Repicarea rasadurilor

Va anunt cu mandrie in suflet ca am promovat cursurile. Nu cu brio, luand un rusinos 8,75 la scris. Cand eram eu tanara… nu vedeam note din astea si eram ceva mai pretentioasa. Acum ma gandesc la faptul ca important este sa promovez. Ma mai asteapta un examen dificil in iunie si sunt gata. In fine, gata inainte sa trec la cursurile avansate. Nu ca m-as fi speriat ca nu voi ajunge in acest punct insa nici usor nu a fost.
Ceea ce a contribuit la acest “nu a fost usor ” a fost departarea de gradina. Aceste doua saptamani fara gura de oxigen din week-end-uri, fara puterea pe care mi-o da pamantul reavan si plantele, saptamanile s-au aratat din ce in ce mai amenintatoare si mai grele. Si m-am dezlantuit. Intr-o seara dupa cursuri, am venit acasa si am observat ca telinele mele, da toate cele 104, nu se mai tin in picioare. Ba mai mult: de la pamant la primele frunze, incepusera sa le creasca mustati. Nu, nu mustati de virilitate si din exces de testosteron (cum poate Alex ar fi tentat sa creada), ci din dragul lor de pamant. Mici radacinute se aruncau la pamant in speranta ca vor ajuta planta sa creasca mai repede. In alveolele cu rosii si ardei iuti era o inghesuiala, ca in tramvai dimineata. Si pentru ca mi-era dor de pamant sub unghii, am luat hotararea pe la 8 seara sa repic.

Plantasem totul in alveole, in ideea ca nu va mai fi nevoie sa repic. Insa am observat ca mila a ramas la cote inalte in sufletul meu, cu accese violente pe ici pe colo, astfel incat nu am fost in stare sa smulg ce era in plus. Mi-am mai luat o tava alveolara si ceea ce mi s-a parut viabil am mutat. Cele 104 teline au fost repicate in vreo 2 ore si o durere de spate napraznica. Curios lucru la sfarsit zambeam. Sigur nu aveam nicio urma de masochism nici cand m-am apucat nici cand am gatat. Doar eram fericita. Micile plante deja miroseau a telina veritabila si in afara de faptul ca eram pe blatul de la bucatarie si nu batea vantul, totul era ca in gradina. Oricum ochii mei nu vedeau mai departe de marginea alveolei.

Cu rosiile a fost si mai minunat. Daca pot sa spun asa. Cat sunt ele de mici, mi-au patat mainile ca suratele lor adulte, iar aroma aspra de rosie era imprastiata in toata casa. Am fost gata la 1 si ceva. Dar cui i-a mai pasat. A fost asa ca o vitamina. A doua zi la 6 eram in picioare

 

Toata lumea se simtea bine, mai ales rasadurile. Dupa experienta repicarii, au tasnit la propriu din radacini si s-au inaltat si s-au ingrosat de nu-mi vine sa cred. Nu inteleg cum se face ca au pornit asa ca doar 3 plante intr-un pahar nu erau chiar asa de multe, dar se pare ca lor le place singure. Singurul regret este ca nu am lasat cate doi ardei intr-un pahar ca doar asa-i pun in pamant, dar m-a luat valul si probabil ca mintea mea a plecat inainte mea la culcare.

Dupa vreo cateva seri, am repetat oarecum experienta sadind gogosarii. N-am imagini spectaculoase, doar cateva seminte pe un patut de pamant.

De retinut este ca nu am pus alt pamant sau alt ingrasamant si totusi plantelor le-a facut bine. Telinelor le-am rupt radacina asa cum scria pe pachet. Doar ca zilele precizate pe pachete nu se respecta, cel putin nu la mine. Ma intreb daca atunci cand le plantez le mai rup radacinile, daca dau pamantul jos de pe ele si multe alte chestii care ma asalteaza din cand in cand. Pana atunci (la plantare) ma bucur de ordinea ce dainuie in gradina mea de iarna.

