Pentru ca intr-un fel sau altul sunt implicata in aceasta activitate, nu pot sa nu observ ca pe langa copii nostri ne-am schimbat si noi ca parinti. Poate ca micutii nu ar fi fost asa cum sunt astazi daca noi n-am fi in spatele lor in permanenta virand valorile catre tupeu, indrazneala, dat din coate. Sunt multi parinti (din fericire la copila mea in clasa nu sunt asa multi) care cred ca numai asa razbesti in viata. Bunul simt, modestia si statul in banca ta au fost declasate. Nu mai sunt la moda. In plus credem ca daca ii ferim pe copii nostri de greutati si ii cocolosim si ii aparam si le tinem spatele le facem cumva vreun serviciu. Eu cred ca este tocmai pe dos.
Incerc sa-i invat pe ai mei ca e bine sa ridice capul fara a fi obraznici, sa se arunce cu capul inainte fara a fi tupeisti, sa isi sustina ideile fara a le calca in picioare pe ale celorlalti. Cred ca fiecare parinte are o responsabilitate fata de el insusi in primul rand si apoi fata de societate pentru ce va scoate “pe piata” in anii viitori. Si fiecare gresala facuta atunci cand copilul e mic sau scolar sau adolescent se razbuna cu varf si indesat cand ti-e lumea mai draga. Si atunci cand privim in gol intrebandu-ne de ce copilul este asa, ar fi bine sa ne amintim ce l-am invatat spunandu-i si ce a invatat el observandu-ne. Iata raspunsul: copilul este ca noi, tot ce am fost noi este el acum. Si atunci de ce ne mai miram?
Caricatura de mai jos mi se pare graitoare.
Adinuca, concis si clar articolul tau, sintetizand perfect ceea ce se intampla acum nu doar in invatamant, ci in intreaga societate.
Vedem , noi cei care am copilarit inainte de 89′ cum toate valorile pe care le stiam se degradeaza unul cate unul intr-un ritm ametitor.Absolut toate valorile , asa cum le stiam noi, sunt acum cu fundu-n sus.E bine sa fi delator, e rau sa fii corect, e bine sa minti, e rau sa fii cinstit, e bine sa fii puturos, e rau sa fii harnic, e bine sa fii imoral, e rau sa fii fair-play.Parca am fi trecut in alta dimensiune, in care cu greu ne mai gasim locul.Oare in alte tari o fi la fel, oare e un fenomen globalizat, sau doar noi romanii suntem blestemati la o putrezire a constiintei?
Eu cred ca nu toti romanii suntem asa, numai ca cei care nu suntem suntem striviti de agresivitatea si tupeul celor care sunt. Dana spunea intr-un comentariu asa: “Cred ca la Revolutie romanii au vrut sa uite chiar si ceea ce era bun si trainic…doar pentru a nu mai fi comunisti”. Ei bine am uitat ca bunul simt nu facea parte din comunism si din pacate nu am inteles de la inceput ca democratia nu inseamna doar “sa faci ce vrei tu ca puterea este la tine” ci “sa faci ce vrei tu cu conditia sa nu-i deranjezi pe ceilalti”
Adinuca, imi pare rau, n-as vrea sa intru cu nimeni in polemica, dar, daca nu te superi,nu pot fi de acord cu Dana.In primul rand noi nu am fost comunisti, ci o gasca privilegiata din varf, care nici ei nu erau comunisti convinsi. Apoi nu s-a pus problema niciodata sa se renunte la nimic bun si trainic doar pentru a scapa de comunism. Trebuia sa scapam de comunism si atat/ Din pacate n-am scapat, asa cum vedeti…La revolutie au fost auzite idealuri supreme, cum numai in cartile de istorie citesti, iar oamenii erau realmente fericiti ca sunt liberi si puteau face fiecare ce stia mai bine, pentru o viata mai buna a lor si a copiilor lor ( eu atunci eram gravida cu fiu-meu).Unii comunisti au fost chiar oameni de bun simt, secreatara mea de partid era o dulceata de femeie, educata si cumsecade.
Problema nu e la noi, cetatenii de rand ,ci mult ,mult mai sus, iar daca puteti (daca nu sunteti prea tineri) derula filmul primelor 30 de zile de dupa revolutie, veti avea raspuns la toate intrebarile.Iar democratia inseamna sa faci ce vrea majoritatea, numai ca la noi majoritatea este fortata si trucata.
alexandra, mi se pare absolut simptomatica atitudinea ta : nu noi suntem de vina.
ceilalti!
nu noi cei dinainte de ’89.
nu noi cetatenii de rand.
intotdeauna ceilalti.
si da, adinuca, ma bucur ca te incapatanezi sa-ti educi copiii dupa regulile bunului simt.
uite-asa ajung sa sper ca, totusi, mai exista sperante pentru ziua de maine.
