Insa concurenta la cules este mare iar ciorile si alte pasari din zona abia asteapta sa manance fructe sanatoase si gustoase. Cum anul trecut am impartit din plin cu ele, anul asta am devenit egoisiti si ne-am luat masuri de precautie.

Dupa o munca intensa capsunii sunt la adaposta si noi probabil vom manca in week-end primele fructe din acest an.

Anul acesta am hotarat sa dedicam mai mult timp copiilor. Au crescut si T mare are aproape 10. Maine poimaine intra la liceu si nu stiu cand au trecut anii astia in care inca ne puteam juca cu papusile sau sa ne stropim cu apa intr-o zi calduroasa de vara. Imi aduc aminte din copilaria mea ca dupa 14 ani, mersul la tara nu mai avea nici savoarea nici placerea copilariei. In aceasta ordine de idei, am hotarat sa facem ceva cu plivitul, care in gradina vara ne consuma cel mai mult timp.

Am hotarat ca acolo unde avem suprafete mari si culturi de acelasi fel si ordine de la an la an sa le mulcim. (deoarece multi prieteni m-au intrebat ce inseamna a mulci este un cuvant care provine din englezescul to mulch care inseamna a acoperi cu un strat protector) Primele pe lista, experimental deocamdata au fost capsunele. Stiti deja ca anul trecut am primit stoloni de capsuni pe care i-am plantat repejor. I-am mulcit atunci din dorinta de a da un sens resturilor de gazon tuns. Ne-a ajutat intr-o oarecare masura si am avut o cultura bogata pentru primul an.

Anul asta am avansat, vrem ceva mai profesional. Asa ca am cochetat cu folia de mulcire. Grea decizie deoarece plantele deja existau si trebuia sa gasim o modalitate de a intinde folia.

Ea se gaseste la o latime de un metru, este de culoare neagra (de cele mai multe ori, ea existand si in alte culori) si are niste gaurele in forma de palnie. Mare atentie ca palniile foliei sa fie asezate in pozitie fireasca (partea mare a palniei in sus) altfel apa nu poate patrunde pana la planta. Noi am fost tentati sa asezam folia cu partea lucioasa in jos dar de fapt pe partea lucioasa este partea mai deschisa a gaurii. Apoi am rulat folia si am fixat-o la marginea randului cu “parasute” din alea cu care se fixeaza polistirenul pe casa. Si am pornit derularea foliei de mulcire. Unde gaseam o plantuta faceam o taietura in forma de + si scoteam plantuta pe acolo la suprafata.

Am facut doar o folie deoarece este al naibii de scumpa 4,49 lei/mp in Hornbach. Eu capsuni am pe 40 mp iar solarul are 170 mp. Ceea ce ma face sa cred ca legumele si capsunile mele vor ajunge la niste costuri de cred ca mai bine le cumparam din piata.

Nu sunt atat de grave ca acum doi ani, insa sunt. Zapada, atat de multa cum a fost, s-a topit incetul cu incetul dar, la un moment dat pamantul nu a mai inghitit nicio picatura. Marele noroc este vremea calda si vantul care s-a intetit. Astfel zvantarea este asigurata si sper ca sambata viitoare sa punem mazarea. O fi prea devreme? Dar daca este uscat si pot baga “rasnita” (a se citi motosapatoarea), eu tot o seman. Mai vreau sa mai dau o stropire la pomi si ma gandesc sa incepem sa taiem, ca de anul asta avem ce taia in unele cazuri. Iata si poz(n)ele:

In solar nu mai avem apa ca in urma cu doi ani, poate si din cauza ca brazda a fost intoarsa si astfel, pe latura care era mai jos ca nivel acum este in regula. Inainte de ninsoare apucasem sa bagam si gunoiul de grajd cumparat.

Afara, nu am avut banuti de gunoi de grajd, care la noi in zona este foarte scump, astfel incat am profitat de productia intensa de gainat, pe care l-am curatat din cotetul gainilor si l-am intins acum ceva timp pe teren, la macerat, uscat si alte alea.

In alta ordine de idei, avem un invitat deosebit zilele astea, un frumos bujor de munte, pe care mama l-a primit de ziua ei. Este prima data cand vad floarea asta, dar m-a cucerit.

In ciuda frunzelor ei care seamana izbitor cu patrunjelul, floarea are o delicatete perfecta.