This entry was posted in Pe pamant and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

34 Responses to Repicarea rasadurilor

  1. victoria says:

    Ce imi place cum stau frumos in alveole.
    Rosiile mele sunt abia la primele frunze adevarate.De restul nu mai zic,ca sunt mici tare si cred ca voi cumpara anul asta si vinete si ardei la cat de frig este

  2. Adinuca says:

    Rabdare Vicky, stii ca si anul trecut a fost rece pana la sfarsitul lui iunie si a plouat. Vine ea si vremea frumoasa. Eu ma intrebam daca sa le plantez sau nu chiar si in solar… in conditiile in care peste noapte sunt cam 4 grade.

  3. Ursu Florin says:

    Si rasadurile mele sunt amarate inca. La rosii incep acum sa le dea primele frunze adevarate, iar ardeii sunt amarati rau.

  4. Adinuca says:

    Ai pus mai tarziu? Sau ai pus ca Vicky afara? Ca daca puneai in martie deja trebuiau sa fie ca ale mele. La noi ne-a ajutat si lumina puternica din dreptul geamului de la sufragerie si faptul ca sub geam era un calorifer. Pe care-l mai inchideam din cand in cand. Mai asteapta putin si rareste-le. Uda superficial in fiecare zi, dar nu exagera sa nu dai in vreo boala fungica cum este caderea rasadurilor.

    Alex, daca treci pe aici… m-am uitat la rasadurile tale de telina. Nu trebuie sprijinite ci repicate. La repicare trebuie ingropate pana la frunzele false. Asa cum am facut si eu.

  5. Ursu Florin says:

    Prin 10 martie le-am pus si inca sunt amarate. S-ar putea sa fi exagerat cu apa pentru ca unele s-au culcat la pamanat.

  6. Adinuca says:

    Poate ca s-au culcat din cauza inmuierii pamantului. Daca sufera de “caderea rasadurilor”, trebuie ca pe tulpina sa apara o pata negricioasa circulara si de acolo rasadul se indoaie si il pierzi.

  7. alex says:

    Cum sa nu trec “pe la tine” Adinuca!? In fiecare, dimineata, ca si spalatul pe dinti! si nu glumesc!
    Da, da, asa am si facut cu telina. Dupa ce am fazut ca “ditamai” plantuta chiar si cu 3 frunze, se
    sprijina pe tulpinita accea aia amarata, am renuntat la “araci” (nu radeti de mina, ca experinta mea
    e zero la acest capitol!). Mikam luat inima in dinti si am ingropat-o “de vie” exact asa cum zici tu,
    pana sub frunzele adevarate. Si am inaltat o ruga zeilor gradinarilor, ca telinele mele se nu moare.
    Si n-au murit. Acum a inceput sa iasa a patra frunza. chiar ma gandeam sa le pun, la sfarsitul
    spatamanii, niste poze la galerie. sunt putin nedumerit in legatura cu ruperea radacinii…
    Si ardeilor de care sunt chiar mandru. Cei pe pe care i-am pus primii
    imi par chiar uriasi. ceilalti, desi sunt pusi la un interval de numai 2 (poate 3, nukmi amintesc prea bine)
    par mult in urma. Spre stiinta lui C: cei negri arata incurajator.
    Rosiile le-am repicat de saptamana trecuta, chiar daca la unele nici nu aparusere frunzele adevarate.
    Mi ska parut ca sunt prea inghesuite si iarasi oluasera razna in lungime. La repicare le-am plantat mai
    adanc. Cred ca au depasit cu bine socul.
    Nu inchei inainte de a te felicita pentru examen, chiar daca nu stiu despre ce scoala e vorba. Desigur,
    sunt curios. Deci cand voi avea nitel timp, am sa caut printre postarile anteriare.

  8. Adinuca says:

    Ma bucur ca ai intuit corect si ai intervenit asupra telinelor. Trebuia sa rupi radacinuta cand le scoteai din pamant., cam la jumatate. Dar acum las-o pentru data viitoare. Despre scoala vorbim pe mail.