Imi pare rau, ba_laura, dar tocmai asta faci tu. Nu vreau sa fiu malitioasa, dar ce spui tu seamana cu ” mortul e de vina”, adica noi, clasa muncitoare, talpa tarii, infometata si umilita decenii la rand , iar acum invatati prin metode sofisticate de manipulare cum sa “manance”, sa se “trateze”, sa se “distreze”, ori sa ” voteze” asa cum trebuie.Oamenii, in stresul in care traiesc nu mai au timp sa se gandeasca, decat la ce le aduce ziua de maine. Metoda e veche: creeaza problema si da solutia. Solutia “lor” Iar ceilalti, paradoxal, nu inseamna clasa conducatoare din nici o vreme, ci una mult, mult mult mai sus, pe care nici nu cutezam sa ne-o imaginam.Vestea buna e ca oamenii au inceput usor-usor sa se trezeasca din adormire si in curand, (oricum nu mai apucam noi ziua, poate nepotii nostri) vor trai liber.
alexandra, imi place ce scrii pe blogul tau.
chiar nu are rost sa ne incaieram in ograda altuia.
da’ ca sa nu fac gusa : eu chiar imi asum bucata mea de esec , ba mai am si convingerea ca daca am face-o cu totii am agata marasmu-n cui!
Implicata in invatamant sunt si eu…si ma doare sufletul cand vad cat de putin mai sunt preocupati parintii de educatia propriilor copii. Daca iau o nota satisfacatoare, ei sunt multumiti…nu mai conteaza daca acesta a ramas cu ceva in cap…sau macar in suflet. Ce sa mai zic de educatia despre viata…banul primeaza si nesimtirea (cica s-ar numi “tupeu”).
Pingback: All the Best Nursing Jobs » Blog Archive » MultiCare Employee – Lori: RN/Musician
Eu cred ca fiecare avem rolul nostru. Am o buna prietena care spune ca ne inconjuram de oameni, la fel ca noi. Adica cei din jurul nostru sunt chiar oglinda noastra. Cu cat ne vom schimba, ne vom umple sufletele de iubire, bun simt, respect pentru ceilalti ne vom inconjura de oameni la fel ca noi. Oameni la randul lor care vor schimba pe cei din jurul lor schimbandu-se pe ei. Aceia se vor inconjura la randul lor de acelasi tip de oameni. Si uite asa pornind de la fiecare din noi (chiar daca in esenta suntem o picatura intr-un ocean) vom respira cu totii, peste un timp. Rabdare sa avem si totul va fi bine. Totul este sa nu uitam ca de fiecare din noi depinde si sa nu ne vedem mai mici decat suntem.
Pe marginea fostei dezbateri despre invatamintul din Romania
DAN UNGUREANU
Le-am cerut studentilor mei, anul III Romana-Engleza, sa comenteze, in engleza, un poem englez din secolul XIX, la alegere.
Trei sferturi n-au putut numi nici un poet englez din secolul XIX si nici o poezie. (Au studiat in anul II Byron, Coleridge, Wordsworth, Shelley). Unul a povestit un roman de Dickens. Cinci au povestit piesa de teatruRomeo si Julieta (numita alternativ “roman”, novel, ori poem). Restul de cincisprezece din saizeci, care si-au amintit totusi o poezie, au scris totusi in engleza. Am corectat mai jos greselile lor :
Pluralul lui viu nu e vi, ci vii. verbul a lua nu se scrie i-au. obijnuit e incorect. Ii nu se scrie despartit, i-i.
sa de-a e incorect (corect e sa dea). Nu se zice propiu, ci propriu.
them nu poate inlocui their. No se poate spune them mother in loc de their mother.
intitulated nu exista in engleza (cf. Merriam-Webster) .
combinated nu exista in engleza.
to enjoy of life e incorect ( verbul to enjoy e tranzitiv).
writted e incorect in loc de wrote.
poetry nu e identic cu poem.
lirycs nu e ortografiat corect, si cu siguranta nu inseamna textul unei poezii, ci versurile unui cintec.
roman nu exista in engleza, corect e novel.
disapointness nu exista, corect e disappointment.
beautifuly thing e incorect.
tryed e incorect.
gaves nu exista (give sau gave).
tooked place e incorect.
tabloul Gioconda nu e de Picasso, ci de Leonardo da Vinci.
Romeo and Juliet nu e un roman.
Romeo and Juliet nu e un poem.
Shackspear nu se scrie astfel.
Daca se dadea admitere la facultate ei ar fi cazut la admitere.Toti acesti tineri vor deveni profesori de limba engleza si romana peste trei luni.
Imi este inexplicabil cum asemenea studenti pot deveni profesori, cind in orinduirea veche, bolsevica si totalitarista, ei n-ar fi putut nici macar trece admiterea. Cum s-a ajuns in aceasta situatie ? Putin dupa Revolutie, prin 1995, cred, au aparut locurile cu taxa la Universitati. Ceva mai tirziu s-a suprimat concursul de admitere. Astfel, Universitatile au dat de gustul banilor. Studentii deveneau intangibili. Devreme ce plateau, prezenti sau nu, trebuiau sa treaca examenele, trebuiau sa capete diplome. Dupa diplome, dadeau concursul de titularizare, pe care nu-l luau, ramineau suplinitori, si titulari negasindu-se, tot suplinitorii predau.
Primii studenti pe bani au terminat prin 2000. Primii lor elevi au terminat liceul prin 2004. Dupa implementarea programului Bologna , studentii au terminat in trei ani in loc de patru sau cinci, cu lucrari de licenta de saizeci de pagini, nu de o suta sau doua sute. Lucrarile scurte pot fi cumparate sau descarcate contra cost de pe Internet, de pe situri specializate (o suta de lei bucata).
