom lua de la capat.
Dar ploile au avut paradoxal si o parte fericita: multi melci in gradina. Cuprinsa de un un entuziasm disperat de a face ceva in weekend-urile la tara si infranata de noroiul gros, m-am apucat sa adun melci. Si am adunat asa de vreo 30-40 de bucati mari. Ca pe cei mici i-am crutat.
Gandul criminal a existat de la inceput. Nu i-am adunat cu intentia de a ne juca cu ei ci de a-i gati. Asa ca dupa ce i-am adunat, i-am lasat 24 de ore sa se curete, intr-un vas acoperit dar plin cu apa.
A doua zi, mi-am amintit povestile mamei despre cum gatea strabunica in vremea razboiului melcii, ca fiind singura proteina accesibila. Cuprinsa de remuscari am pus o oala plina cu apa la fiert. Strabunica ii fierbea in apa rece si din cand in cand ridica de pe oala capacul unde melcii cuprinsi de fierbinteala apei se refugiau si ii impingea inapoi in oala. Eu nu am putut sa fac asa si in consecinta am ales apa deja fierbine si o moarte mai rapida.
Cand apa a clocotit am pus in ea sare si melcii. La un moment dat, apa a facut spuma si a reinceput sa fiarba. Acesta a fost momentul in care inarmata cu o lingura de lemn am inceput sa mestec in oala rapid, intr-un singur sens. Cica asa ies melcii din cochilie mai repede. Asa s-a intamplat, dar nu pot spune ca daca nu faceam asta, se intampla pe dos. I-am fiert 15 minute. I-am scurs si apoi cu o furculita si o miscare oarecum rotativa i-am scos din cochilii. Usor, cum spuneam. N-am vazut niciodata un melc pe dinauntru asa ca am fost destul de uimita sa vad ca melcul in casa, se muleaza perfect pe forma casei.
Apoi am calit niste usturoi in ulei de masline, am pus melcii fara cochilie la calit, peste un timp am pus niste vin si am lasat sa se lege un sosulet cumsecade.
Au fost buni insa au avut un gust pregnant de pamant. Consistenta lor a fost apropiata de cea a carnii crevetilor. Nu au fost deloc gumosi.
Data viitoare, cand vom mai avea abundenta de melci (ceea ce sper sa se intample cat mai departe de momentul de azi) lucrurile vor sta altfel. Dupa ce ii voi scoate din cochilie ii voi cali in unt, vinul ramane in formula actuala, usturoiul trece mai spre sfarsit si va aparea in peisaj o mana buna de patrunjel tocat la sfarsit. Macar pentru un balans de culoare, daca nu pentru acoperirea gustului de pamant.
Calitatea ultimei poze este usor viciata de nerabdarea cu care asteptam sa gustam o chestie asa noua. T mare m-a intrebat mai tarziu in cursul serii, daca o ducem chiar asa rau de am ajuns sa mancam melci. I-am raspuns ca melcii sunt o delicatesa dar ea mi-a replicat “Delicatesa, delicatesa, dar noi i-am luat din iarba de la noi din curte”. Se vede treaba ca delicatesele se cumpara numai din magazin sau se servesc numai la restaurant. A naibii societate de consum! C nu a mancat deloc dar asta nu l-a impiedicat sa faca o indigestie serioasa in urmatoarele 12 ore.
Toate bune si spor in toate!
Ati avut curaj….dar stiu de la T mare ca numai voi ati mancat. Chiar nu gaseati alt fel de proteine?
Ne calim, cine stie ce vremuri apucam… Glumesc desigur. Am vrut sa incercam si nu ne-a parut rau
Sunt deliciosi, chiar daca pregatirea lor e putin ‘brr’.
Dupa ce-i prepari, ca in reteta ta. taie cativa melci cubulete si pune unt peste ei, dupa care intinde amestecul pe paine prajita calda.
Iese ceva asemanator melcilor burgundy.
A, si eu am si congelat (dupa ce i-am curatat si fiert) cand am avut cantitati mai mari.
Zi buna!
Apoi nu stiu ce sa zic, mie parca mi se zburleste ceva pe spate cand ii vad asa in farfurie. Cred totusi ca o sa ma rezum la a ii lua in mana doar cat sa le cant “melc, melc, codobelc” 🙂
Brrr! Nu cred ca as putea manca melci. Delicatesa sau nu mie mi se par scarbosi!