Inca este in ghiveci si in curand ii vom gasi locul in gradina. Sa se mai incalzeasca putin sau macar sa ramanem pe acest palier.

Toate bune si spor in toate ca incepe sezonul cat de curand. Ce sa vezi… anul asta nu m-am mai plans ca nu se incalzeste si e doar martie…

Ieri si alaltaieri insa, am descoperit un peisaj dezolant (bine copii mei ar fi de parere ca totul a fost minunat, dar este doar parerea lor). Priviti…

Dupa ce a mai “fulguit” intr-o zi am primit inca vreo 30 cm zapada.

Asistenta mea a inspectat in permanenta starea gradinii si nu s-a lasat lingusita deloc.

Nici pisicii nu-i place zapada asa ca incearca sa o evite pe cat posibil.

Intrebarea este cand se va topi zapada asta, rugamintea este sa o ia incet cu topitul si mai ales sa nu lase multa apa in urma. Cred insa ca mazarea nu va ajunge in gradina in martie ca anul trecut…

Dar cum spuneam, in titlu nu este vorba despre mine. Ci despre aceia care m-au intrebat, pe ici si pe colo prin comentariile de pe blog cum sa inceapa o afacere in agricultura. Aproape toti marturisesc ca nu stiu nimic despre acest domeniu insa din cate inteleg din intrebarile lor vor sa joace pe cai mari. Ceea ce nu este neaparat gresit.

Multe lucruri pe care le voi scrie in acest articol, le-am spus si fiecaruia in parte insa simt nevoia sa le sintetizez aici. Probabil multi s-au saturat sa fie condusi de oameni incompetenti sau sa primeasca ordine contradictorii sau sa raspunda pentru fapte si rezultate ce nu le apartin sau s-au saturat sa astepte un ajutor de somaj de mizerie si vor in sfarsit sa apuce haturile vietii lor si sa fie independenti. Laudabil si ma bucur ca se intampla asta. Poate undeva constiintele noastre individuale se trezesc si asta nu poate decat sa ma faca sa visez la o realitate viitoare mai buna si mai curata.

Agricultura este un domeniu care este facil la prima vedere. Daca si bunica, strabunica se descurcau in gradina, e greu de crezut ca noi putem da gres. Adevarat, dar numai in parte. Bunica si strabunica cultivau pamantul dintotdeauna, au invatat sa faca asta de la stramosii lor si nu stiau sa faca altceva. Toti in jurul lor se indeletniceau cu asta si era usor sa inveti. In plus nu traiau neaparat din asta. Nu intentionez sa tai aripile nimanui ci pe cat imi sta in putere sa le usurez decolarea.

Asadar: cum as proceda eu daca as avea un teren de x metri patrati si as vrea sa ma apuc de agricultura si sa ajung sa traiesc din asta?

Presupun ca am rezolvat problema sursei de apa, precum si modalitatea de aducere a ei la suprafata. Am verificat si ce tip de sol am.

Primul lucru pe care l-as face m-as uita in vecini; din doua motive: sa vad ce creste la ei bine si sa vad daca exista amenintari ale viitoarelor mele culturi din pricina lor. Daca terenul meu se afla intr-o comunitate de oameni care nu muncesc si traiesc din diverse activitati aducatoare de venituri ar trebui sa ma gandesc si la diferite modalitati de paza a culturilor, uneltelor si utilajelor. Presupunem ca vecinii mei nu cultiva nimic. Atunci ar trebui sa incerc chiar eu pe terenul meu sa vad ce merge. Aici lucrurile sunt destul de subiective in sensul in care pot fi ani slabi la cultura de rosii sau castraveti sau vinete si asta nu inseamna neaparat ca pe terenul meu nu merg legumele respective. Va dau un exemplu: in 2010 cred ca am scos rosii de vreo 10-15 salate. In 2011, am mancat rosii de ne-am saturat, am facut 99 de litri de bulion si am si vandut. De pe aceeasi suprafata, in aceleasi conditii.