Liceenii intra pe bani la Universitate, fara admitere, termina in trei ani, devin profesori suplinitori, iar elevii lor sint prost pregatiti, mai prost pregatiti decit precedentii. Paradoxal, se face mai multa scoala la liceu decit la Universitate : la liceu, profesorii pot inca sa lase repetenti elevii care nu invata, fiindca liceul e gratuit, iar profesorii nu sint platiti dupa numarul de elevi. Studentii sint mai prost pregatiti decit elevii de liceu.
Le-am cerut celor saizeci de studenti ai mei referate. Din saizeci, mi-au dat referate vreo 20. Din ele, zece erau transcrise (control paste) de pe un sit internet, http://www.referate.ro.
O vina pentru situatie o are asa-numitul invatamint axat pe competente. In noul sistem, elevii, vezi doamne, nu mai tocesc date seci, ci dobindesc competente. Mare este confuzia din capetele pedagogilor de scoala noua ! Exista materii axate pe competente (a invata engleza, franceza ori muzica inseamna sa stii vorbi engleza, franceza, respectiv sa cinti, fluieri sau fredonezi melodii). Exista materii bazate pe cunostinte (istoria, geografia, anatomia si zoologia, de pilda). Exista materii intermediare, ca biologia si chimia, in care competentele si cunostintele sint complementare. Cultura generala e alcatuita doar din cunostinte. Educatia axata pe competente naste monstri, fiindca a sti cine a pictat Gioconda e o cunostinta, nu o competenta. O alta studenta, tot de anul III Litere, ma instiinteaza ca poetul ei preferat e Macedonski, autorul frumosului poem Mistretul cu colti de argint. Pe vremea mea, a numi pe cineva “autorul meu preferat” presupunea macar sa-i fi poti identifica poeziile. Se presupune ca un absolvent de engleza stie dupa trei ani ca in engleza, romanul se numeste novel.
Universitatea zulusa
Este imperativ necesar, e indispensabil ca sa se revina la Universitatea gratuita cu concurs de admitere si cu numar limitat de locuri. E suficient ca s-a inchis un cerc vicios, ca absolventii de universitati fast-food au virusat invatamintul gimnazial si liceal, si trimit universitatilor liceeni care nu stiu nimic. Conform cu situl QS, Quaquarelli Symonds, Israelul, tara mica, cu suprafata Moldovei, are trei universitati pe locurile 102, 114 si 132 din lume. Carolina din Praga e pe locul 230 in lume. Universitatea Eotvos Lorand din Budapesta e pe locul 400. Universitatea Bucuresti e pe locul 500, linga Universitatea din Szeged , (populatie 166 000 locuitori) universitatea Kwazulu din Africa de Sud, din Bangladesh , Kazahstan si Sri Lanka . Universitatea din Liubliana e pe locul 400. Universitatea Iagelona din Polonia e pe locul 302. Universitatea Ben Gurion, din desertul Neghev, e pe locul 323.
Universitatea Babes-Bolyai este dupa locul 600, linga niste universitati saudite, srilankeze si kazahe (nisip, jungla, nisip). Situl ARWU al Institutului de Pedagogie al Universitatii Jiao Tong se opreste la primele cinci sute de universitati din lume, unde pe la coada se afla Universitatea Kwazulu Natal, cea din Liubliana si cea din Wellington, Noua Zeelanda. Universitatea din Bucuresti are de ajuns din urma universitatea zulusa din Durban , cea slovena (Liubliana, 280 000 locuitori) si cea din Wellington (386 000 locuitori, la capatul lumii, in largul Pacificului) .
Am expus in Observatorul cultural, numarul 296 din 2005, cazul unui profesor universitar de latina . Greselile de traducere pe care le facea demonstrau o cunoastere precara a limbii latine.
(Solilocviile lui Augustin) Aliud est enim exhausta pestis, aliud consopita. Una este o epidemie terminata, altceva e o epidemie care mocneste.
Dan Negrescu, traducere la Solilocvii, p. 60: “.una sint secaturile molimei, si alta scufundarile in somn adinc”.
(Etica lui Abelard) Poenitentia est commissa deflere et flenda non commitere. Cainta inseamna sa deplingi cele savirsite si sa nu savirsesti lucruri de deplins.
Dan Negrescu, Etica lui Abelard, p. 81: “Cainta a fost data spre a plinge, dar nu inseamna ca plinsul o si face eficienta”.
(Solilocviile lui Augustin) Hoc ergo unum superius praetermiseras. Trecusesi cu vederea acest lucru mai sus. Dan Negrescu, traducere la Solilocvii, p. 82 : “Asadar, acest lucru il pui mai presus”.
(Toma de Aquino, De ente et essentia) sicut diaphaneitas de aëre.” – .ca transparenta la aer.
Dan Negrescu, traducere, p. 85: “. starea diafana in arama.”.
Un om care confunda a neglija cu a pune mai presus, si care confunda transparenta aerului cu opacitatea aramei, prevedeam in acel articol, va deveni in curind conducator de doctorate in limba si literatura latina .
