De ce mai tinem post?

Eu mananc aproape in fiecare zi, cand merg la serviciu, la o cantina din apropiere de birou. Mancare buna si variata, ieftin. E adevarat, este un “impinge tava” cum ii spunem noi. Dar in afara de faptul ca iti duci tava singur la masa, ceea ce pe mine ma aranjeaza de minune, ai confortul si calitatea unui restaurant de cel putin 3 stele. Unele din acestea nici nu se ridica la inaltimea cantinei noastre. In fine, nu despre afacerile din domeniul alimentatiei publice voiam sa povestesc.

Ieri, in fata mea impingea o tava un domn inalt, elegant, bine in general. Ajunge la domnisoarele care te servesc intotdeauna cu zambetul pe buze si intreaba:

– Ce mancare aveti de post?

Eu, cu meteahna mea de etichetare a oamenilor, de care nu pot inca sa scap (uneori nici nu ma gandesc ca  lipesc etichete), ma pregateam sa scot din buzunarul virtual inca o steluta pentru omul care tinea si post, ce mai incolo incoace, era minunat. Dar stupoare: omul ia farfuria cu felul doi, cere si o ciorbita pe care roaga insistent sa i-o mai incalzeasca. Fata pleaca cu bolul de ciorba la cuptorul cu microunde, moment in care omul nostru ia trei ardei iuti pe care in loc sa-i puna pe o farfurioara speciala (sunt niste farfurioare minuscule langa ardeii iuti, special pentru asta) ii vara sub farfuria de la felul doi. Ajunge la casa cu toate si si plateste totul mai putin ardeii iuti pe care nu i-a vazut casiera, ca erau tot sub farfurie. Cu siguranta nu era vorba de bani pentru ca ardeii iuti costau 0,50 bani iar fetele iti dau si daca iti lipsesc 50 de bani si un leu si cateodata daca esti client fidel, si te cunosc cat de cat, poti completa cu bani mai tarziu.

Acum, lasand la o parte discrepanta dintre felul cum arata si gestul lui o intrebare imi staruie in minte: cum sa tii post si sa furi in acelasi timp?