  9. Alex says:

    Data viitoare fiind anul viitor?
    Stii de ce am fost derutat? Pentru ca eu spe ca am pus telina din aceea pentru frunze/tulpina. Cel putin asa scria pe plic…
    Acum ca le-am “ingropat de vii”, ma intreb partea de tulpina pe care am ingropat-o se va ingrosa devenind un fel de radacina?
    La telina normala, adica aceea pentru radacina, ceea ce cumparam noi rezulta din tuberizarea radacinii sau a tulpinii aleia pe care tocmai am ingropat-o?
    Pentru un individ despre care se suspecteaza ca ar sti câte ceva despre efectele benefice ale acestei plante, sunt cam necunoscator int-ale anatomiei acesteia.
    Recunosc ca nici sa o manânc nu ma dau in vânt, cu toate ca gustul ei e minunat in fierturi. Dar sti de ce o vreau sub forma asat “neradacinoasa” si ma zbat cu ea? Visez la un Bloody Mary cu “bete” de telina din gradina mea!
    Iaca’sa!!

  10. Alex says:

    Hmmm… am cam inceput sa inghit virgulele….

  11. victoria says:

    Da,ai dreptate.Cica de Sambata se incalzeste.

  12. Maria Ionescu says:

    Avantaj ca locuiesc in s-v ,astazi am plantat vinetele,iar acum 2 zile telina ,iar in solar am plantat acum vreo 2 saptamani rosii si ardeii,urmeaza ca luni sa plantez afara restul rasadurilor de rosii , vreo 80 de cuiburi cu cate 2 fire (eu asa plantez ardeii, rosiile si vinetele)

  13. Adinuca says:

    Deh frate, cand altii au clima mediteraneeana, la coltul casei, cum sa nu fi invidios. Sa-ti fie de bine Maria si sa le ingrijesti mult si bine pana la recolta.. Noi plantam doua fire doar ardeii, in rest cate un fir.

  14. Alex says:

    Foarte interesanta chestia asta cu cuiburile “duble”! Care ar fi exact explicatia si la ce distanta sunt aceste cuiburi unele de altele?

  15. Adinuca says:

    In alveola trebuie sa lasi doua plantute la un loc. Nu le vei separa niciodata deoarece ardeii se sprijina unul pe celalalt. Cand plantezi in gradina, ii pui asa cum sunt, unul langa celalalt. Totdeauna am pus asa ardeii. Daca pui un singur fir riscul sa se rupa este mare. Greutatea plantei este mare, mai ales cand fructifica, iar tulpina este destul de fragila. Eu pan pe rand, cate doi in cuib si apoi tot ii mai leg din cand in cand de sus sa fiu sigura ca nu se frang. Rosiile si vinetele mi se par destul de stufoase sa le pun doua in cuib.
    Cuiburile le pun la distanta de 35-50 cm unul de altul pe rand si 80 cm intre randuri.

  16. Alex says:

    E judicios ce spui tu… P’asta am prins-o in ultimul moment! 🙂 Si nu se incurca unul pe altul la productie?
    Si-acum, daca in cosulete am numai cate unul dupa cum ai vazut)?! Ii plantez cat pot de aproape, sau si la astia le pun “scobitori”?
    Ma dusese si pe mine capu’ ca trebuie cumva ajutati. Asa o planta mica face niste fructe asa de mari. Dar ma gandisem sa le “spanzur” cu niste sfori, de sus.

    Dupa cum vezi, la mine intrebarile se inmultesc in progresie geometrica!

  17. Adinuca says:

    Nu se incurca unul pe altul in productie.
    Daca ai lasat cate unul, cum am facut si eu… nu ne ramane decat sa plantam cate doi in unul langa altul. Daca pui cele doua rasaduri cu pamantul lor, pamant langa pamant, este suficient. Sigur ca le poti lega de sus, daca ai “de sus”-ul. Daca insa le plantezi in gradina, vei avea nevoie de ceva araci. Chiar si daca plantezi cate doi si vezi ca productia este mare va trebui sa-i sprijini cumva: ori cu araci ori la capatele randurilor vei pune niste araci si vei lega sfoara de fiecare parte a randului. Cat despre intrebari… nu te sfii. Daca stiu sa raspund… bine, daca nu poate stie altcineva si invat si eu.