Profetia mi s-a adeverit. Din 2009, profesorul dr. Dan Negrescu, de la Facultatea de Litere din Timisoara , conduce doctorate in limba si literatura latina .
Invatamintul romanesc e prabusit cu totul. Predau profesori care fac greseli de clasa a sasea. Absolva cu diploma studenti care acum cinsprezece ani ar fi cazut la admitere. Conduc doctorate oameni total necalificati.Comisia centrala de acreditare a titlurilor universitare face conducatori de doctorat in gluma.
Sint un excelent prooroc.
Nu se mai mire nimeni ca n-avem universitati remarcabile cu cercetatori remarcabili, cind insisi conducatorii de doctorat se fac din carton lipit cu aracet.
Coda
Am cunoscut din mers, pe strada, in aprilie 2010, un domn, Chira, din Bistrita ori Dej. De meserie facea garduri de fier. Ca studii, ispravise liceul cu vreo patruzeci de ani in urma. Am stat cu de vorba despre Eugen Barbu, Ivasiuc, Blaga, Esenin, Petru Culianu, Cioran, I. D. Sirbu si Art Nouveau. Citise imens.
Am stat de vorba la Sasca Montana cu un batrinel sarman, Mircea Bragea, despre navarhii de la Arginuse, Hannah Arendt, Parinteasca dimindari, poeziile lui Dinescu, Ernest Renan, despre depozite cuaternare porfiroblastice, marnocalcare triasice si Ben-et-Nash, prima stea din Ursa Mare. Ca studii, avea cinsprezece ani de temnita grea dupa 1950.
Cind universitatile romanesti vor fi in stare sa cultive intelectuali de talia absolventilor de liceu din vremea lui Dej, de talia puscariasilor din vremea lui Groza, fiti amabili si treziti-ma.
Problema universitatilor din Romania nu e sa ajunga din urma cine stie ce universitati vestice. Problema universitatilor noastre e sa ajunga din urma nivelul liceelor romanesti din 1988. Si atunci mai vorbim.
Educatia e singurul domeniu in care nu se vorbeste de greaua mostenire a comunismului. Regimul de debandada, numit democratie si ministrii incapabili si iresponsabili au transformat invatamintul romanesc intr-un haos.
Din toti olimpicii internationali romani de anul trecut, unul singur s-a inscris de nevoie la Universitatea din Bucuresti, fiindca nu stia engleza, ca sa devina bursier la o Universitate straina.
Fac inca patru profetii :
Peste cinci ani nici un liceean olimpic nu se va inscrie student in vreo universitate romana.
Peste zece ani, nivelul de analfabetism al studentilor romani va fi acelasi ca cel pe care l-am pomenit mai sus.
Peste zece ani nici o universitate romaneasca nu va intra in lista primelor cinci sute de universitati din lume, iar kazahii, sauditii, srilankezii si zulusii ne vor privi ca si acum, de sus.
Nici peste zece ani ministerul educatiei nu-si va decupa din presa un articol despre starea invatamintului roman, ca sa-l aiba la indemina.
Multumesc pentru amabilitatea de a posta acest comentariu. Este foarte trist ca noi parintii toleram o astfel de educatie, facuta de profesori incompetenti. Pe de alta parte este foarte trist ca adevaratii dascali tolereaza comportamentele invatateilor si parintilor lor precum si ale celor din minister care introduc normative aberante cum este cel al platii “per capita”. Ca doar nu suntem capete de vaca furajata. In plus imi amintesc ca pe vremurile de mult apuse, nu aveai voie sa lasi repetenti si totusi se facea scoala foarte buna. Mi-a placut partea cu universitatile care trebuie sa ajunga din urma ca nivel de pregatire liceele din 1988. Este foarte trist dar este imbucurator ca inca avem oameni care vad lucrurile cum sunt ele.
Nu ma pot abtine, voi incerca sa adaug ceva la articolul de mai sus despre starea invatamantului romanesc.
Starea invatamantului e mai proasta astazi decat ieri nu numai in Romania. Si asta are de a face, cred eu, cu disparitia elitelor, cu disparitia ideii de elita (in societatea occidentala). E pur si simplu incorect astazi sa sustii ca elevul X are premiul 1, Y premiul 2 si Z premiul 3: e corect sa spui ca X are un 10 la matematica, Y la romana, Z la geografie si tot asa pana la sfarsitul catalogului. Adica toti au “competente”, nu mai exista premianti sau altfel spus toti sunt premianti. Prostia asta (care nu-si are originea in Romania) a dus (partial) la disparitia competitiei la invatatura. Romanesc e sistemul dupa care unii parinti doresc (si sunt dispusi sa faca aproape orice) note mari pentru copiii lor (si unii profesori s-au “adaptat” la asta). Alti parinti, in ton cu societatea, au ajuns la concluzia ca banii pot cumpara orice diploma asa ca nu mai are rost sa ceara copilului sa invete.Din nou statul are o contributie importanta la pervertirea sistemului, pentru ca la stat se angajeaza in primul rand cei care au diploma dar nu au carte, pe “pile”.
