Inca de anul trecut ma batea gandul sa impletesc usturoiul. Vazusem la Huni cum impletisera ceapa si ma gandeam sa-i provoc pe copii la o claca. Insa m-au coplesit alte treburi si intre timp usturoiul s-a uscat. Nici macar nu am mai incercat sa-l impletesc.
Anul asta, am recuperat si va arat si voua pas cu pas din gradinuca, cum am procedat noi. Mai intai am tras ca bezmeticii de usturoi. Insa pentru ca usturoiul nu este ca ceapa sa fie putin in afara pamantului el se rupe imediat. Asa ca urmand sfatul vecinilor ne-am folosit de o furca pe care am infipt-o binisor perfect vertical langa usturoi. Am ridicat putin brazda si abia dupa aceea am tras de usturoi. Aici am avut concursul copiilor care s-au “batut” pe brazdele de cules.
Este bine sa stiti ca exista furci speciale pentru scos usturoi sau radacinoase. Ele nu sunt ascutite sau taioase si sunt drepte nu curbate. Poate ati vazut vreodata in magazin si v-ati uitat si ati ras ca mine de sculele “proaste” pe care le vand unii. Nu-i nimic invatam. Eu am folosit o furca normala ca nu am din cealalta si nici n-am vrut sa investesc intr-una deoarece nu am un camp de usturoi sau de radacinoase.
Recolta a fost bogata anul acesta iar calitatea usturoiului m-a dat pe spate. Aproape ca seamana cu cel chinezesc cu diferenta ca se curata ceva mai greu insa cateii sunt mari si multi.
Dupa ce l-am scos din pamant, l-am incarcat in tarna si l-am acoperit pentru impletit. Daca se usuca nu se mai poate impleti deoarece codita devine casanta si nu mai este suficient de lunga pentru a se prinde in impletitura. N-am vrut sa incerc metoda inmuierii ulterioare si dat fiind ca era noapte deja (cine lucreaza cu copii in gradina, stie ce greu merg treburile), am acoperit tarna cu o carpa pana a doua zi dimineata.
Cand m-am trezit, pe la 5 si ceva poate 6, m-am aruncat direct pe ea, copii nefiind interesati de impleteala. Se incepe cu 3 fire asezate cu bulbii in sus si se impleteste ca o impletitura normala in trei. Se impleteste de cateva ori si abia dupa aceea se aseaza un nou bulb acoperindu-l imediat de celalalt sirag. Dupa cateva fire adaugate siragurile se ingroasa dar nu exagerat, deoarece se termina frunzele celor de mai sus, ajungand la un moment dat la o grosime relativ constanta. Precizez ca nu se taie din codita nimic si eu nu am folosit niciun pic de papura sau alt ajutor, cum am fost sfatuita prieteneste. Impletiti cat puteti de strans deoarece prin uscare legatura mai pierde din volum si impletitura se mai lasa. Rezultatul final…
Ceapa am prea multa si e mai putin rigida si se rupe mai usor, mai ales ca nu e uscata in intregime. Asa ca poate doar o funie, doua, restul in ladite si in pod cu ea. Spor la impletit.
Chiar arata bine usturoiul de anul asta. Are catei vigurosi si se curata relativ usor. Noi i-am testat si gustul intre timp pentru ca l-am impletit acum doua saptamani. Delicios! 🙂 Acum trebuie sa ma prind cu il fac oamenii aia granule ca mi-ar placea cateva plicuri “home made”
Muuuult usturoi, chiar o sa-l consumati pe tot ? Si eu, care credeam, ca pun mult usturoi in mincare …
Da’ cositele, sint de premiat, Adinuca !
Cred ca ala granule este cumva razuit si uscat in uscatoarele alea de fructe si legume. Il dai pe razatoarea mica si apoi il usuci. Zic si eu… N-am mai facut niciodata dar cred ca acasa asa se poate face. Ala industrial nu cred ca este natural, dar este doar parerea mea.
Dani, nu e chiar asa mult usturoi, sunt vreo 300 de capatani… Mujdei, tzatziki, fripturele, impanaturi, carnati, piftie, legume cu usturoi (dovlecei, fasole verde, vinete, salata de vinete altfel – stiu ca in Grecia o faceti de la inceput cu usturoi si otet), samanta pentru la anu’, mi-ar mai trebui. Cat despre cosite, mi-am facut mana pe printesa, nu puteau sa nu-mi iasa…