  18. liviu says:

    Buna,
    Vorbesti de cursuri, ce fel de cursuri? Nu vreau sa fiu indiscret, dar raspunde-mi numai daca au legatura cu gradina, gradinarit, peisagistica, plante etc.
    Tare as vrea sa invat la modul profesionist, peisagistica si gradinaritul (stiu, nu suna bine impreuna, dar mie-mi plac) si nu am unde! Da, cu exceptia facultatii, dar din pacate nu am atat timp!

  19. Adinuca says:

    Buna Liviu si bine ai venit in gradinuca!
    Cursurile nu sunt de gradinarit cu toate ca si eu ca si tine tanjesc dupa astfel de cursuri. Spuneam intr-un articol mai vechi ca nu inteleg de ce se fac cursuri de recalificare in frizerie, ospatarie, bucatarie pentru someri dar nimeni nu ia in considerare imensul potential agricol al acestei tari si nu se gandeste sa-i invete pe romanii doritori, si, eventual posesori ai unei bucati de teren sa faca agricultura pe ea si sa se sustina singuri din asta. putine cunostinte de agricultura, putin despre afaceri si gata; omul ar fi mai bun decat o armata de ospatari.
    Din pacate nu am nici energia, nici timpul necesar sa ma apuc de o noua facultate. In plus din pacate invatamantul romanesc bazat pe memorare de date inutile, pe care le gasesti in orice carte si mai nou pe net, nu ma atrage deloc. Ma gandesc ca am facut o facultate de 4 ani: facultatea de chimie. Imi aduc aminte cu drag de ea si in special de un curs din anul I, la care am invatat 4000 de reactii chimice pentru examen. la ce mi-a folosit. La nimic ca stiu cu exactitate din ce Tratat sa le iau. Asa ma gandesc ca e si pe la agronomie, ca deh, omul este obisnuit sa compare cu experiente anterioare. Drept pentru care spun pas, unui invatamant invechit, unor profesori (fara a generaliza) care trateaza studentul ca pe o oaie din turma care nu stie sa citeasca si este necesar sa vina el sa citeasca dupa un curs, unor materii inutile (inca ma gandesc cu drag la cei doi ani de analiza matematica si ecuatii diferentiale, complet inutili). Din pacate pentru asta imi lipsesc nervii. Daca m-as duce intr-un loc in care as avea cu adevarat de invatat lucruri utile, cu unealta in mana, de la niste oameni care te trateaza ca pe un om, poate m-as gandi de doua ori. Nu inteleg de ce afara se pot face cursuri intensive pe diverse niveluri de “de toate” si la noi trebuie sa o lalalim vreo 3 ani. Nu vreau sa se supere pe mine nici pasionatii, nici absolventii (sau viitorii absolventi) de agronomie, nici unii profesorii de acolo pentru care am toata stima si imi voi ridica palaria in fata lor totdeauna. Dar pentru unii (doi, trei, n) nu ma voi duce acolo cata viata oi trai. Eu cred cu tarie ca cei care fac aceasta meserie (poate cu unele exceptii de la veterinara) sunt manati de o pasiune intensa si cred ca viata in acea facultate ar fi mai frumoasa daca cei care predau si-ar aduce aminte ce i-a adus pe ei acolo, si si-ar uni pasiunea cu cea a studentilor. Daca ar imparti cu drag din cunostintele lor daca ar exista acea frumoasa relatie intre discipol si maestru.
    Iarta-ma ca m-am aprins asa. Poate ca nu era cazul, dar ma doare ca nimeni nu gandeste solutii simple si practice.Iti multumesc pentru rabdare.
    Cursurile mele sunt departe de agricultura, gradinarit sau peisagistica. Eu devin incetul cu incetul in urma cursurilor terapeut Bowen. Te mai astept cu mult drag

  20. liviu says:

    Buna dimineata,

    Multumesc.
    Am fost la un pas de a ma inscrie la facultate, cea de peisagistica din cadrul agronomiei, durata 4 ani, cursuri de zi. N-am facut-o, pentru ca nu stiu cum as fi impacat munca cu invatatura. Adevarul este ca lucrurile trebuie facute la timpul lor, la 42 de ani este destul de greu (dar nu imposibil) de a te apuca de o facultate cu frecventa la zi.
    Am facut in schimb un curs de arhitectura a gradinii, destul de interesant si din care am invatat totusi cum sa gandesti amenajarea unei gradini. Dupa cate am studiat, citit carti si sapat pe net, suntem FOARTE departe, noi ca romani, de ceea ce inseamna GRADINA. Fie ea de placere, utilitara, relaxare si asa mai departe. Mare pacat, pentru ca avem un potential imens si aici ma refer la terenuri libere, calitate pamant, clima…nu ma refer la oameni.
    In fine, eu as fi dispus sa plec si afara sa invat gradinaritul sau macar sa vad cu ochii mei ce fac oamenii aia in curtile lor. Ca o mica paranteza, parerea mea este ca englezii si irlandezii sunt cei mai tari in gradini, sunt EXTRAORDINARI.
    In legatura cu ceea ce spui tu in raspunsul tau, pentru care iti multumesc, iti dau mare dreptate, pentru ca si eu am patit exact la fel: facultate de masini unelte (suna tare pe vremea aia, inainte de ’89), invatat matematica, fizica, organe de masini si altele…iar acum imi doresc sa fi facut agronomia! Incurcate caile Domnului, dar sincer nu-mi pare rau…ce-a fost a fost, important este prezentul!
    No, vorbarie multa saracia omului, cum se spune pe la noi! Voi urmari blogul tau, imi place, ma simt si bine pentru ca sunt printre “ai mei”, iar daca voi putea ajuta cu ceva…cu cea mai mare placere.
    Numai de bine!

  21. Alex says:

    Hopa! Altul care a facut Masini Unelte!!!
    Devine chiar interesant… Adinuca, iti inteleg perfect “dracii” legati de scoala româneasca. Dar n-a fost intotdeauna asa. Bine, recunosc ca intotdeauna a fost ceva mai indepartata de aspectele practice ale meseriei. Deh, meteahna mostenite, culmea (!) de la scoala franceza nu de la cea ruseasca (cum ar putea crede unii. Dar pe vremea mea (chiar daca nu sunt chiar asa de batran cum suna, cei 12 ani care ma despart de Liviu sunt definitorii. Pe vremea mea se invata si limba româna la scoala (nu ca astazi) se se facea si meserie la “Masini Unelte”. Problema a degenerat rau intre timp si, mai cu seama, dupa 1989. Eu am terminat “Masini Unelete” in 1981 si am practicat meseria aceasta timp de 12 ani, indraznesc sa spun, la cel mai inalt nivel, intr-un institut de profil. Dupa ’89 (observati ca refuz sa spun “Revolutie”!) ingineria a murit in România din conditiile binecunoscute. Ca sa-mi ramâna “orizont” a trebuit sa-mi schimb profesia (nu in agricultor :), asta o fac pentru “destresare” ), dar si acum regret ca nu mai lucrez in domeniul in care m-am “scolit”.

    In alta ordine de idei, dar mai aproape de topic, te anunt oficial ca am scos in gradina primele rasaduri: prima serie de ardei, cele 12 (sic!) teline si feniculii (sau cum naiba le-o fi zicând la plural!). Bineinteles ca am facut si ceva poze pe tema asta dar, iar bineinteles, sunt restant cu pusul lor pe web.
    Sunt insa foarte nedumerit. Prima serie de ardei (gras verde) s-a dezvoltat exceptional (dupa cum se poate vedea si din poze). Urmatoarea, gras -rosu, galben si negru, desi a avut aceleasi conditii nu s-a dezvoltat asa de frumos. E adevarat ca sunt cu 3 saptamani mai tineri decat ceilalti dar mie deosebirea de “talie” mi se pare colosala. Oare sa mai astept sa mai imbatraneasca nitzel, sau sa-i scot si pe aceia afara?!
    Mai am rosiile care au crescut destul de bine.