Interesant e ce s-a intamplat in afara sistemului occidental, pentru ca pe scena mondiala au aparut, se afirma si vor conta din ce in ce mai mult valori care nu mai sunt de origine occidentala. Acolo s-a adoptat din occident ceea ce s-a considerat eficient si s-a desconsiderat restul (adica judecatile legate de echitate, non-discriminare, etc. care dupa parerea mea in ultima vreme s-au transformat in veritabile frane in calea formarii noilor elite, adevarate aberatii). Universitatile din China, India, Turcia au intrat in clasamente pe pozitii fruntase. Rezultatele exceptionale la invatatura ale chinezilor prefateaza ceea ce am inceput sa intuim cu totii: China va prelua initiativa si in cercetarea stiintifica si in inovatie si in cultura.
Sper ca nu v-am plictisit, n-am pretentii de specialist dar subiectul invataturii ma “chinuie”, am doi copii mari, inca in scoala si nu sunt impacat cu ceea ce se intampla.
Pafi, pe de o parte iti dau dreptate. Nu este normal sa incurajam egalitatea, ea ne va duce pana la urma la o egalitate in mediocritate. Este foarte bine sa incurajam talentele personale, sau competentele cum le spun spalat mai marii nostri. Cat despre non-discriminare, am un sentiment ca alunecam usor usor in discriminare pozitiva in toate domeniile (din frica de a nu discrimina, favorizam).
Pe de alta parte insa nu cred ca este firesc sa diferentiezi copii mici, inca de la gradinita premiindu-i pe unii si lasandu-i la o parte pe altii. Gimnaziul insa poate fi un moment bun sa amintesti cat de importanta este competitia pentru evolutia ta ca individ.
Multumesc pentru vizita si te mai astept!
Am pastrat link-ul catre pagina asta si dupa afisarea rezultatelor la bacalaureat as dori sa aflu parerea Dvs. legata de discutia care are loc astazi: cine se face vinovat de gradul mic de promovabilitate la acest examen (daca exista vinovati) si ce trebuie facut pentru ca acest grad sa creasca. La fel, trebuie sa fie acest examen unul dificil – asa cum era odata cand erau putini absolventi de liceu – sau unul care sa puna in evidenta existenta unor competente elementare si atat. Cele doua probleme sunt evident legate. Daca dorim ca bacalaureatul sa aiba o valoare ridicata atunci examenul trebuie sa fie dificil si rezultatele de anul asta sunt oarecum normale (ceea ce nu inseamna ca nu trebuie sa se constituie intr-un semnal pentru o analiza serioasa a sistemului) iar daca nu dorim asta atunci pur si simplu copiii de anul asta trec printr-un stress inutil si nemeritat.
Buna Pafi. Nu m-a preocupat bac-ul anul acesta mai mult decat pe oricare din cetatenii tarii care nu au relatii directe cu sistemul de invatamant romanesc. Copii mei sunt inca mici si in naivitatea mea sper in continuare ca pana vor ajunge la acel nivel lucrurile se vor schimba. Cred ca fiecare din cei implicati in acest sistem are partea lui de vina. Cei care fac subiectele au vina ca nu sunt implicati direct in procesul de invatamant si atunci vorbesc de la inaltimea tronului. Profesorii au vina de a nu se mai ocupa de copii, de a nu mai reusi sa-i cucereasca si sa-i atraga cu stiinta lor. Cei care fac programele sunt vinovati ca incarca inutil, ca nu revizuiesc in permanenta si nu adapteaza programele facandu-le functionale in ansamblul lor. Parintii si copii sunt vinovati ca accepta in tacere tot ce li se baga pe gat intr-un sistem muribund, ca si alte sisteme in societatea de azi, nestiind nici macar ce sa ceara. Unii nici nu stiu ca au dreptul sa o faca.
M-am uitat de curiozitate pe subiectele la matematica de la profilul real, sau cum o mai fi acum, ca si asta este o varianta tare alambicata. Nu-ti ascund ca cu toate ca am studiat matematica doi ani de facultate, ce-i drept acum ceva timp in urma, subiectele nu mi s-au parut la indemana. Abordabile dar nu la indemana.
Am inteles ca anul acesta invatamantul a trecut la sistemul “totul sau nimic”, in sensul in care ori faci perfect si primesti punctajul maxim ori nu existi. Nu cred ca este in regula in conditiile in care societatea noastra este departe de a fi una elitista.
Vorbesti de o analiza serioasa a sistemului? De cate ori am auzit oare in viata mea de o astfel de analiza? Cred ca nu sistemul ar trebui analizat ci oamenii care-l compun. Nu stu daca ai tangente cu sistemul de invatamant insa daca te uti pe programele de scoala generala ai sa vezi discrepante majore in ceea ce priveste continuitatea procesului de invatamant; intai la trecerea la clasa a cincea si apoi in clasa a sasea la mate si la fizica. Nu este in regula ca proful de fizica sa invete copilul teorema lui Pitagora la inceputul clasei a sasea ca sa-i poata preda planul inclinat, doar pentru ca un om din minister care probabil a vazut catedra doar din fata cand statea in banca, a hotarat ca la mate teorema lui Pitagora se studiaza la sfarsitul clasei a sasea. Cred ca exista o mare prapastie, dupa parerea mea ireconciliabila, intre oamenii de decizie si oamenii care muncesc efectiv cu copiii. Si nu ma refer strict la remuneratii. Ci la munca pe care oamenii de la catedra o presteaza. Recunosc ca sunt un pic partinitoare cu acestia din urma deoarece sunt de-ai mei, eu fiind profesoara de chimie si fizica dupa cum stii, dar nu am predat niciodata. Munca cu copii insa este extrem de delicata si ce faci tu acolo la catedra este de mare importanta in formarea unui om, in orientarea lui catre o profesie, in evolutia lui psihologica. Cred ca ar trebui sa alegem profesorii dupa aceste criterii. Din pacate la catedra au ramas oamenii foarte pasionati sau cei care nu sunt in stare sa plece sa faca altceva. Indraznesc sa spun ca din primii sunt putini.