Asa ca al doilea lucru pe care l-as face este ca as incerca: diverse legume, verdeturi, ierburi aromatice. Fiecare cultura are specificul ei. Asa ca mi-as face un solar micut, sa zicem de 4X4 metri in care sa incerc culturile in solar:

• primavara devreme: spanac, salata verde, ceapa verde, verdeturi (marar, patrunjel, etc.) cultivate de la sfarsitul toamnei
• primavara tarziu spre vara devreme: rosii, castraveti, ardei, vinete
• vara tarziu: o a doua cultura de castraveti de toamna
• inceputul toamnei: din nou spanac si salata

Altfel mi-as cumpara multe carti, la inceput in limbajul meu de incepator (adica din colectiile – Gospodaria de milioane sau de la editura MAST), pe masura ce ar trece timpul as trece la cartulii mai avizate. Poate m-as orienta si spre un curs rapid daca l-as gasi. Eu cand m-am apucat de agricultura, as fi vrut sa fac un curs practic, insa in afara de Facultatea de Agronomie, n-am gasit. Si recunosc ca la o facultate de stat nu m-as fi dus. Multa teorie, putina practica. O facultate eminamente de camp are 4 saptamani de practica si 28 de saptamani de teorie. Nu gaseam timp pe care sa mi-l pierd studiind chestii teoretice cum sunt matematica si biostatistica, topografie si cadastru, management, contabilitate, asigurari si reasigurari sau politici agricole comunitare, cand eu voiam sa invat doar cum sa dau cu sapa. Si parca 4 ani erau prea mult pentru un om care voia sa invete repede totul si sa nu-si castige existenta din asta. Asa ca am luat cursurile care m-au interesat si totul a fost pe repede inainte, fara diploma la sfarsit. Less pain, more gain.

Poate nu ar trebui ignorata nici varianta pomiculturii. Pe 3000 mp inseamna 180 de pomi fructiferi in sistem neintensiv. Prima productie in functie de soiurile cultivate poate fi in 3 pana la 5 ani. In acest timp printre pomii, care vor fi mici, se pot cultiva plantele pe care mai sus le-am dat ca legumele incepatorului.

Fara a avea pretentia unui articol atotcuprinzator, eu cam asta as face in punctul de cotitura in care se afla multi dintre noi, daca as decide sa traiesc din agricultura. In rest, as visa si as cred in mine si in puterile mele ca voi reusi. Si mai ales nu m-as lasa doborata de nicio piedica. Ci as invata din fiecare greseala.

Toate bune si spor in toate!

• septembrie – octombrie: mai strangem ce-i de strans, mai facem o conserva, mai facem curat prin gradina
• noiembrie: stropim livada si asteptam Craciunul si sarbatorile de iarna
• decembrie: vin sarbatorile – una peste alta nu avem parca timp sa le savuram pe indelete si trec atat de repede…
• ianuarie: deja ne amintim de gradina, incepem sa facem planuri si sa trepidam in asteptarea sezonului. Si cand te gandesti ca este abia ianuarie…
• februarie: deja am cumparat semintele si spre sfarsitul lunii ne apucam de rasaduri
• martie: incepem sa ne plangem de vremea care nu ne lasa sa iesim mai repede in gradina: ba ca nu se opreste ploaia, ba ca e prea frig, ba ca-i mai da o ninsoare asa sa ne aducem aminte ca nu am acordat importanta cuvenita anotimpului alb
• aprilie: deja printre picaturi incepem sa iesim in gradina intrerupti doar de sarbatorile pascale si de pregatirile aferente
• din mai pana in august: stiti cu totii si ce facem si ce scriem.

Asa ca cine are restante din noiembrie cu stropitul livezii, va rog sa luati aminte si sa va insusiti urmatorul program “de facut.”

1. Prima data se stropeste “la negru” adica cu un ulei horticol sau cu un echivalent pentru agricultura ecologica. Pomii se imbaiaza adica se stropesc din abundenta de la varf la baza pomului, insistand pe crapaturile scoartei si pe taieturile vechi.

Afara trebuie sa nu fie ceata, sa fie temperaturi peste 4-5 grade Celsius iar scoarta copacului sa fie uscata. Pomii trebuie sa nu mai aiba frunze deloc.

2. Stropirea albastra este urmatoarea stropire pe care am facut-o la o saptamana diferenta. Am riscat o stropire cu 3% solutie de piatra vanata, adica 300 g CuSO4 in 10 litri de apa. Imbaiat pomul din nou in aceleasi conditii.

