Dar cum spuneam, in titlu nu este vorba despre mine. Ci despre aceia care m-au intrebat, pe ici si pe colo prin comentariile de pe blog cum sa inceapa o afacere in agricultura. Aproape toti marturisesc ca nu stiu nimic despre acest domeniu insa din cate inteleg din intrebarile lor vor sa joace pe cai mari. Ceea ce nu este neaparat gresit.

Multe lucruri pe care le voi scrie in acest articol, le-am spus si fiecaruia in parte insa simt nevoia sa le sintetizez aici. Probabil multi s-au saturat sa fie condusi de oameni incompetenti sau sa primeasca ordine contradictorii sau sa raspunda pentru fapte si rezultate ce nu le apartin sau s-au saturat sa astepte un ajutor de somaj de mizerie si vor in sfarsit sa apuce haturile vietii lor si sa fie independenti. Laudabil si ma bucur ca se intampla asta. Poate undeva constiintele noastre individuale se trezesc si asta nu poate decat sa ma faca sa visez la o realitate viitoare mai buna si mai curata.

Agricultura este un domeniu care este facil la prima vedere. Daca si bunica, strabunica se descurcau in gradina, e greu de crezut ca noi putem da gres. Adevarat, dar numai in parte. Bunica si strabunica cultivau pamantul dintotdeauna, au invatat sa faca asta de la stramosii lor si nu stiau sa faca altceva. Toti in jurul lor se indeletniceau cu asta si era usor sa inveti. In plus nu traiau neaparat din asta. Nu intentionez sa tai aripile nimanui ci pe cat imi sta in putere sa le usurez decolarea.

Asadar: cum as proceda eu daca as avea un teren de x metri patrati si as vrea sa ma apuc de agricultura si sa ajung sa traiesc din asta?

Presupun ca am rezolvat problema sursei de apa, precum si modalitatea de aducere a ei la suprafata. Am verificat si ce tip de sol am.

Primul lucru pe care l-as face m-as uita in vecini; din doua motive: sa vad ce creste la ei bine si sa vad daca exista amenintari ale viitoarelor mele culturi din pricina lor. Daca terenul meu se afla intr-o comunitate de oameni care nu muncesc si traiesc din diverse activitati aducatoare de venituri ar trebui sa ma gandesc si la diferite modalitati de paza a culturilor, uneltelor si utilajelor. Presupunem ca vecinii mei nu cultiva nimic. Atunci ar trebui sa incerc chiar eu pe terenul meu sa vad ce merge. Aici lucrurile sunt destul de subiective in sensul in care pot fi ani slabi la cultura de rosii sau castraveti sau vinete si asta nu inseamna neaparat ca pe terenul meu nu merg legumele respective. Va dau un exemplu: in 2010 cred ca am scos rosii de vreo 10-15 salate. In 2011, am mancat rosii de ne-am saturat, am facut 99 de litri de bulion si am si vandut. De pe aceeasi suprafata, in aceleasi conditii.

Asa ca al doilea lucru pe care l-as face este ca as incerca: diverse legume, verdeturi, ierburi aromatice. Fiecare cultura are specificul ei. Asa ca mi-as face un solar micut, sa zicem de 4X4 metri in care sa incerc culturile in solar:

• primavara devreme: spanac, salata verde, ceapa verde, verdeturi (marar, patrunjel, etc.) cultivate de la sfarsitul toamnei
• primavara tarziu spre vara devreme: rosii, castraveti, ardei, vinete
• vara tarziu: o a doua cultura de castraveti de toamna
• inceputul toamnei: din nou spanac si salata

Altfel mi-as cumpara multe carti, la inceput in limbajul meu de incepator (adica din colectiile – Gospodaria de milioane sau de la editura MAST), pe masura ce ar trece timpul as trece la cartulii mai avizate. Poate m-as orienta si spre un curs rapid daca l-as gasi. Eu cand m-am apucat de agricultura, as fi vrut sa fac un curs practic, insa in afara de Facultatea de Agronomie, n-am gasit. Si recunosc ca la o facultate de stat nu m-as fi dus. Multa teorie, putina practica. O facultate eminamente de camp are 4 saptamani de practica si 28 de saptamani de teorie. Nu gaseam timp pe care sa mi-l pierd studiind chestii teoretice cum sunt matematica si biostatistica, topografie si cadastru, management, contabilitate, asigurari si reasigurari sau politici agricole comunitare, cand eu voiam sa invat doar cum sa dau cu sapa. Si parca 4 ani erau prea mult pentru un om care voia sa invete repede totul si sa nu-si castige existenta din asta. Asa ca am luat cursurile care m-au interesat si totul a fost pe repede inainte, fara diploma la sfarsit. Less pain, more gain.