Revenind la bac, nu cred ca trebuie sa vorbim de elite. Bacul trebuie sa fie o radiografie exacta. Iar notele cu siguranta trebuie sa urmeze o distributie a curbei lui Gauss. Totusi 60% nepromovati in opinia mea este foarte mult. Nu cred ca lipsa surselor de inspiratie, aparitia camerelor de luat vederi, a condus aici. Si recunosc ca refuz sa imi asum faptul ca 60% din copii de 18 ani, ca sunt niste copii in fapt, sunt niste ratati sau niste loaze. Poate sunt eu prea optimista, ca numai o doza de optimism foarte mare te-ar duce cu gandul ca nu exista doar 40% oameni capabili sa-si asume responsabilitati in societatea de maine. As vrea sa-ti raspund direct la intrebare si anume cred ca bac-ul ar trebui sa abordeze subiecte pentru toate notele. Asa cum pe vremea cand invatam eu la facultate pedagogie, eram instruiti sa construim subiectele unei lucrari de control astfel incat toti copii in functie de insusirea notiunilor predate sa poata lua o nota de trecere. Daca invatai de 5 luai 5 pentru ca aveai ce scrie, daca erai bun luai 8 pentru ca scriai mai mult si abordai multe din subiectele propuse, daca erai si destept si invatai luai cu usurinta 10. Daca nu invatai nu luai nota de trecere. Refuz sa cred ca 60% din copii nu au invatat deloc. Din subiectele de la matematica, am observat ca nu toata materia a fost atinsa, in consecinta nu cred ca a intentionat cineva sa vada daca elevii si-au insusit materia ci daca sunt atenti la chichite. In plus nepunctarea partiala, cred ca a fost daunatoare.
Mai cred ca copii de anul acesta sunt la mijlocul unei demonstratii politice intre fosti si actuali factori de decizie in sistemul de invatamant si nu cred ca merita. Sanatatea lor mintala, viitorul lor cat si increderea lor in societate cred ca sunt mai importante decat orice orgoliu. Al oricui.
Nici eu nu sunt de acord cu un examen care nu atinge cea mai mare parte a materiei, nici cu unul unde accentul se pune pe o performanta gen olimpiada. Nu m-am uitat pe subiecte, nu pot sa am opinii in sensul asta, numai comentariile auzite. Probabil ca genul de notare totul sau nimic vrea sa excluda subiectivitatea celui care corecteaza, un soi de examen tip grila.
Am 2 baieti mari, unul e student in anul 2, celalalt in anul 3 la liceu. Stiu ce a insemnat bacalaureatul anii trecuti, foarte bine chiar! Cred ca ceva e de facut.
Intre timp, de la ultimul comentariu incoace m-am uitat pe subiectele la limba romana. Impreuna cu niste prieteni, toti licentiati, masterati sau dublu licentiati, dupa caz. Nu se poate spune ca nu avem cultura generala. Cu totii citim foarte mult. In diverse domenii, nu numai beletristica. Din pacate noi nu cred ca am fi rezolvat subiectele la limba romana cu brio. In plus, subiectul privind afirmatia lui Nichita Stanescu, implica ceva cunostine despre psihologie in opinia noastra in sensul ca in urma cunoasterii riguroase de sine iti poti stabili obiective realiste si care sa ti se potriveasca.
Genul de notare totul sau nimic este un sistem bun dar pe etape, adica poti nota mici parti cu punctaje intermediare. Nu [poti taia dintr-un foc 4 puncte ca ajungi din absolvent repetent. Si daca nu asta este scopul… de ce sa facem asta? Fii bun si uita-te pe subiectele la limba romana si spune-mi de ce nu putem folosi in formulare cuvinte simple pe intelesul tuturor. Bacalaureatul si implicit proba la limba romana este si pentru mecanicul auto, si pentru bucatar, si pentru contabil si pentru viitor student. Insa proba este unica. Si eu cred ca este ceva de facut, putem incepe cu dialogul intre cei implicati.
Cam tarziu raspund, am fost in concediu.
