La fel ca multe familii din tarisoara asta inca mai facem in casa carnati, toba, lebar, jumari si cozonaci. Asta fireste in afara de sarmale care cred ca nici nu ai de unde sa le iei gata facute. Poate de la bunica…

Voiam de mult sa postez retele dar recunosc ca printre atatea treburi nu m-am mai adunat sa si intru pe net. In plus, la noi aici in camp, internetul merge cu galme asa ca decat sa postez ceva intr-o ora, mai bine am gatit.

Carnatii i-am facut acum doua zile. Carnea era pregatita, adica tocata si doar am dezghetat-o. Am condimentat-o cum ne place noua adica am pus doar sare, piper, cimbru si usturoi (cam 4 capatani am pus). Am pus si apa (cam 2 litri la 10 kg de carne). Asta se pune sa alunece mai usor carnea prin tubul acela de umplut carnatii. Apoi am umplut carnatii si dis-de-dimineata, dupa o noapte de stat in frigider (ascunsi de pisici, care se lingeau pe bot de cand am scos carnea din lada frigorifica), au poposit pe sarma la uscat.

Apoi toba si lebar-ul. Le fac dupa o reteta a bunicii mele de pe vremea cand eu eram copil. Pe vremea aceea nu mancam eu “porcarii”, dar acum imi iau revansa.

Asadar:

1. Toba de porc

Avem nevoie de urmatoarele:

• Rasol de porc cu sorici
• Ureche de porc
• Gusa de porc sau jumate de capatana
• Inima
• Rinichi
• Limba
• Mat pentru toba (traista sau mos se spune la noi in zona)
• sare, piper si foi de dafin

 Din nou fierbem organele si slanina. Dupa ce au fiert bine le dam prin masina de tocat. Apoi cantarim amestecul si pentru fiecare kilogram de compozitie curatam o ceapa de marime medie. O prajim taiata marunt si cand capata o culoare aramie spre bruna, o luam de pe foc, scurgem uleiul si o adaugam peste amestec.  Potrivim de sare si piper si umplem matul cu ajutorul palniei de carnati. Legam matul la ambele capete, il gaurim pe ici pe colo cu o scobitoare si il punem la fiert in apa in care au fiert organele pentru vreo 15 minute, suficient cat sa fiarba matul. Apoi il scoatem si il lasam la racit.

3. Piftie de porc

Ne trebuie:

• O jumatate de cap de porc
• copite (va mai amintiti vestitii adidasi din galantarele alimentarelor dinainte de ’89?)
• rasol de porc
• ureche
• sare si piper boabe
• usturoi

Se fierbe carnea cu sare si cu piper boabe si neaparat se spumuieste altfel piftia va iesi inchisa la culoare. Noi nu punem multa apa, cam un litru de apa pentru fiecare kilogram de carne. Cand carnea se curata de pe oase, iar apa de la inceput a ramas numai jumatate, se scoate carnea din oala si se lasa si carnea si zeama deopotriva la racit. Cand zeama s-a mai racit, se adauga usturoiul maruntit bine si se vantura zeama cu polonicul de vreo suta de ori. Nu glumesc, o suta de ori e la limita inferioara. Carnea se pune in castroane (noi facem castron pentru copii – fara oase si cu mai multa carne slaba pe care ei n-o mananca dar noi o avem pregatita “poate anul asta o sa doreasca”, pentru adulti – amestecata, pentru mine – cu copituta, pentru musafiri si asa mai departe). Zeama se strecoara si se toarna in castroane, care se lasa la rece pentru a se inchega. O mancam cu mamaliga calda si cu hrean.

4. Sorici

Ca sa tina soriciul si pana de Revelion sau sa-l inmuiati pe acela de seamana cu talpa de pantof, il puneti in saramura. Faceti o saramura clasica: 1 lingura de sare la litru de apa calda. Soriciul il roluiti si il legati cu ata. Puneti rolurile in borcan si turnati saramura peste el. Tup in frigider si a doua zi e bun de mancat.

5. Jumari

Aici e un secret pe care nu ma lasa inima sa nu-l impartasesc. Mie nu-mi plac decat jumarile crocante cu putina carnita pe ele. Iar ca sa aiba carnita, trebuie sa fie aleasa slaninuta de asa natura sa satisfaca clientul. Bucatele de slanina se taie mici tinand cont ca se si micsoreaza. Iar ca sa ramana crocante, nu trebuie sa punem sare dupa ce le scoatem de la prajit ci in timp ce se prajesc. Daca punem sare dupa ce le-am scos, se inmoaie si nu mai pot fi mancate.