3. Dupa o alta saptamana, am varuit pomii cu o solutie foarte concentrata de var. Am facut o solutie ce semana cu un lapte batut. Pentru noi a fost o solutie destul de concentrata avand in vedere de obicei varuiam cu o apa chioara primavara. Vecinii ne-au privit chioras ca de obicei ca nu intelegeau ce ne-a apucat varuitul pomilor toamna, ca in zona noastra se varuiesc pomii numai primavara. Daca primavara, varuitul are un rol mai mult estetic, dar ajuta pomii sa nu plece prea devreme in vegetatie si sa fie afectati de ingheturile tarzii, toamna dupa parerea mea varuitul este musai.

Iata motivele:

1. dezinfecteaza scoarta si toate crapaturile scoartei, asa ca varuirea se face pana cat mai sus nu doar pe tulpina
2. impiedica craparea scoartei copacului din cauza diferentelor de temeperatura intre noapte si zi si implicit a dilatarii si contractiei scoartei
3. in cazul unor perioade mai calde (cum anul asta au fost la noi) impiedica incalzirea tulpinii in exces tinand pomul in repaos vegetativ

In plus arata a primavara. Glumesc dezigur dar tare mi-a placut rezultatul final. In plus am folosit pentru aceste activitati si atomizorul nou achizitionat, pe care cu aceasta ocazie i-l arat Corneliei. Duce aproape 10 m pe inaltime si aproape 15 m pe orizontala. Atata doar ca are rezervorul doar de 14 litri si in cazul nostru a trebuit realimentat de mai multe ori.

Spor la treburi dragilor si vreau sa vad seminte achizitionate, hartii cu planuri si alte astea de ianuarie. Va vizitez pe fiecare sa stiti…

Cititor de vreme buna,
Sa-ti urez pe nai si struna,
Lautar si de condei,
Ce-i mai bine din ce vrei.

Sa-ti traiasca toti ai tai
De prin munti si de prin vai,
De prin targuri, de prin sate
Risipite prin bucate
Semanate, secerate
Tarii tale-mbelsugate.
Jignitele fie-ti pline
Cat si zilele senine.
Deie-ti anul buna ploaie,
Tarle lungi de oi balaie
Si frumosi ca soarele
Cautand ogoarele.
Fie-ti dragule, copiii
Struguri albi, ciorchini de vie,
Fetele ca piersica.
Sa-ti traiasca vitele,
Cele cu copitele
Cat si potcovitele.
Si sa aibi vitei cati vrei,
Nascuti multi, tot cate trei,
Si femeia ta din casa
Fie-ti zvelta si frumoasa
Ca vlastarii pomului,
Bucuria omului.

Si copii
Cu ochi caprii
Si frumosi ca soarele
Pazindu-ti ogoarele.
Baietii ca mugurii,
Fetele ca strugurii.
Piersicile sa le cada
in camase, din livada.

O urare pentru voi,
Cititori de slove noi.
Anul care, iata-l, vine
Sa v-aduca numai bine.

Tudor Arghezi 

La fel ca multe familii din tarisoara asta inca mai facem in casa carnati, toba, lebar, jumari si cozonaci. Asta fireste in afara de sarmale care cred ca nici nu ai de unde sa le iei gata facute. Poate de la bunica…

Voiam de mult sa postez retele dar recunosc ca printre atatea treburi nu m-am mai adunat sa si intru pe net. In plus, la noi aici in camp, internetul merge cu galme asa ca decat sa postez ceva intr-o ora, mai bine am gatit.

Carnatii i-am facut acum doua zile. Carnea era pregatita, adica tocata si doar am dezghetat-o. Am condimentat-o cum ne place noua adica am pus doar sare, piper, cimbru si usturoi (cam 4 capatani am pus). Am pus si apa (cam 2 litri la 10 kg de carne). Asta se pune sa alunece mai usor carnea prin tubul acela de umplut carnatii. Apoi am umplut carnatii si dis-de-dimineata, dupa o noapte de stat in frigider (ascunsi de pisici, care se lingeau pe bot de cand am scos carnea din lada frigorifica), au poposit pe sarma la uscat.

Apoi toba si lebar-ul. Le fac dupa o reteta a bunicii mele de pe vremea cand eu eram copil. Pe vremea aceea nu mancam eu “porcarii”, dar acum imi iau revansa.