Cred ca bacalaureatul ar trebui sa insemne mai mult decat confirmarea faptului ca ai absolvit 12 clase, in fond pentru 12 clase primesti un certificat de absolvent. Bacalaureatul e un atestat ca esti capabil sa urmezi, eventual, cursuri suplimentare (facultate, etc.). Am citit in tinerete un roman scris de un scriitor francez, nu-mi aduc aminte numele, unde era descris, pe scurt, examenul de bacalaureat sustinut de unul dintre copiii lui. Cum eram inca in liceu, m-am ingrozit, convins ca si la noi va fi la fel. Nu stiu daca e bine sa fie asa de selectiv, dar trebuie sa insemne mai mult decat simpla hartie ca esti absolvent de 12 clase. Apoi cred ca e evident pentru noi toti faptul ca studiile universitare au ajuns nimic mai mult decat o afacere, dai banii si primesti o diploma. Pe langa efectele directe ale incompetentei acestor absolventi mai exista un efect inca mai periculos: cei care ar putea si ar fi tentati de performanta, competenta, seriozitate nu mai au motivatie!
Intr-o lume deschisa esti intr-o permanenta competitie pentru fiecare lucru. Performantele la invatatura au fost pentru romani un atu dar am reusit sa ne batem joc si sa distrugem si asta. Un prim pas, necesar dupa parerea mea, e ridicarea stachetei. Daca vom fi capabili – lucru de care ma indoiesc – sa colaboram pentru un tel comun, insusit de toti atunci putem reveni, daca nu ramane ca cei capabili sa studieze si apoi sa lucreze in strainatate.
Bine ai venit din concediu. Ai dreptate in privinta diferentierii intre absolvent si absolvent cu drept de studii universitare. Insa trebuie sa ne si ocupam de copii inainte de a-i imparti in aceste doua categorii. In plus cred ca scoala nu mai este ce a fost si din cauza faptului ca valorile noastre s-au dat peste cap. Ce mai esti acum daca ai scoala?
Am aflat la noi la scoala ca acum daca nu ai bani, ai sanse mai mici sa faci un liceu bun. In sensul in care poate ai auzit de acel portofoliu care va conta in proportie de 70%. Acest portofoliu este format din o caracterizare a profesorilor (subiectiva) si suma diplomelor de la concursurile extrascolare la care a participat copilul de-a lungul anilor petrecuti in scoala generala. Ceea ce se uita este ca toate aceste concursuri, sunt platite cu banii parintilor, mai putin olimpiadele. Pe noi anul trecut, concursurile ne-au costat peste 350 de lei. Poate nu este o suma mare insa altii nu au avut-o si au ramas fara diplome. Concursurile sunt organizate de firme acreditate de Minister… Ce fac eu la anu’ daca nu voi avea bani sa-i dau copilului pentru concursuri? Apoi peste inca un an voi mai avea un copil la scoala si ne va costa 700 de lei… In plus daca elevul se califica intr-o etapa superioara, taxa este mai mare (explicabil ca tiparesti mai putine caietele de concurs si tiparul digital este mai scump decat cel offset). Dar poate sunt eu subiectiva, ca ma priveste direct chestiunea
Ce parere ai insa despre ultima “idee” a celor ce nu au intrat niciodata intr-o sala de clasa (in spatele catedrei si incep sa cred ca nici in fata ei nu au stat prea mult) despre impartirea copiilor in genii, mediocrii si loaze? Oare oamenii astia nu au facut nicio ora de pshiopedagogie? Ca ar fi invatat ca etichetarea este cel mai rau comportament la catedra…
Toate bune
Sarut mana!
Va dau dreptate, concursurile sunt platite sau cel putin – atunci cand ma duceam cu unul dintre copii la concursurile de matematica – trebuia sa-ti duci copilul cu masina in alte orase sau sa platesti deplasarea, cazarea, etc. Cu siguranta copiii buni – toti sunt buni, vreau sa spun mai preocupati de carte – si saraci nu vor putea participa daca statul nu acorda un fel de burse sau pur si simplu locuri fara bani la concurs. Nu sunt de acord cu etichete sau cu impartirea copiilor de la inceput pe categorii, e o greseala mai ales ca am vazut multe cazuri cu trecerea de la o categorie la alta in cursul unui singur an scolar (sa nu mai vorbesc despre efectele unei astfel de etichete asupra psihicului). Dar cred ca pentru a ajunge ca diploma sa insemne ceva stacheta trebuie ridicata. Si mai cred ca scoala trebuie sa fie un soi de competitie, nu aspra cum e viata dar trebuie sa te pregateasca pentru viata si in felul asta, sa stimuleze participarea, creativitatea, ambitia in sens bun. Cat despre pedagogie, am avut profesori padagogi, nu ma pot plange, oameni exceptionali, vor ramane cu mine, in sufletul meu pana la sfarsit. Partea buna din mine le-o datorez!
Va marturisesc faptul ca sunt dezamagit, am avut atatea sperante la revolutie, nici o clipa nu mi-am imaginat ca lucrurile vor evolua asa. Si totusi, acum depinde si de noi intr-o proportie destul de mare, cum s-a ajuns aici?
Dar cine nu a avut sperante? Important este sa ni le amintim totdeauna ca poate niciodata nu este prea tarziu si daca ceva, orice, ne va impinge spre acest tel e bine sa pastram acel ceva.
Buna ziua! Imi pare rau ca abia acum am descoperit acest site, iar aceasta discutir vad ca dureaza de prin 2010. Oricum eu sunt, in general, o fire optimista…si sa nu credeti ca au fost toate roz pana acum. NU. Dar speranta nu mi-am pierdut-o niciodata.