Poate nu ar trebui ignorata nici varianta pomiculturii. Pe 3000 mp inseamna 180 de pomi fructiferi in sistem neintensiv. Prima productie in functie de soiurile cultivate poate fi in 3 pana la 5 ani. In acest timp printre pomii, care vor fi mici, se pot cultiva plantele pe care mai sus le-am dat ca legumele incepatorului.

Fara a avea pretentia unui articol atotcuprinzator, eu cam asta as face in punctul de cotitura in care se afla multi dintre noi, daca as decide sa traiesc din agricultura. In rest, as visa si as cred in mine si in puterile mele ca voi reusi. Si mai ales nu m-as lasa doborata de nicio piedica. Ci as invata din fiecare greseala.

Toate bune si spor in toate!

Am maruntit terenul si l-am pregatit pentru insamantare. I-am dat un sant, pe mijloc mai adancut decat cel in care punem arpagicul primavara. Apoi am luat scandura de plantat, ca avem una care se pricepe la plantat si semanat ca are experienta in domeniu, si ne-am apucat de treaba. Cepsoarele nu le-am infipt in pamant cum facem cu arpagicul primavara ci doar le-am asezat in sant.

Exista voci conform carora se pune culcata, astfel incat daca ingheata sa nu inghete varful frunzei, sau mugurele. Eu va spun ca nu-i bai daca ingheata, sau chiar daca ninge peste ea. Dar daca o veti pune culcata, ceapa verde va iesi stramba.

Am uitat sa va spun ca mi-am luat si o asistenta (cred ca a fost putin invers, deoarece ea a intrat in curte si nu am mai scapat de ea), ca am vazut ca se poarta. Nu stiu ce fel de asistenta este, ca ma critica in permanenta cu un aer de sef. Poate e doar neexperimentata si crede ca daca tipa noi o sa facem dupa cum doreste dumneaei.

Si uite asa incet incet, randurile s-au aliniat si am numarat putin peste 250 de cepsoare de astea mici acoperite de pamant. Brusc mi-am dat seama (a cata oara oare?) ca iar am exagerat. Pai ia socotiti: dintr-o cepsoara d-asta se obtin intre 2 si 4 fire de ceape verde. Zicem ca doua fire a 250 de cepsoare, adica 500 de fire. Deci undeva intre 100 si 125 de lagaturi de ceapa verde.

Inainte de acest mirific calcul, cuprinsi de “avantul primaverii, ne-am dat mana peste tara” si ne-am apucat sa punem si vreo suta de catei de usturoi. De ce oare n-oi reusi sa am ceva masura nu pot sa-mi dau seama.

Le-am udat corespunzator si gata, astept primavara. Ba nu, ca mai am si salata de rasadit.

Spor in toate!

In fine, nu despre bogatia faunei voiam sa discut cat despre achizitiile care se pot face acum pe ultima suta de metri. Eu m-am dus in piata sa cumpar ceapa de samanta pentru primavara. Asta este o cepsoara mica, dar nu este arpagic.

In ordinea numerelor de pe tricou: in mijloc sus ceapa obisnuita, in linia a doua la stanga cepsoara de care spuneam, iar arpagicul cu voia dumneavoastra ultimul pe lista si in dreapta.

Arpagicul se obtine din seminte de ceapa, iar samanta de ceapa de primavara se obtine din arpagic. In esenta sunt acele cepe care nu au crescut suficient asta vara. Din aceasta ceapa de samanta de primavara se poate obtine doar ceapa verde in primavara. Dupa ce trece de stadiul de ceapa verde, face repede fusti (a se citi “fushti” pentru cine nu stie) si inflorescenta din care obtinem semintele de ceapa.