6. Cozonac

Va ies doua bucati din reteta asta. Este o reteta simpla care nu da gres, daca respectati intocmai cantitatile si pe care eu am refacut-o anul trecut de 4 ori doar intre Craciun si Revelion Pana ne-am saturat de cozonac.

• 1kg faina
• 100 ml ulei
• 4 galbenusuri
• 500 ml lapte
• 300 gr zahar
• 100 gr stafide
• 50 gr drojdie (sau doua plicuri de drojdie uscata)
• esenta vanilie, rom, coaja de portocala si lamaie

Stafidele se pun la inmuiat in apa calda

Punem faina in lighean dupa ce o cerneti in prealabil. Daca folositi drojdie uscata de obicei, acum este momentul sa o adaugati peste faina lasand-o vreo 10 minute sa se activeze. Daca folositi drojdie clasica o amestecati cu o lingura de zahar pana se lichefiaza si apoi adaugati o lingura de faina amestecati si o cazati pe calorifer, sa porneasca putin la crescut.

Zaharul se amesteca cu galbenusurile apoi cu laptele si aromele si se pune pe foc pana se incalzeste, timp in  care amestecati cu telul. Se va ingrosa putin.

Ne intoarcem la faina. Daca folosim drojdie clasica, turnam maiaua de pe calorifer in mijlocul fainii iar laptele pe margine, nu direct pe drojdie. Daca folosim din cealalta, uscata, avem grija ca laptele sa fie suportabil ca temperatura pentru mana si apoi il turnam peste faina. Adaugam si stafidele si apoi framantam. Iese o coca lipicioasa la care NU se mai adauga faina sub nicio forma. Incoporam si uleiul caldut. Se lasa la crescut.

Cand a crescut in lighean, se face o crema. Mie imi place de nuci. Adica iau vreo 2 albusuri, poate 3 din cele 4 ramase le bat spuma, adaug zahar dupa gust si cacao. Apoi nuci pisate. Cate ma veti intreba? Secretul cresterii cozonacului este ca aceasta crema sa nu fie deloc umeda. Ci uscata, aproape sa nu fie lucioasa deloc. Altfel coca nu va avea putere sa o ridice si se va umezi ramanand cruda.

Impartiti coca in 2 sau in 4. Fiecare parte o intindeti, asezati parte din crema de nuci, sau bucatele de rahat si o rulati. Daca obtineti patru roluri, doua cate doua le impletiti si le asezati in forma tapetata cu hartie de copt. Si iar le cresteti la caldura. Dupa ce au crescut le ungeti cu ou batut si le presarati cu zahar

Eu in imaginea de mai sus n-am mai avut tragere sa le fac impletite asa ca am impartit coca doar in doua. Si gata! O ora la cuptor la foc mediu.

Se scot din tava abia cand s-au racit.

Spor la treburi si la pregatiri! Si fiti pe pace, vine si articolul cu stropirile de iarna la pomi.

Avem niste rosii din soiul Roma, care sunt destul de carnoase si mai fara seminte insa nepotrivite pentru salata deoarece li se intareste coaja la vreo 2 ore dupa ce sunt culese din vrej. Soiul asta se mai poate folosi la rosii in bulion deoarece se cojesc repede si usor, cateodata si fara oparire.

Le-am taiat in jumatate, le-am curatat de seminte si apoi le-am lasat cu partea taiata in jos la scurs. Le-am asezat pe gratarul cuptorului incalzit la 125 de grade, cu fata in sus dupa ce le-am sarat in prealabil cu multa sare neiodata.

Dupa vreo ora, adunasera in causul lor multa zeama asa ca le-am intors pe partea cealalta si le-am lasat asa vreo jumatate de ora.

Cuptorul meu are si o functie de ventilare calda asa ca am folosit-o din cand in cand. Am si deschis cuptorul de mai multe ori pentru eliminarea aburilor.

Dupa vreo 4-5 ore, ca nu au fost toate destul de vrednice sa se faca toate o data am obtinut o strachinuta de rosii uscate.