  22. Sergiu says:

    Buna seara!
    Urmaresc de ceva timp acest blog minunat cu informatii foarte utile.
    Am doua intrebari, daca se poate:
    1. De anul viitor vreau sa-mi fac un solar la mine in gradina, de aprox 50 metri patrati. Ma gandeam ca in aceasta toamna sa fac sheletului solarui si sa-l si montez, iar la inceputul primaverii sa pun folia. Fac bine? sau sa pun folia in tomna (ma gandesc ca zapada si gerul sa nu o afecteze)? Imi place foarte mult solarul tau!
    2. Si o intrebare legata de acest subiect( repicarea rasadurilor): Vreau ca rasadurile (rosii si ardeii) sa mi le produc singur, din niste seminte profesionale hibride ( un prieten de-al meu se ocupa cu comercializarea semintelor de legume). Ma gandeam sa pun cate o samanta intr-un ghiveci de ala pentru rasaduri( parca rasadnite se numesc), sau trebuie neaparat puse mai multe seminte intr-un ghiveci mai mare si apoi repicate? Trebuie neaparat ca ardeii si rosiile sa fie repicate? Am citit pe net ca repicarea face planetele mai riguroase….
    Multumesc anticipat!

  23. Adinuca says:

    Buna Sergiu si bine ai venit in gradinuca.
    Am sa-ti raspund punctual dupa priceperea mea:
    1. Este mai bine sa pui folia in primavara daca nu vei cultiva nimic in solar peste iarna; ma refer la ceapa pentru primavara, sau salata sau verdeata. Inteleg ca vei cultiva in solar pentru tine si atunci suprafata deja este foarte mare pentru toate aceste lucruri. Daca insa hotaresti sa nu cultivi nimic peste iarna, eu te sfatuiesc sa faci asa: faci scheletul metalic anul acesta, in toamna fertilizezi si incorporezi fertilizatorul (de exemplu balegar, gainat, balegar de capra sau oaie) in sapatura la cazma adanca. In primavara, intr-o dimineata fara vant, acoperi solarul si apoi maruntesti (discuiesti, grapezi sau simplu la sapa si grebla) si esti gata de plantat. Solarul meu este frumos intr-adevar insa are si lipsuri. De exemplu sufera intens de lipsa ventilatiei. Daca te vei duce la articolul cu folia vei vedea ca peretii i-am ingropat si am constatat ca nu este cea mai buna solutie. Pentru la anu’ deja gandesc un sistem sa pot ridica folia si de la sol. Apoi functional am descoperit ca este mai bine sa pun rosiile in margine, sa se aeriseasca mai bine si ardeii, vinetele si castravetii sa mearga mai in mijloc deoarece nu sunt atat de pretentioase.
    2. Rasadurile se repica deoarece intr-adevar devin mai viguroase. Eu fac asa: pun in fiecare ghiveci al alveolei (tavile alea cu ghivece) cate 3-4 seminte. Cand plantutele au iesit si sunt la prima frunzulita reala, repic. Ori smulg plantutele mai mici, ori daca sunt egale ca dezvoltare, le separ in ghivece diferite. In principiul noul ghiveci trebuie sa fie usor mai mare decat anteriorul. La telina de exemplu eu am repicat de vreo trei ori, prima data ca din cauza semintelor prea mici am plantat o gramada in fiecare ghiveci si de celelalte ori ca trebuia sa rup radacina principala in scopul ingrosarii ei. Tine minte ca ardeii trebuie sa ramana cate doi in fiecare ghiveci pentru a se sprijinii unul pe altul cand plantezi in brazda. Daca pui cate o samanta si nu iese, din diverse motive, ai irosit ghiveciul, daca pui cate 3-4 ai mai multe sanse. Si vei vedea cum pornesc spectaculos in crestere dupa repicare. Te mai astept si cu intrebari si cu rezultate. Spor in toate!

