Am inteles ca se numeste verbina lantana si cand am fost anul asta in concediu, curtea hotelului unde am stat era plina. De unde si fotografiile. Bucurati-va…
Tot acolo ne-am facut si prieteni, ca era plin de fiintele astea prietenoase in ciuda dimensiunilor impresionante (5-7 cm)
In primul rand felicitari pentru noul blog, ai ales o tema simpla, curata si usor navigabila, imi place!
Foarte frumoase fotografiile, mai ales #3, o combinatie faina de culori 🙂
Multumesc pentru aprecieri si multumesc pentru primul comentariu pe noul blog. Imi pare bine ca a fost al tau pentru ca dupa cat m-ai ajutat cu el parca meritai sa fi tu primul care comenteaza. In rest ce sa-ti spun ne mai vedem: la mine… la tine… pe aici prin gradinile virtuale. Pana cand punem pe picioare intalnirea intre gradinari. Multumesc inca o data pentru tot.
Cu drag
Adinuca
PS Mie imi place #2
Mi-a trecut prin cap ca poate sunt primul comentator, dar nu am mai stat sa verific :)! Spor la treaba in continuare!
Frumoase flori, intr-adevar!
Dar..
Obectul cela… Ce prietenos??!!
Tu nu vezi ce picioare are..
Mai alesc a zisei ca are oaresce dimensiuni. Doaaaaaaaaaammmnnnneeee! Fereasca Sfantul sa plece la plmbare pe spinarea mea.
As inlemni de groaza!
Erau atat de prietenoase… miriapozii de exemplu, care si musca, aveau 30 cm lungime si cam 1 cm grosime. Alea creaturi infricosatoare…
30 de cm????? Ptiu, ptiu, ptiu! Sa scuip in san!
Nu stiu unde era hotelul respectiv, dar eu am vazut-o in sudul Spaniei, in Andaluzia. Era plin pe-acolo, pe lânga stabilimentul unde ne-am cazat. Am adunat multe seminte (era in Septembrie) si am sperat sa o reproduc acasa.
Din pacate, n-a mers. Probabil ca ceea ce am “recoltat” eu n-a fost tocmai viabil. Nici nu eram pregatit pentru asa ceva asa le-am impachetat in niste servetele sperând ca excesul de umiditate sa fie abosrbit. Nici n-am ajuns cu ele prea repede acasa, pentru ca am mai stationat vreo 5 zile si la Barcelona si unele au mucegait…
Suparat am inceput sa o caut pe net ocazie cu care am constata ca n-o prea gasesc… Tot asa, pe un blog am gasit pe cineva care se lauda ca are si ca poate furniza lastari. Intradevar, am procurat si eu din sursa repsectiva (cred ca anul trecut prin august sau septembrie) un lastar pe care l-am adus acasa si l-am tinut in bucatarie. O vreme a tânjit (probabil dupa vechiu stapân) dupa care a inceput s-o ia razna, crescând in toate directiile. Se inmulteste extrem de usor vegetativ. E suficient sa rupi o bucatica si s-o infigi in pamânt lânga ma-sa si, dupa o saptamâna-doua, gata ai o noua plantuta.
Problema e ca oricât de bine ii merge nu vrea sa faca flori. Am si inceptu sa am unele indoieli cu privire la adevarata sa identitate. Desi frunza este identica cu ceea ce imi aduc eu aminte, iar acum cu ceea ce vad la tine. Si are si un usor miros lamâios, nu?
Hotelul era in sudul Greciei. Nu mai imi aduc aminte cum mirosea, insa este clar ca este o planta mediteraneeana, sau in fine macar iubitoare de astfel de clima. Cred ca de asta nu infloreste. Poate la vara sa o scoti in arsita. Nu stiu ce o sa faci cu umiditatea si cu briza, dar poate merge. E clar ca nu poate fi lasata afara peste iarna. Poti incerca sa o imbraci. Am o cunostinta care are leandri la Cornu afara. I-a imbracat asta iarna, ma rog iarna asta, si abia astept sa vad cum au rezistat. Daca rezista, vreau si eu in curte.
Citeam ca poate fi cultivata si in zonele noastre temperate. Peste iarna moare… un pic. Dar nu si radacina, mai ales daca e oleaca protejata. Din ea poate rasari an de an. In casa creste ca dracu’ sa vedem daca si afara. E clar ca deabea astept s-o duc pe langa atâtea altele care astepata sa fie duse… doar iarna asta nu se mai da dusa!
Pingback: grAdinuca.ro » Grecia – una calda, una rece
Impresionanta insecta….pare a fi din metal…
Ce minuni poate crea Mama Natura!