Mazarea

Anul acesta a fost unul bun pentru mazare. Cel putin la inceput, cand era mica si nu facuse pastai.

Am facut cateva schimbari fata de anii trecuti. Manata de o idee apucata in zbor la coada la magazinul de seminte – caci cine a fost vreodata la magazinul din piata Rosetti, primavara si mai ales vineri, stie ce este aia o coada – am plantat mazarea mai devreme. Undeva pe la sfarsitul lui martie, eram gata cu ea in gradina. In alti ani ma prindea si inceputul lui mai si nu era plantata. O alta schimbare importanta a fost ca nu am mai pus 4-5 seminte la cuib cate puneam pana acum ci peste 10, mai exact cate luam asa cu bun simt in pumnul meu mic. Deh, femeie delicata cu mainile mici. Stiti voi la ce ma refer… Desimea randurilor si a cuiburilor a fost la fel ca si in alti ani: vreo 60-80 cm intre randuri vreo 30 cm intre cuiburi.

La inceput ideea mea cu plantatul devreme a fost buna chiar si cea cu plantatul mai multor fire in cuib. Am sapat-o binisor dar nu am insistat in a o musuroi corespunzator. Poate pe aici sa fi gresit. La un moment dat cand mazarea a inceput cu bucurie sa infloreasca, totul a luat-o razna. Mazarea dadea semne de oboseala lasandu-se binisor intr-o rana si sfarsind prin a se intinde pe pamant. Eu m-am suparat de asa o reactie de lene tocmai cand aveam nevoie de vivacitatea ei, asa ca m-am inarmat cu niste bete. N-am vrut sa o bat, oameni rai ce sunteti, ca v-ati gandit asa. Doar sa o sprijin. Ma intreb de ce oare nu m-am gandit eu sa o sprijin cand inca statea in picioare. Cred ca e o boala de tara, ajuti cand oricum nu mai este nimic de facut.

Va amintesc faptul ca randurile mele au o lungime de 8 metri.

Din pacate legaturile mele, atunci cand pastaile au aparut s-au dovedit inutile, deoarece mazarea s-a ingreunat si a apasat cu toata greutatea pe fire. Gandesc acum ca ar trebui sa iau niste caramizi cu care sa sustin firele de data asta pe undeva pe la mijlocul randului in vreo cateva locuri.

Problema grava a aparut luni, cand un stol de ciori, care-mi gustasera cu pofta din capsuni (aflate insa mai aproape de casa iar cateii si-au facut datoria in alungarea lor), s-au vazut nevoite sa manance mai in spate si ascunse dupa solar, au dat iama in brazdele cu mazare. Si toate pastaile au fost gustate, cand inca nu aveau boabele formate bine. Am auzit ca mazarea cu pastaie doar (fara boabe inauntru), este considerata mare delicatesa. Ce sa facem daca la noi si ciorile sunt de sange albastru? Cred ca cineva acolo sus considera ca nu ne face bine mazarea in cantitati mari…

Am dat fuga la Hornbach si am cumparat plase acoperitoare iar maine vreau sa le montam. Am luat doua plase 4 x 10 m. Sa vedem daca sunt eficiente. daca nu sunt hotarata sa-mi iau o goarna din aia care face ca uluiul si o las sa urle in gradina toata ziua. M-a mai sfatuit cineva sa prind vreo doua ciori sa le sucesc gatul si sa le agat la vedere in gradina. Mi s-a parut o idee buna insa cred ca strica peisajul… Fireste ca nu mi-a spus cum sa le prind, ca parca ciorile sunt gaini…

Voi aveti probleme cu pasarile rapitoare de fructe si legume?

This entry was posted in Pe pamant and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

8 Responses to Mazarea

  1. Alex says:

    Eu n-am probleme cu pasarile, dar asta nu pentru ca nu am pasari, ci pentru ca (sper, deocamdata) nu au ce “fura”.
    Pasari sunt cu duiumul. In afara celor de balta care, fierste, stau pe balta si nu cred ca-mi vor face probleme, sunt o gramada de ciori si grauri. Acestia din urma si-au facut cu multa frenezie cuiburi pe sub tiglele de pe casa si sunt grozav de galagiosi. Mai ales din cauzaa lor imi fac griji pentru eventualele roade care vor aparea.
    E drept, ca peste unul dintre cele doua straturi pe care le-am cultivat, am pus de la bun inceput plasa din aceea de la Hornbach, care sper sa-i tina la distanta. Dar daca va trebui sa fac si cu pomii din livada la fel, atunci “am pus-o”, cum se spune mai nou prin targ…

    Acum ceva ani in urma, c├ónd am fost prima data cu automobilul in strainatate, am vazut in Italia peste tot livezile acoperite cu plase din acestea. Si ma tot minunam la ce folosesc…. Acum am aflat!