Le-am asezat cu grija in doua borcane, impreuna cu oregano uscat – intr-un borcan – si cu busuioc uscat in altul dar si cu cativa catei de usturoi, acoperindu-le din belsug cu ulei de masline de buna calitate. Sper sa reziste nemancate la noi cat se spune ca rezista, adica vreo 6 luni.

Anul asta, nu stiu daca din cauze de clima sau de soi, ardeii iuti sunt foarte iuti. Asa ca am ales o reteta care sa-i mai potoleasca, dar nu de tot.

Aveti nevoie de

• 1 kg ardei iuti
• 100 grame stafide (asta-i mai ia din iuteala)
• 250 ml apa
• 250 ml miere
• 250 ml otet (eu il prefer pe cel din vin, nu pe acela din acid acetic)
• sare

Vom face un aluat din 360g faina completata pana la 400g cu malai.  Aceasta o amestecati cu un pliculet de drojdie uscata (eu o prefer ca se poate pastra mai mult si o am la indemana oricand spre deosebire de cea proaspata care tine in frigider cam 2 saptamani); trebuie sa tineti minte ca cea uscata nu se amesteca cu nimic lichid). Apoi sarati si adaugati o ligurita de zahar. Adaugam oul, laptele, uleiul si un praf de oregano si unul de usturoi. Se lasa la crescut pana ce-si dubleaza volumul.

Si pentru ca avem ceva timp liber, ne ocupam de umplutura: avem nevoie de un sfert de kilogram de carne tocata (de care va place, insa este de preferat sa nu fie prea grasa), 1 ardei bine crescut gras si unul iute daca nu aveti copii invitati la masa;

va mai trebuie ceva bulion sau pasta de tomate (din care eu am din abundenta, deoarece in urma ultimei transe am atins 92 de litri)

ceva porumb fiert (doar boabele, pe care le taiati cu cutitul de pe stiulete sa nu va prinda noaptea curatandu-l cu mana).

La sfarsit trebuie sa puneti o conserva de fasole boabe rosii sau negre sau daca nu va intereseaza culorile, puteti pune fasole alba de salata (din aceea care nu se zdrobeste).

Le puneti pe rand in cratita calindu-le cate putin pe toate. La sfarsit adaugati o mana de cascaval ras care va uni totul intr-o minunata umplutura pentru aluatul nostru. Opriti focul ininte de cascaval. Sarati si piperati.

Acusi intindeti aluatul intr-o forma rotunda cu diametrul de 35 de centimetri  unsa cu ulei si tapetata cu malai iar in centrul ei taiati un + si un X concentrice intre ele si cu forma rotunda. De la centru pana la capatul X-ului sau + trebuie sa aveti cam 8 cm. De la varful liniilor care le formeaza pana la marginea formei mai raman vreo 9,5 cm. Sau pe acolo. Pe aceasta fasie asezati minunatia de umplutura. Apoi ridicati varfurile formate intre X si + si le introduceti sub marginea aluatului

?Apoi puneti in cuptor pana trece testul scobitorii.

Dupa ce scoateti din cuptor, taiati in felii, mai groase sau mai subtiri si tineti minte ca cele subtiri nu sunt suficiente.

Asa ca ceea ce veti vedea contine: ceapa, morcovi, rosii, ardei, usturoi, ulei de masline, sare, piper si fireste peste. De care vreti, de care puteti. Pestele se aseaza intre morcovi si rosii in insiruirea de mai sus, ceapa fiind cel mai jos.

O zi minunata va doresc si de data asta spor la odihna!

Din pacate singura metoda de conservare a rosiilor pe care o cunoastem si folosim noi este bulionul. Copii au fost incantati de deschiderea sezonului “focurilor de tabara”, cu toate ca sunt tinuti departe de tuci si de focul propriu-zis.

Mai folosim rosiile si pe la mancari, pe care le voi posta cat de curand si inca sunt in cautarea unei retete pentru conservarea rosiilor cherry, care au rodit si ele exceptional. Daca aveti sugestii…

Ne trebuie dupa cum urmeaza (noi suntem patru adulti si doi copii):

