Gutuile mele, cele doua pe care le-am avut, au crescut minunat. La un moment dat se vedea una din capatul celalalt al gradini, asa galbena si rotofeie cum era ea. Parca zambea la noi de acolo din “fundul gradinii”. Am avut surpriza sa descopar ca si gutuile crecute in gradina bio pot sa nu fie viermanoase.
Cu ajutorul lui Huni (care ca de obicei a raspuns rugamintii mele extrem de rapid si cu mult entuziasm asa cum numai el o face) pentru care ii multumesc nespus, i-am dedicat un clip
Pingback: O via?? de gutuie
Felicitari! Tare frumos video. M-a bucurat foarte tare. Bravo! L-am felicitat si pe Huni si trebuie sa te felicit si pe tine. Amandoi ati facut o treaba buna care mi-a mers la inima.
Multumim Andra. El a fost mai mult cu munca, eu doar cu pozele si cu gutuia. Dar intr-adevar unul fara celalalt nu s-ar fi putut.
Foarte frumos! Cred ca pe cea de-a doua nu te-ai mai indurat s-o tai. 🙂
Bravo, super! Azi te-am descoperit si inca nu am avut timp sa ma uit prea bine, dar imi place ideea cu “gradina bio”. Revin!
Asa am dori sa avem… o gradina “bio”. Nu putem avea asa cu certificat ca deh… avem vecini care au nevoie de productie nu de sanatate. Dar macar pe parceaua noastra noi ne straduim. Te mai asteptam in gradinuca noastra.
galbena gutuie/dulce amaruie/lampa la fereastra/toata iarna noastra (citat din memorie). miros innebunitor gutuile, am si la birou 3 care dimineata ma primesc cu belsug de aroma.