  24. Sergiu says:

    Multumesc mult pentru raspuns Adinuca!
    Nu vreau sa ma chinui prea mult cu repicatul, cum ar fi in acest caz ( exemplu luat pe alt blog, al Elisei): http://cuelisa.com/wordpress/wp-content/uploads/2011/03/DSCN1628.jpg
    Voi pune cate 2-3 seminte in fiecare ghiveci.
    Daca vor mai fi intrebari, mai mult ca sigur vor fi despre solar.

  25. Adinuca says:

    Sergiu sa stii ca in ciuda aparentelor nu este greu deoarece plantutele la dimensiunile alea au radacinutele foarte scurte si se smulg usor si se replanteaza usor. Este de munca sigur dar fara munca unde-i fun-ul?
    Astept intrebarile despre solar, cu mare nerabdare si te ajut dupa priceperea mea.

  26. Sergiu says:

    Mie imi place foarte tot ce in inseamna gradina, si pun mult suflet in ceea ce fac. Vreau doar sa supravietuiasca si sa se faca mari cat mai multe rasaduri si ziceam ca e mai sigura metoda cu ghiveciul.

  27. Adinuca says:

    Asa este cand pui suflet, te doare rau sa vezi ca ceva nu merge. Sa nu uiti ca rasadurile trebuie sa aiba multa lumina altfel se lungesc rau dupa ea si raman cu codita subtire.

  28. Sergiu says:

    Adinuca, ai incercat sa obtii tomate perene? Am citit acest articol: http://www.gazetadeagricultura.info/legumicultura/1850-altoirea-si-tomatele-qpereneq.html si mi se pare destul de interesant. Cred ca o voi pune in aplicare la anul, in viitorul solar.

  29. Adinuca says:

    N-am incercat niciodata. O fi oare bine sa folosesti aceleasi radacini (adica planta, nu tu personal), atat de mult timp? Ceilalti copili cred ca sunt foarte viabili dat fiind capacitatea crescuta de inradacinare a tomatelor. Paote ca metoda de aici este si ea de luat in calcul, daca vrei sa faci incercari.
    Insa pentru asta ar trebui sa ai o sera incalzita, ca din octombrie – noiembrie deja este frig in solar pentru rosii.

  30. Sergiu says:

    Buna Adinuca!
    Am fost azi in piata si spre surprinderea mea am gasit niste rosii adevarate, roz, foarte gustoase, dar scumpe ( 7 lei/kg) si am luat 2 special pentru seminte. Am mai avut soiul acesta, dar acum multi ani si tare mi-au placut.
    Cum trebuie sa procedez? Las rosia la soare sa se strice sau iau acuma semintele si le pun la uscat?

  31. Adinuca says:

    Nu trebuie sa o lasi sa se strice dar ea trebuie sa fie coapta foarte bine. Sper ca le-ai ales pe cele mai coapte. Apoi le pisezi si treci rosia prin sita astfel incat sa colectezi semintele. Pe care le speli le usuci si le pastrezi intr-un loc uscat si curat dar fara sa fie inchis ermetic deoarece mucegaiesc.

  32. Sergiu says:

    Eu am incercat sa le aleg pe cele mai coapte. Daca strang usor rosia in mana, raman urme pe ea, fata de rosiile obisnuite din piata care sunt elastice, ca niste mingi de tenis…
    Daca le las o zi, doua afara la soare, nu se mai coc?

  33. Adinuca says:

    Ba ele ca rosii se mai coc, nu stiu insa daca samanta mai evolueaza din stadiul in care este acum. Dar nu ai nimic de pierdut, mai lasa-le vreo doua – trei zile ca se stie ca rosia si verde daca o iei din vrej se inroseste pe masa (adica se coace). Succes, astept sa-mi spui cum a iesit. Rosiile astea pe care le-ai gasit tu sunt Marmande?

  34. Sergiu says:

    Buna!
    De cate zile am scos semintele sub jet de apa, intr-o sita si le-am lasat la uscat. In seara asta am vazut ca erau tot ude si cateva au inceput sa mucegaiasca, le-am uscat cu feonul. Le mai las cateva zile si le pun intr-un pliculet.
    Nu sunt rosii marmande, sunt alt soi…nu stiu cum se numesc.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.