• pui; ai mei sunt pretentiosi asa ca folosesc piept pe care-l dezosez, dezpielitez, degresez si altele care incep tot asa. Am folosit 4
• ceapa; vreo doua sanatoase sunt suficiente
• ciuperci intre 400 si 600 de grame; bine ar fi sa fie de padure insa cum eu sunt o habarnista in a culege, cu toate ca era padurea plina nu m-am aruncat.
• mazare, am pus generos o portie de 500 grame.
• ne mai trebuie vreo 2 linguri de bulion, pasta de tomate sau ceva din familia astora
• vreo 1-2 lingurite de faina (stiti deja parerea mea despre sosurile cu personalitate)
• cam o cana de lapte
• aluat de placinta (pentru ca noi am facut 6 portii am folosit 2 pachete a cate 2 aluaturi fiecare; daca faceam 6 portii mari imi trebuiau 3 pachete); daca va da mana puteti framanta insa eu aveam niste buruieni in solar si n-am avut timp de framantat aluaturi
• sare, piper si cele doua sosuri marete fara de care aceasta placinta in opinia mea nu face nici cat o ceapa degerata: Worcestershire si Pimento.

Si acum ne asezam la treaba; nu-i greu dar multa batzaiala, vorba bunicii mele (e adevarat ca ea se refera la galustile cu prune cand zice asta). Asadar; taiem carnea in bucati mici, nu foarte mici si de preferat lunguiete, nu ca mine cubulete si o saram. O asezam in minunatul tuci (v-am spus ca eu numai il el gatesc) si o rumenim.

Dupa ce s-a rumenit o luam din tuci si o asezam intr-un castron unde ea va incepe sa lase o zeama extrem de gustoasa si apetisanta si noi o sa tot gustam din ea de fiecare data cand trecem pe acolo. Doar asa sa vedem daca are destula sare, daca nu cumva s-a racit… In fine intre timp taiem micut ceapa si o aruncam in tuci sa caute carnea. O sa gaseasca lipituri pe fundul tuciului, dar o sa le dezlipeasca ea.

Cand s-a rumenit si ceapa, dar nu foarte tare, punem mazarea. Daca vreodata faceti aceasta reteta cu mazare din conserva, ceea ce nu este in totalitate exclus, mai ales ca este o mancare mai de anotimpuri reci, mazarea o puneti foarte aproape de sfarsit pentru ca e deja fiarta. Daca faceti cu mazare congelata, acum este momentul sa-i faceti cunostinta cu ceapa si ca sa nu se dedea la cine stie ce traznai, turnati o cana de apa peste ele.

Asteptati sa se inmoaie putin mazarea, dupa care va amintiti de carne. Daca inca o mai aveti si n-ati gustat-o pe toata. Asa ca pentru a preveni aceasta intamplare, o rasturnati pe toata in tuci. Va indurati si de zeama aceea buna despre care vorbeam mai sus si o lasati sa se scurga pana la ultima picatura in tuci. O sa va intalniti cu ea la final asa ca nu dati drumul la lacrimi inca. Tot acum adaugati si ciupercile si inca o cana de apa si lasati-le pe toate la balacit.

Intre timp luati bulionul, sau ce-o fi el, il amestecati cu faina si il diluati cu putin lapte intr-o cana, Turnati lapte pana se umple cana, tot mestecand cu scopul de a obtine un lichid gros pe care-l turnati peste cele din tuci. Apoi mai clatiti cana cu putin lapte pe care-l puneti tot acolo sa nu se piarda nimic, ca asa m-a invatat pe mine bunica econoama.

Mai dati unul, doua clocote, cat sa capete curaj sosul si faina sa se piarda in marea de arome, potriviti de piper si de sare daca mai e cazul si turnati cateva linguri de sos Worcestershire (atentie este usor acrisor din cauza otetului de malt). Pimento e tare iute si daca sunt si copii prin preajma e bine sa nu-l puneti acum.. Gata stingeti focul si pregatiti strachinile. Impartiti mancarea in fiecare strachina, echitabil.

Decupati din aluatul de placinta, cercuri, patrate sau si una si alta cu care veti inveli fiecare strachina inainte sa ajunga in cuptor

Eu recunosc ca nu am rabdare sa dau forme aluatului si cam de pe la momentul asta ma paleste foamea. Nu mai am rabdare de nimic

Le asez in tava de la cuptor, cu grija sa nu se lipeasca intre ele pentru ca aluatul care este lipit pe marginea strachinei va ramane crud in locul acela

Dupa ce stau ele in cuptor, le scoateti cam cand arata asa:

Mare grija, cand va infigeti in ele, ca momentul ridicarii aluatului de pe strachina este unul delicat din cauza aburilor, adevarat inmiresmati, dar extrem de fierbinti ce se vor degaja. N-am mai apucat sa fac poze la nimic dupa ce le-am scos din cuptor ca s-a rupt filmul. In capul meu nu in aparat. Acum, dupa ceva timp, va pot spune ca mai puteti pune sos Pimento daca va place putin mai iute sau sa mai adugati sos Worcestershire. Puteti marunti aluatul in strachina, noi preferam sa-l scoate pe o farfurie si sa-l papam in loc de paine ca in strachina se inmoaie.

