In ultima vreme, am tot ametit-o cu alte subiecte si nu am mai scris nimic despre gradina. Am muncit vreo doua sfarsituri de saptamana fara sa scriu nimic despre asta, dar iata ca ca vine si momentul revansei.
Am plantat 5 brazde de ceapa: 4 jumate de ceapa alba si jumatate ceapa rosie de apa. Copiii au fost foarte incantati deoarece au participat activ la procesul de plantare. A fost greu sa le explicam ca nu trebuie sa infiga arpagicul in pamant ci sa il tina intre degetele si sa formeze gropita cu degetele si doar sa lase bulbisorul in pamant. Altfel bulbul se distruge si nu mai incolteste. In acest fel simplu s-au distrus doar unghiile si pe alocuri pielea de pe degetele folosite. Eu am avut ghinion deoarece fiind ambidextra am reusit sa zdrelesc ambele maini (deh, la baza orasanca si oboseam repede asa ca mai schimbam mainile)
Apoi am plantat ridichi. Ca sa ne fie mai usor dupa aceea, am plantat samanta cu samanta la distante cuprinse intre 3 si 6 cm, pe randuri situate cam la 10 cm. Ceea ce este foarte interesant este ca pentru prima data de cand avem casuta la tara, am gasit o vecina extraordinara care ne-a sfatuit sa umplem sentuletele destinate plantarii ridichiilor cu nisip, apoi sa punem semintele dupa care sa acoperim tot cu nisip. Asta foloseste, in cazul pamantului nostru deosebit de argilos, la cresterea fara probleme a ridichei.
Am rarit si rasadurile de salata, dar salatei obisnuite nu prea i-a placut si s-a cam clocit. Salata rosie s-a razgandit si s-a inrosit, cred ca este mai rezistenta. Nu am inca poze cu salata inrosita dar o sa fac maine, poimaine si o sa le public.
Rasadurile pe care am spus ca le plantez afara (noptitele si coltunasii de gradina), le-am transplantat; am mai transplantat un iris care de bucurie ca l-am scos din ghiveci a hotarat sa imboboceasca. Si cu pozele astea raman datoare.
In afara de semanarile din week-end-ul acesta (fasolea fideluta verde si galbena, mazarea, pepenii verzi si galbeni si dovleceii), intentionez sa reduc populatia masculina a pasaretului din ograda. Acum avem un numar aproape egal de cocosi cu gaini si cocosii nu inteleg ca e unul la una si se bat toti pe una. Biata gaina (in fiecare zi alta din fericire) iese tare ciufulita din infruntare. Asa ca trebuie sa readucem pacea si linistea printre gaini.
asta e tare cu gaina fericita.Am si eu o gaina si un cocos,din 2 pui cumparati fetitei mele anul trecut pe timpul asta.Si saraca gaina e atat de ciufulita ca nu mai are pene in cap.Am zis ca trebuie sa-i mai cumpar vreo 5 surate ca nu se poate cu cocosul asta.De o saptamana am iar 2 pui mici,ca fiica-mea iar si-a dorit si ce sa fac?i-am cumparat.
Ale mele nu mai au pene pe cap dar nici pe spate… Le-au dezbracat de tot. Alaltaieri mi-a murit o gaina deoarece au ranit-o cu pintenii, noi n-am observat si a facut o cangrena urata. Groaznic, ce-o fi suferit biata gaina.
Frumos…nici urma de buruieni, cum faceti?
Eu nu ma pricep deloc la cresterea animalelor sau la gaini, dar parca vad ca oricate gaini ai lua tot pentru una se vor bate cocosii :D. Dar e bine, ca macar vor avea mai multe optiuni pentru alegerea celei pentru care se vor bate ;).
Ei na, nici urma de bururieni ca de abia am semanat si abia am trecut cu motosapatoarea si am adunat radacini si spice si alte alea care rasareau sau erau rasarite. Asteptam cu interes noul val.
