postat initial in 23 mai 2009
Iata-ne in februarie 2008, pregatiti sa ne apucam de casa visurilor mele.
Am mers si am platit o mare parte din materiale, si bine am facut ca in timpul verii cand am construit preturile au iesit cu totul din schema. Numai cimentul s-a scumpit cu vreo 50%. Materialele le-am platit si le-am lasat in custodie la cei de unde le-am cumparat, pentru ca daca aduceam cimentul in curte pana il foloseam noi expira deja. Am adus in curte ce nu se strica, ba din contra ii facea bine sa stea la mine, cheresteaua.
Apoi ne-am apucat sa daramam o parte din vechea casa si sa-i facem loc in curte celei noi, pe care intentionam sa o retragem mai mult de la strada fata de cum fusese asezata cea veche. Am vorbit cu un vecin, si am platit niste oameni, mai exact trei din care a mai ramas doar unul si ne-am apucat sa demolam. Am vrut sa pastram cat mai mult din vechea casa, nu pentru ca ar fi avut vreo valoare sentimentala, dar asa e felul meu, sa pastrez ca nu stiu niciodata la ce si cand imi trebuie.
Am gresit pentru ca am umplut curtea de gunoaie mai mult sau mai putin utile de care acum, dupa ce am terminat constructia, nu stiu cum sa mai scap
Intre timp se contura proiectul casei. Toti prietenii care-l vedeau imi spuneau ca este o casa prea mica si ca n-o sa incap in ea. Ba ca dormitoarele sunt prea mici, ba ca baile sunt prea mici si prea multe. Asa ca vrand sa vad cum o sa arate in realitate si cum arhitectura si rezistenta mi-o facea un amic pe putini bani (adica nu puteam sa-l deranjez cu milioane de modificari si fatade) m-am apucat sa invat un program de design astfel incat sa ma duc la arhitect cu lectia facuta de acasa. Si recunosc sa pot visa cate ore vreau eu in fata schitelor si gradinii de vis ce urma sa apara la mine in curte.
Si in fine cum visam eu sa arate livada si gradina de legume…