Merge minunat cu bere Guinness, in opinia mea de nebautor de alcool. Cu siguranta exista si alte pareri…

Pofta buna dragilor!

Numai ca in timp ce smulgeam eu de zor, aroma de marar proaspat mi-a inundat narile si creierul, scormonind dupa amintiri ale copilariei, cand bunica mea facea mancare de marar. Adevarul este ca de cate ori culeg marar, pentru orice mancare mirosul acela prospat imi aminteste de puiul cu marar. M-am uitat cu tristete inspre gaini si in sinea mea le-am facut promisiunea ca data viitoare, vom fi parteneri in a manca mararul.

Am inspectat lada frigorifica in cautare de urme de carnita de pui, folositoare la mancarea de marar cu pui. Apoi inarmata cu un lighenas am facut adunarea mararului. Am mai scos niste ceapa verde, ce-mi trebuia la mancarica. M-am bucurat de toate aromele de legume proaspete, pe care nu le poti savura, din pacate la legumele si verdeturile din piata.

M-am mutat in bucatarie, unde carnita de pui se dezghetase fortata de apa calda ce venea valuri peste ea si de pumnii de sare pe care ii aruncam o data cu valurile, asa sa se simta ca la mare. Am rupt coditele mararului cu toate ca mergea si cu codite. Dar nu mancam numai eu, iar cei mici sunt pretentiosi. Daca ar fi fost numai dupa mine l-as fi pus asa intreg, dar cum spuneam am fost fortata sa-l tai bucatele ceva mai mici.

Am rumenit in tuci (mi-am dat seama cu aceasta ocazie ca eu gatesc numai in tuci, indiferent cate inoxuri, tefloane si yene s-ar gasi in bucataria mea) puiul, apoi in uleiul cu pricina, am aruncat ceapa verde taiata cuviincios nici prea mare nici prea mica.. Am lasat-o sa se inmoaie putin, apoi am infratit-o cu puiul si o canita de apa. Mararul tropaia in lighenas de nerabdare asa ca l-am asezat si pe el langa noii prieteni.

Dupa ce puiul a fost fiert, ca el era cel mai pretentios, am desfacut o ligurita (nu mai mult) de faina cu ceva bulion si putina apa. Nu este obligatorie faina insa noua ne plac sosurile cu ceva mai multa personalitate, nu din-alea lesinate in farfurie. Am turnat amestecul peste mancarica si le-am mai lasat sa socializeze vreo 5 minute.

Si gata. Eram gata de masa. Bulinele de deasupra mancarii sunt pentru T mic, care este mofturos si mancarea din farfuria lui trebuie sa aiba ceva al ei, care sa-l atraga. In cazul de fata de cate ori lua o furculita stergeam o bulina.

Cu aceasta ocazie va anunt ca m-am hotarat sa aduc in blog diverse mancarici in functie de ce se mai coace prin gradina, asa ca un fel de marfa de sezon. Sper ca nu va suparati, ca nu vorbim numai despre gradina in sensul clasic. Imi place sa ma gandesc si la ce se intampla dupa gradina, cu legumele.

Copiii m-au ajutat joi seara la vopsitul oualelor, care, spre mirarea mea, au iesit minunate, avand in vedere ca si-au cam facut de cap.

Apoi astazi am gatat cozonacii…

Si cu asta cam gata, maine articol despre rasaduri, ca parca prea s-au inghesuit mancarile astea in ultimele articole si simt cum deja ne ingrunam si cresc burticile.

Si cum astazi a fost ziua mamei si s-a mancat peste, am hotarat sa facem peste in sare. Mai exact am cumparat dorada, sare grunjoasa si cum ne ramasesera ceva albusuri nefolosite de la tort, ne-am apucat de treaba.

Am curatat pestele, l-am asezat pe un pat de sare si l-am acoperit cu sare amestecata cu albus de ou, apoi l-am bagat in cuptor unde l-am lasat o ora si mai bine

La multi ani tuturor!