Asadar:

1. Toba de porc

Avem nevoie de urmatoarele:

• Rasol de porc cu sorici
• Ureche de porc
• Gusa de porc sau jumate de capatana
• Inima
• Rinichi
• Limba
• Mat pentru toba (traista sau mos se spune la noi in zona)
• sare, piper si foi de dafin

 Din nou fierbem organele si slanina. Dupa ce au fiert bine le dam prin masina de tocat. Apoi cantarim amestecul si pentru fiecare kilogram de compozitie curatam o ceapa de marime medie. O prajim taiata marunt si cand capata o culoare aramie spre bruna, o luam de pe foc, scurgem uleiul si o adaugam peste amestec.  Potrivim de sare si piper si umplem matul cu ajutorul palniei de carnati. Legam matul la ambele capete, il gaurim pe ici pe colo cu o scobitoare si il punem la fiert in apa in care au fiert organele pentru vreo 15 minute, suficient cat sa fiarba matul. Apoi il scoatem si il lasam la racit.

3. Piftie de porc

Ne trebuie:

• O jumatate de cap de porc
• copite (va mai amintiti vestitii adidasi din galantarele alimentarelor dinainte de ’89?)
• rasol de porc
• ureche
• sare si piper boabe
• usturoi

Se fierbe carnea cu sare si cu piper boabe si neaparat se spumuieste altfel piftia va iesi inchisa la culoare. Noi nu punem multa apa, cam un litru de apa pentru fiecare kilogram de carne. Cand carnea se curata de pe oase, iar apa de la inceput a ramas numai jumatate, se scoate carnea din oala si se lasa si carnea si zeama deopotriva la racit. Cand zeama s-a mai racit, se adauga usturoiul maruntit bine si se vantura zeama cu polonicul de vreo suta de ori. Nu glumesc, o suta de ori e la limita inferioara. Carnea se pune in castroane (noi facem castron pentru copii – fara oase si cu mai multa carne slaba pe care ei n-o mananca dar noi o avem pregatita “poate anul asta o sa doreasca”, pentru adulti – amestecata, pentru mine – cu copituta, pentru musafiri si asa mai departe). Zeama se strecoara si se toarna in castroane, care se lasa la rece pentru a se inchega. O mancam cu mamaliga calda si cu hrean.

4. Sorici

Ca sa tina soriciul si pana de Revelion sau sa-l inmuiati pe acela de seamana cu talpa de pantof, il puneti in saramura. Faceti o saramura clasica: 1 lingura de sare la litru de apa calda. Soriciul il roluiti si il legati cu ata. Puneti rolurile in borcan si turnati saramura peste el. Tup in frigider si a doua zi e bun de mancat.

5. Jumari

Aici e un secret pe care nu ma lasa inima sa nu-l impartasesc. Mie nu-mi plac decat jumarile crocante cu putina carnita pe ele. Iar ca sa aiba carnita, trebuie sa fie aleasa slaninuta de asa natura sa satisfaca clientul. Bucatele de slanina se taie mici tinand cont ca se si micsoreaza. Iar ca sa ramana crocante, nu trebuie sa punem sare dupa ce le scoatem de la prajit ci in timp ce se prajesc. Daca punem sare dupa ce le-am scos, se inmoaie si nu mai pot fi mancate.

6. Cozonac

Va ies doua bucati din reteta asta. Este o reteta simpla care nu da gres, daca respectati intocmai cantitatile si pe care eu am refacut-o anul trecut de 4 ori doar intre Craciun si Revelion Pana ne-am saturat de cozonac.

• 1kg faina
• 100 ml ulei
• 4 galbenusuri
• 500 ml lapte
• 300 gr zahar
• 100 gr stafide
• 50 gr drojdie (sau doua plicuri de drojdie uscata)
• esenta vanilie, rom, coaja de portocala si lamaie

Stafidele se pun la inmuiat in apa calda

Punem faina in lighean dupa ce o cerneti in prealabil. Daca folositi drojdie uscata de obicei, acum este momentul sa o adaugati peste faina lasand-o vreo 10 minute sa se activeze. Daca folositi drojdie clasica o amestecati cu o lingura de zahar pana se lichefiaza si apoi adaugati o lingura de faina amestecati si o cazati pe calorifer, sa porneasca putin la crescut.

Zaharul se amesteca cu galbenusurile apoi cu laptele si aromele si se pune pe foc pana se incalzeste, timp in  care amestecati cu telul. Se va ingrosa putin.