Gradinuco, brava tie! Sunt foooaaarte buni! Din pacate, la mine nu apar neam. Din astia mari. Doar din aia mici si albi, puzderie. Dar nu poate fi vorba sa-i mananci… Bunica ta ii lasa numai o zi sa se curete pentru ca, precum zici, era nevoie acuta de proteine. Lasa-i trei zile. Si nici ‘imerati’ nu stiu sa fie bine. Eu, unde am vazut procesul tehnologic nu erau imersari in borcan. Pur si simplu, insa, nu aveau ce manca. Si se curatau. Pe unde am mancat eu, n-am simtit pamantul, la gust, ci usturoiul si patrunjelul. E drept ca aia erau melci de cultura. Si cu asta am atins si coarda sensibila. Daca-ti plac, nu e nevoie sa astepti viitoarele inundatii, ci sa-i ‘cultivi’. Cica nici macar nu e prea greu!
Da asa zic si eu, mult usturoi si patrunjel. Asta mi-a lipsit. Oi oi de cultivat… nu poate fi vorba, la noi sunt foarte multi din astia mari. La voi sunt din aia de balta, ca la mare.
Am si eu o nedumerire.
Din ceea ce am citit in articol si in comentarii nu prea rezulta ca ati separa piciorul (muschiul) de maruntaie. Se papa cu totul? Altfel nu vad de ce trebuie tinuti 3 zile pentru curatare.
Eu, in copilarie, am vazut la bunicul unui amic de joaca, cum, dupa o ploaie, a adunat multime de melci si i-a aruncat intr-o oala cu apa fiarta. Dupa ce i-a scos din cochilii, a separat muschii de maruntaie si doar muschii i-a gatit in continuare.
Eu nu-i gatesc, dar stiu din spusele sotului, ca ii tin chiar si o saptamana intr-un cos cu capac si ii hranesc cu plante aromatice ( in afara de oregano, care le da gust amar ). Am mai auzit, ca e bine sa pui macaroane crude langa ei. De foame mananca tot ce le dai si se pare ca devin mai gustosi asa. Daca tot ai de gand sa-i mai gatesti, poti experimenta 🙂 In plus, adauga putin otet si o frunza de dafin la fiert.
Pai daca ai asa de multi, poti sa vinzi. Eventual mie, când m-oi apuca, la pensie, sa-i cresc! 🙂
Nelu, nu am separat nimic, am mancat si maruntaiele, avand in vedere ca au avut la dispozitie 24 de ore sa se curete. Cine nu s-a curatat, l-am mancat… Probabil se curata cand ii fiebi direct. Zic si eu
Dani, merci pentru sfaturi. M-am gandit si eu la otet si dafin dar parca erau prea marinati dupa aia.
Alex, ti-as da, dar mi-e ca se corcesc cu ai tai si raman mici. Nu mai bine vii tu la o portie intreaga si un pahar de vin direct la sursa? Ca asa mi-i un dor de povestit… Sa nu uiti costumul de scafandru si eventual barca deoarece pe noi iar ne-o batut o ploaie. Numa’ bine pentru o noua transa. Astia or muri pana la urma inecati?
dupa toate teoriile melcii se tin 10 zile la curatat. in lazi de plastic bine aerisite. eu ii tin in baie si in fiecare seara ii spal cu dusul. se aduna multa mizerie deoarece pentru o astfel de actiune se aduna macar 4oo de melci. altfel nu merita munca. dupa curatare melcii se tin in congelator si se folosesc cand ai nevoie. daca vrei o reteta strong ( care o folosesc eu ) lasa o vorba aici. poti arunca o privire la adresa de mai jos
http://an1954.wordpress.com/category/de-ale-gurii/
Buna seara!noi avem in gradina un mic loc unde crestem melcii si ii eliminam pe cei mari,incet incet.Cum ii pregatim???in tamdem cu cotul.II adunam si ii lasam la curatat 7 zile,nimic,intr.un sac de plasa.Apoi frumusel ii indepartam pe cei morti,ii spalam in ape reci,multe si ii punem la fiert in apa rece,intr-o oala cu capac.Ei amortesc pe masura ce apa se incalzeste si raman afara din cochilie,nu se retrag.in apa de fiert punem o capatana de usturoi necuratat si foi de dafin.Dupa ce se racesc,daca sunt destui oprim o portie buna si restul ii depozitam in congelator.Ii consumamintr-un sos generos de ceapa si ardei,stins cu rosii in bulion,iar cand sosul e aproape gata se pun mielcii prefierti si un pahar de vin alb,insotot de o ramurea de cimbru.se pot adauga cartofi cubulete,fasole verde,dovlecei…..dupa gust.Pofta mare!