Trecand la subiect, eu am fetita in clasa I. Invatamantul romanesc va spun sincer ca mai are o sansa, o sansa mare sa se refaca. Noi inca nu am pierdut acei profesori care au fost si inainte de ’89. Eu una imi amintesc de profesorii mei, profesori adevarati (nu chiar toti, e adevarat, dar majoritatea chiar isi iubeau meseria) care si astazi mai predau in scoala si in liceul pe care l-am absolvit. Doar noi, parintii, suntem cei care i-am schimbat. Noi suntem cei care nu mai avem aceleasi pretentii de la copii. Eu, una, asa vad lucrurile.
Totusi, sa stiti ca inca e bine. In occident e chiar mai rau decat la noi. Eu am fata in clasa I la o scoala normala din Italia si nu sunt deloc multumita. Aici nu se dau premii la sfarsit de an. E aiurea. Pur si simplu nu o pot mobiliza spunandu-i : invata mami, ca sa iei premiul I , II sau care o fi. NU. Aici te duci dupa o saptamana dupa ce aterminat scoala ca sa vezi daca a promovat. Si atat. Suntem aproape in octombrie si ei nu au facut nici o operatie de matematica, nici macar 1+1. Mai mult deseneaza. Nu stiu ce sistem de invatamant este asta, bazat pe desene. Toate caietele ei au numai desene. Am lucrat si eu 1 an in invatamant ca suplinitor la clasele I-IV , dar nu era asa ceva. Stiu bine ce se preda la noi, asa ca m-am hotarat ca din semestrul II sa vin in tara si sa trasfer fata la o scoala din Romania. Mai bine la noi, macar acolo in tara mai invata ceva. Tot nu se compara cu ce este aici. O alta prietena si-a transferat copilul acum cativa ani in tara tot in semestrul II din clasa I si mi-a spus sa imi pregatesc fata de pe acum fiindca va fi mult in urma. Baietelul ei ramanea dupa ore cu invatatoarea ca sa ii poata ajunge din urma. Mi-a spus: al meu stia numai sa deseneze bostani si sa faca liniute cand l-am dus in tara. Va dati seama? Cam asta e. Asa ca nu va pierdeti speranta. Suntem inca ok fata de altii. Si numai noi paritnii suntem cei care putem schimba totul. Avand pretentii atat de la copii, cat si de la profesori. Atunci si profesorii isi vor da interesul mai mult. Eu cred ca la noi in tara exista profesori adevarati, profesori care fac acest lucru cu daruire, dar ca orice om , daca nu are cui sa ii ceara pur si simplu nu cere. Daca parintele e multumit cu mai putin, putin ii da.
Eu am vrut doar sa va incurajez si nu sa neg ce s-a scris mai sus. Sunt in cu totul de acord, mai ales ca am auzit ce s-a intamplat cu bac-ul anult acesta. S-a ajuns prea departe cu nepasarea copiilor si a parintilor, nu cu cea a profesorilor. Totul este ca domino, porneste de la parinte si se termina la profesor si nu invers.
Eu sper sa aud numai de bine si sper sa ajut si eu la randul meu sistemul de invatamant (vreau sa fac pedagogia fiindca am ramas indragostita de meseria de invatator, desi eu sunt inginera).
Va pup si sa ne mai auzim….
Buna Anca si bine ai venit.
Oare nu s-a ajuns departe si cu nepasarea profesorilor? Oare un profesor care in clasa a 12-a a trecut un copil la materia lui, sa zicem limba romana, recte i-a dat media 5 dupa care copilul cu pricina ia 1,2 la BAC nu se poate numi ca este nepasator? Pana la urma cui ii pasa cel mai tare: copilului, parintelui sau profesorului. Ca pe undeva normal ar fi sa le pese tuturor. Dar asta nu vine ca un dat. Asta se cultiva. Succes cu copilul la scoala. In strainatate scoala se face altfel, nu stiu daca mai bine sau mai rau. Programele sunt mult mai aerisite. Poate ca asta este inca un motiv al insuccesului la BAC. Vrem ca toti absolventii de liceu sa fie doar cu un pas in urma ultimelor descoperiri stiintifice si nu sa aiba o cultura generala solida. Putin dar bun este de lasat in fata lui mult dar prost. Tacem si ne adaptam.
PS Copilul meu de clasa a III a fost “etichetat” ca mediu asa ca primeste teme mai putine si mai usoare. A venit acum o saptamana acasa si mi-a spus “cred ca doamna nu crede ca sunt in stare sa fac Y tema si de asta imi da mai usor”. Am lucrat impreuna tema grupului de genii din clasa si a mers minunat. Din pacate copilul nu mai poate demonstra ca poate in fata nimanui. Doi am de zile m-am straduit sa-i spun ca notele nu sunt importante si sa o fac sa ma creada. De anul acesta am schimbat foaia: “notele sunt importante deoarece altfel ajungi la Industrial 3 si dai la pila toata viata”. Cum spuneam ne adaptam – tara ne vrea prosti si asa vom fi: nu conteaza in definitiv ce stim conteaza sa impuscam cate o nota din cand in cand. Nu conteaza ca esti geniu la mate daca la sport ai aproape de nota de trecere… Toate bune dragilor. Cum spuneati ca e homeschooling-ul ala?