Placinta cu pui, ciuperci si mazare

In anii trecuti cand plantam mazarea asa cum o plantam prima recolta era mica si amarata. Asa ca mi-am adaptat reteta de inaugurarea sezonului mazarii cu o reteta la care folosesc putina mazare. Anul asta asta nu a fost cazul, din prima culegere am obtinut 5,5 kg de boabe, insa reteta de inaugurare a sezonului a ramas aceeasi. Asa ca astazi am gatit aceasta minunata placinta cu iz irlandez.

Ne trebuie dupa cum urmeaza (noi suntem patru adulti si doi copii):

• pui; ai mei sunt pretentiosi asa ca folosesc piept pe care-l dezosez, dezpielitez, degresez si altele care incep tot asa. Am folosit 4
• ceapa; vreo doua sanatoase sunt suficiente
• ciuperci intre 400 si 600 de grame; bine ar fi sa fie de padure insa cum eu sunt o habarnista in a culege, cu toate ca era padurea plina nu m-am aruncat.
• mazare, am pus generos o portie de 500 grame.
• ne mai trebuie vreo 2 linguri de bulion, pasta de tomate sau ceva din familia astora
• vreo 1-2 lingurite de faina (stiti deja parerea mea despre sosurile cu personalitate)
• cam o cana de lapte
• aluat de placinta (pentru ca noi am facut 6 portii am folosit 2 pachete a cate 2 aluaturi fiecare; daca faceam 6 portii mari imi trebuiau 3 pachete); daca va da mana puteti framanta insa eu aveam niste buruieni in solar si n-am avut timp de framantat aluaturi
• sare, piper si cele doua sosuri marete fara de care aceasta placinta in opinia mea nu face nici cat o ceapa degerata: Worcestershire si Pimento.

Si acum ne asezam la treaba; nu-i greu dar multa batzaiala, vorba bunicii mele (e adevarat ca ea se refera la galustile cu prune cand zice asta). Asadar; taiem carnea in bucati mici, nu foarte mici si de preferat lunguiete, nu ca mine cubulete si o saram. O asezam in minunatul tuci (v-am spus ca eu numai il el gatesc) si o rumenim.

Dupa ce s-a rumenit o luam din tuci si o asezam intr-un castron unde ea va incepe sa lase o zeama extrem de gustoasa si apetisanta si noi o sa tot gustam din ea de fiecare data cand trecem pe acolo. Doar asa sa vedem daca are destula sare, daca nu cumva s-a racit… In fine intre timp taiem micut ceapa si o aruncam in tuci sa caute carnea. O sa gaseasca lipituri pe fundul tuciului, dar o sa le dezlipeasca ea.

Cand s-a rumenit si ceapa, dar nu foarte tare, punem mazarea. Daca vreodata faceti aceasta reteta cu mazare din conserva, ceea ce nu este in totalitate exclus, mai ales ca este o mancare mai de anotimpuri reci, mazarea o puneti foarte aproape de sfarsit pentru ca e deja fiarta. Daca faceti cu mazare congelata, acum este momentul sa-i faceti cunostinta cu ceapa si ca sa nu se dedea la cine stie ce traznai, turnati o cana de apa peste ele.

Asteptati sa se inmoaie putin mazarea, dupa care va amintiti de carne. Daca inca o mai aveti si n-ati gustat-o pe toata. Asa ca pentru a preveni aceasta intamplare, o rasturnati pe toata in tuci. Va indurati si de zeama aceea buna despre care vorbeam mai sus si o lasati sa se scurga pana la ultima picatura in tuci. O sa va intalniti cu ea la final asa ca nu dati drumul la lacrimi inca. Tot acum adaugati si ciupercile si inca o cana de apa si lasati-le pe toate la balacit.

Intre timp luati bulionul, sau ce-o fi el, il amestecati cu faina si il diluati cu putin lapte intr-o cana, Turnati lapte pana se umple cana, tot mestecand cu scopul de a obtine un lichid gros pe care-l turnati peste cele din tuci. Apoi mai clatiti cana cu putin lapte pe care-l puneti tot acolo sa nu se piarda nimic, ca asa m-a invatat pe mine bunica econoama.

Mai dati unul, doua clocote, cat sa capete curaj sosul si faina sa se piarda in marea de arome, potriviti de piper si de sare daca mai e cazul si turnati cateva linguri de sos Worcestershire (atentie este usor acrisor din cauza otetului de malt). Pimento e tare iute si daca sunt si copii prin preajma e bine sa nu-l puneti acum.. Gata stingeti focul si pregatiti strachinile. Impartiti mancarea in fiecare strachina, echitabil.

Decupati din aluatul de placinta, cercuri, patrate sau si una si alta cu care veti inveli fiecare strachina inainte sa ajunga in cuptor

Eu recunosc ca nu am rabdare sa dau forme aluatului si cam de pe la momentul asta ma paleste foamea. Nu mai am rabdare de nimic

Le asez in tava de la cuptor, cu grija sa nu se lipeasca intre ele pentru ca aluatul care este lipit pe marginea strachinei va ramane crud in locul acela

Dupa ce stau ele in cuptor, le scoateti cam cand arata asa:

Mare grija, cand va infigeti in ele, ca momentul ridicarii aluatului de pe strachina este unul delicat din cauza aburilor, adevarat inmiresmati, dar extrem de fierbinti ce se vor degaja. N-am mai apucat sa fac poze la nimic dupa ce le-am scos din cuptor ca s-a rupt filmul. In capul meu nu in aparat. Acum, dupa ceva timp, va pot spune ca mai puteti pune sos Pimento daca va place putin mai iute sau sa mai adugati sos Worcestershire. Puteti marunti aluatul in strachina, noi preferam sa-l scoate pe o farfurie si sa-l papam in loc de paine ca in strachina se inmoaie.

Merge minunat cu bere Guinness, in opinia mea de nebautor de alcool. Cu siguranta exista si alte pareri…

Pofta buna dragilor!