Ne intoarcem la faina. Daca folosim drojdie clasica, turnam maiaua de pe calorifer in mijlocul fainii iar laptele pe margine, nu direct pe drojdie. Daca folosim din cealalta, uscata, avem grija ca laptele sa fie suportabil ca temperatura pentru mana si apoi il turnam peste faina. Adaugam si stafidele si apoi framantam. Iese o coca lipicioasa la care NU se mai adauga faina sub nicio forma. Incoporam si uleiul caldut. Se lasa la crescut.

Cand a crescut in lighean, se face o crema. Mie imi place de nuci. Adica iau vreo 2 albusuri, poate 3 din cele 4 ramase le bat spuma, adaug zahar dupa gust si cacao. Apoi nuci pisate. Cate ma veti intreba? Secretul cresterii cozonacului este ca aceasta crema sa nu fie deloc umeda. Ci uscata, aproape sa nu fie lucioasa deloc. Altfel coca nu va avea putere sa o ridice si se va umezi ramanand cruda.

Impartiti coca in 2 sau in 4. Fiecare parte o intindeti, asezati parte din crema de nuci, sau bucatele de rahat si o rulati. Daca obtineti patru roluri, doua cate doua le impletiti si le asezati in forma tapetata cu hartie de copt. Si iar le cresteti la caldura. Dupa ce au crescut le ungeti cu ou batut si le presarati cu zahar

Eu in imaginea de mai sus n-am mai avut tragere sa le fac impletite asa ca am impartit coca doar in doua. Si gata! O ora la cuptor la foc mediu.

Se scot din tava abia cand s-au racit.

Spor la treburi si la pregatiri! Si fiti pe pace, vine si articolul cu stropirile de iarna la pomi.

Nu voi face acum o insiruire de motive pentru care imi iubesc tara. Fiecare are propria lista, chiar daca unii au pierdut-o si s-a prafuit undeva intr-un colt de suflet. Hai sa o stergem de praf si sa avem curaj sa o aratam celorlalti, fie ei romani ca si noi, fie straini, prieteni sau nu. Nu putem astepta ca altii sa ne aprecieze daca noi insine nu ne apreciem si ne hulim de cate ori avem ocazia. De aceea poate, este foarte important sa stim unde sa ne uitam si ca in toate celelalte situatii din viata sa vedem ce ne place si sa fim recunoscatori pentru ceea ce avem. Poate daca am investi mai multa incredere in noi, in cei de langa noi, in tara asta lucrurile ar merge chiar asa cum ne dorim.

La multi ani dragii mei! La multi ani Romania!

Am maruntit terenul si l-am pregatit pentru insamantare. I-am dat un sant, pe mijloc mai adancut decat cel in care punem arpagicul primavara. Apoi am luat scandura de plantat, ca avem una care se pricepe la plantat si semanat ca are experienta in domeniu, si ne-am apucat de treaba. Cepsoarele nu le-am infipt in pamant cum facem cu arpagicul primavara ci doar le-am asezat in sant.

Exista voci conform carora se pune culcata, astfel incat daca ingheata sa nu inghete varful frunzei, sau mugurele. Eu va spun ca nu-i bai daca ingheata, sau chiar daca ninge peste ea. Dar daca o veti pune culcata, ceapa verde va iesi stramba.

Am uitat sa va spun ca mi-am luat si o asistenta (cred ca a fost putin invers, deoarece ea a intrat in curte si nu am mai scapat de ea), ca am vazut ca se poarta. Nu stiu ce fel de asistenta este, ca ma critica in permanenta cu un aer de sef. Poate e doar neexperimentata si crede ca daca tipa noi o sa facem dupa cum doreste dumneaei.

Si uite asa incet incet, randurile s-au aliniat si am numarat putin peste 250 de cepsoare de astea mici acoperite de pamant. Brusc mi-am dat seama (a cata oara oare?) ca iar am exagerat. Pai ia socotiti: dintr-o cepsoara d-asta se obtin intre 2 si 4 fire de ceape verde. Zicem ca doua fire a 250 de cepsoare, adica 500 de fire. Deci undeva intre 100 si 125 de lagaturi de ceapa verde.

Inainte de acest mirific calcul, cuprinsi de “avantul primaverii, ne-am dat mana peste tara” si ne-am apucat sa punem si vreo suta de catei de usturoi. De ce oare n-oi reusi sa am ceva masura nu pot sa-mi dau seama.

Le-am udat corespunzator si gata, astept primavara. Ba nu, ca mai am si salata de rasadit.

Spor in toate!