Dupa ce am sapat putul, cu toate peripetiile aferente, zidarii s-au apucat sa construiasca parterul. Am optat pentru BCA pentru ca era mai ieftina, adica atat ne permiteam noi si ca se construieste mai repede. BCA-ul a fost YTONG, un BCA foarte dens si greu dupa ce spuneau zidarii. Am inteles ca are si proprietati termoizolante foarte bune, ceea ce daja se simte in casa – vara racoare si iarna caldut pana tarziu in noiembrie.
Cand era aproape gata parterul, eu eram la o sedinta la birou. Si primesc un telefon: “Doamna, daca facem cos acolo unde ne-ati spus o sa ramana foarte putin spatiu in camera tehnica”. 6 perechi de ochi ma fixau care mai de care mai mirate de tupeul de a raspunde la telefon in mijlocul discutiilor. Deh, nimeni nu isi construia pe vremea aia casa. Eu cu vocea joasa, joasa spun in telefon:
– Cum e in proiect?
– Pai este dar nu avem loc in camera tehnica si de centrala si de hidrofor si de boiler si de ce mai puneti acolo daca facem cos…
– (tacere lunga)…
– Il mai facem?
– Daca asa scrie in proiect facem ca in proiect…
– Dar este gresit proiectul…
– Si pe unde va iesi fumul din centrala?
– Pe cos…
– Care cos?
– Pai ala pe care o sa-l faceti…
– Eu?
– Faceti din ala de inox pe dinafara am vazut noi la cineva…
– Si merge?
– Da e cel mai bun, n-are moarte, e izolat…
– (tacere)….
– Deci nu-l mai facem… da? si faceti de inox ca oricum e mai bun…
La sedinta deja se ajunsese la concluzii se imparteau responsabilitati si incasam priviri pline de subintelesuri. Nu de bine…
– Bine nu-l mai faceti, am spus eu cu jumatate de gura si foarte incet.
Si nu l-au mai facut… Trag si acum pentru sedinta aia si inca ma uit urat la oamenii care ma priveau cu subinteles atunci.
Peste cinci zile am plecat in concediu, in Grecia. A fost primul concediu cu ambii copii la mare. Dar am vorbit la telefon, de companiei de telefonie mobila i s-au dublat incasarile luna aia.
Cand m-am intors din concediu placa era deja turnata si in cateva zile s-au apucat de peretii de la etaj.