Cat despre cocosi… asa este oricat de multe gaini am lua patim acelasi lucru de unde si concluzia: casapesc cocosii pana ramane doar unul. Ca asa este bine un singur cocos, stapan peste ograda. Noi oricum nu avem nevoie de cocos ca doar nu punem ouale la clocit sa scoatem pui din ele. Dar e fain cand canta cocosul pe la 4 dimineata, cand unii abia se culca 😉
Buna dupa-amiaza,Adinuca! Te-am tutuit si-mi pare ca ne bem “ceaiul de la ora cinci” impreuna de parca am avea timp berechet pentru o sueta desi,cel putzin,gardinutza mea e in faza de inceput! Dar fie,o las pe maine pentru ca ,sac!sac! ,ceputza mea de arpagic …rade la soare , ridichile de luna sunt bob de mazariche si salata verde necesita rarira numai buna pentru ,hai,o jumatate de salatzica 😀 😀 😀 Cat despre oarele din curte itzi marturisesc ca m-am lecuit suficient de aceasta indeletnicire.In avantul avut acum patru primaveri (la debutul meu in ale “ruralului”)cand am pus doua sau parca trei gaini clocitoare,”mostenite”,experimentul fiind acela al norocosului incepator!…au facut ochi vreo treizeci si sase,au supravitzuit cu zece mai putzin…Sa-tzi spun ca le-am creat “conditzii” incipiente in doua cutii mari de televizor,cu becuri conectate permanent,cu concentrate specifice perioadei de crestere etc?) In vara aceea am fost foarte incantata de reusita noastra si-am hotarat sa nu sacrificam gainile si sa le “trecem”peste iarna.Dar pentru ca nu locuim acolo eram nevoitzi sa mergem o data la doua zile pentru a le da grauntze si improspata apa.Nu le inchideam seara ca sa umble libere prin curtea surii.Prin ianuarie am observat ca unele sunt cam jumulite dar am trecut cu vederea.Aveam sa ne trezim la cateva zile ,s-apoi la o saptamana cu “decimarea” in masa! Pe la noi,animalului-pradator i se spune impropriu jder – nu le consuma ci le suge sangele;brrr,dezgustator! Noi insa nu ne-am lasat si in primavara urmatoare am mai facut o incercare ca deh,eram experimentatzi! Am locuit in vara aceea in sat si pentru a mai face mici amenajari ,apoi abia la sfarsit de octombrie ne-am “repatriat”.Bineintzeles ca “programul” a ramas acelasi in sperantza ca sederea noastra mai indelungata a alungat orice vietate care de obicei cauta locuri devenite pustii si chiar asa s-a si intamplat.Gainile noastre au inceput sa si oua pe la sfarsit de februarie ,am mai si taiat cate una numai ca de data asta un alt anima,ce-i drept cu doua picioare a dat iama si ne-a lasat doar doua gaini si cocosul,speriat pana si el….Si-am incalecat pe-o sea…si acum in curtea surii e iarba cum n-a fost niciodata;pacat ca-i cam pietros dar daca ne va fi bine ne vom ocupa noi si de asta.Pe curand si spor de…Ziua Muncii ;P
Vad ca si tu stai bine la domeniul manichiura :).
Chestia cu nisipul la ridichii e de tinut minte.
Si eu m-am chinuit cu gaini, dar m-am lasat pagubasa dupa ce mi-au murit toate pentru ca nu le-am vaccinat la timp.
Ai grija sa le vaccinezi la timp!
De vaccinat le-as vaccina dar cine sa o faca? Pana la urma as face si asta ca asa cum am mosit cateaua si cum i-am facut o saptamana injectii dupa aceea as putea sa intep si gainile dar cu ce? Ca noi veterinar in sat nu avem, cu toate ca am inteles ca Directia Sanitar Veterinara, numeste si plateste unul pentru mai multe comune. Pe al nostru nu l-a vazut nimeni nici la fatarile vacilor. Este foarte ocupat…
Draga Mira, in sfarsit, ma tutuiesti. Ceaiul este foarte parfumat si foarte bun numai ca la mine este duminica seara. Dar nu s-a racit sa stii… si oricum putem sa bem ca e de tei, sa dormim bine.
Frumoase povestile. Acum eu cred ca va costau gainile alea la care va duceati din doua in doua zile o groaza de bani daca ajungeati sa le mancati dar si noi am facut multe chestii – acum de-a dreptul hilare – din avantul muncitoresc al inceputurilor. Si ne entuziasmam si apoi cadeam de sus de tot. Inca mai facem d-astea. Ultima este ca C vrea sa cumparam un Bobcat ca sa intindem pamantul in curte. Bine, cand a vazut ca unul second hand nu scade sub 7000 euro, a zis ca mai bine de banii astia CAND O SA-I AVEM cumparam doua treimi de eoliana. Dar asta e frumos in viata asta, visatul nu costa nimic si in plus iti da si o stare de bine, iar entuziasmul motorul ce ne impinge inainte.
O saptamana minunata iti doresc!