  2. victoria says:

    Chiar azi mi-a spus o vecina,care locuieste la vreo 500m distanta, ca la ea au mancat ciorile mazarea.
    La mine vad ca nu au venit si sper sa nici nu vina.Chiar am cules azi o punga de mazare din cea mai timpurie si sunt pline de teci ambele soiuri.
    Eu am pus bete si sfori inca de cand au crescut vreo 20 cm.Pe masura ce crestea ii mai puneam un rand de sfori.Acum are 3 randuri si ii ajunge.

  3. Adinuca says:

    Alex noi avem si grauri si ciori si cocosari. Toamna e bataie in micile vii de la vecini. Vazusem niste moristi colorate, or fi bune, oare? Sau sa-mi agati CD-uri ratate la scris prin copaci. Mai imi spunea cineva sa agat margele colorate si lucioase. Altcineva pungi cu apa sa luceasca soarele in ele. Dumnezeu stie cum o fi mai bine. Asta cu pungile cu apa cica e buna pentru muste.

    Vicky la noi dupa 20 de cm s-au culcat. Anul viitor stiu ce am de facut dar anul asta sa vad ce mai pot repara. Mai ales ca de 3 zile tot ploua si nu stiu daca pot intra.

  4. happy says:

    Victoria ,acum aud prima oara de ciori care mananca mazare.Din cauza suprafetei mari a gradinii cred.Eu am avut probleme cu pormbei cand am semanat boabele!
    Cu graurii le-am pus 3 mamai in capsuni si vad ca nu s-au atins de ele!

  5. zuara says:

    1. mazarea se poate pune cit de devreme in martie, rezista bine la frig..
    2. al anul viitor incearca sa o pui pe rand, nu in cuiburi, ca de asta s-a lasat, sunt prea multe tulpini intr-un singur loc.si pune sarma, nu sfoara, ca e mai rezistenta. sau cumpara plasa speciala pe care se poate catara(.e buna si la castraveti)
    3. sigur ca pastaile fragede de mazare sunt delicatese, cind este prea deasa se rareste cand pastaile sunt mici, pe la noi se face supa din pastaile astea fragede. eu n-am incercat.
    4. daca vrei sa mai pui o a doua cultura de mazare, sa nu depasesti inceputul lunii iulie, ca sa aiba timp sa se coaca pana la caderea primelor brume.pe la noi*, ne asteptam la brume din a doua jumatate a lui octombrie. si nu uita ca ii trebuie multa apa.
    *= zona Tebea

  6. Adinuca says:

    Zuara, multam pentru sfaturi. Anul asta am pus mazarea cat de devreme mi-a permis terenul sa intru si a fost devreme ca nu a fost iarna prea umeda. Nu sunt foarte lamurita cu plasa aia, ce fel de plasa este, cat de inalta si cum dau mazarea jos de pe ea dupa aceea. Noi castravetii ii legam in solar asa ca n-am vazut inca plasa din aceea. Cred ca la anul incerc cu sarme. Nici noi n-am incercat insa in cartea mea de bucate de prin anii 1920 si ceva, este chiar o mancare de pastai de mazare. Nici nu stiu daca sa mai pun o cultura de mazare, semnalele sunt ca s-a facut indeajuns de multa. O sa scriu azi un articolas despre cum am rezolvat problemele la mazare.

  7. Pingback: grAdinuca.ro » Cum am salvat mazarea…

  8. PAFI says:

    Exista mazare speciala pentru pastaie – pentru teaca adica. Se face mult mai devreme decat fasolea teaca, la gust e usor dulceaga, pastaia e lata si are putine boabe in interior.
    Dupa multi ani (de cand traiau bunicii) am pus anul asta si sunt curios daca am sa si culeg ceva.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.