Plimbandu-ma prin piata dupa cepsoarele acestea, mi-au sarit in fata ochilor,  sacii cu arpagic. Brusc mi-am adus aminte cat de scump a fost in primavara asta (intre 10 si 15 lei/kg) si imi iau inima in dinti si incep sa intreb sa aflu daca pentru primavara fac imprumut la banca sau nu. Pretul aflat m-a dat pe spate si m-a facut sa duc mana la buzunar: doar 6-7 lei/kg. C a spus ca oricum in primavara tot pe asta il voi cumpara dar probabil cu 20 de lei/kg, sau mai exact ce va ramane din el, asa ca sa-mi calculez cu un kilogram in plus (ca se va mai strica din el probabil) si sa nu mai stau pe ganduri. Ceea ce am si facut.

Ajunsa acasa, l-am ales bucata cu bucata (dand la o parte ce era usor moale, scoflecit, usor mucegait), l-am asezat intr-un sac de cartofi (din acela de plasa) si tusti cu el in pod.

Cat despre ceapa de primavara, dupa care ma dusesem initial, ea se gaseste la pretul de 3 lei/kg. Intra mai putine cepe intr-un kilogram dar din fiecare cepsoara ies cam 3-4 fire de ceapa verde. Si cum  sambata probabil si la voi in zona sunt targuri, vedeti cat va trebuie si spor la treaba!

P.S. Am uitat sa va spun ca intentionez sa-mi cumpar pentru la anu’ un atomizor pentru stropit pomii. Nu de firma, ca banii sunt dramuiti, dar cu garantie. Vreau sa-l cumpar acusi ca poate e mai ieftin prin magazine. Ati vazut pe undeva? Eu am vazut deocamdata in Brico la 600 de lei. Si pe okazii.ro cu 450 fara garantie. Si pe net, in China cu 15 dolari/bucata fara transport si fara garantie (dar la banii astia…), dar trebuie sa iau macar 50. Ce ziceti va bagati?

L.E. (10.11.2011): Gata este al meu. L-am achizitionat de la Praktiker unde a costat aproape 500 de lei; este productie China, ajuns in Romania via Ungaria si are doi ani garantie,  (daca cumperi pe persoana fizica si numai un an daca cumperi pe persoana juridica – chestie de neinteles pentru mine)

In primavara am afanat terenul destul de adanc, aproape la 20 cm. Am semanat toate semintele de radacinoase (morcovi, pastarnac, patrunjel de radacina) in amestec 1:10 cu nisip. Numai pentru telina am facut rasad deoarece era de radacina si citisem pe plicul cu seminte cum se rupe radacina si am vrut sa incerc.

Si iata ce radacinoasele mele au rasarit. Tot dese ca in fiecare an. La inceput am spus sa mai astept cu raritul ca daca nu mai rasar si raman cu pre putine dar rarite? Abia acum inteleg ca era mai bine sa fie mai putine dar rarite. Cand in sfarsit m-am apucat sa raresc am apucat sa fac aceasta operatiune numai la pastarnac deoarece intre timp morcovii crecusera asa de mari incat nu mai puteam rupe decat frunze nu si radacini, ceea ce nu ma ajuta deloc. Dimpotriva.

Asa ca i-am lasat asa, neuitand sa rup frunzele la fiecare 2-3 saptamani.

Cu telina a fost altceva. Anul acesta am platat-o afara nu in solar ca anul trecut. Am sapat-o de vreo doua ori si am plivit-o de vreo 3 ori. Am rupt frunzele si saptamanal. Dar pana la sfarsitul lui august, inceputul lui septembrie, tot ca anul trecut era. Cum nu aveam nevoie de locul pe care era plantata, am lasat-o in pace in ciuda sfaturilor din categoria “o sa ti-o mance viermii si limacsi daca n-o scoti acum”. Si surpriza… la mijlocul lui octombrie cand am scos o telina pentru o salata, am constatat cu uimire ca telina crescuse cat doi pumni de-ai mei la un loc.

Manata de acest succes si de apropierea toamnei dimpreuna cu aratul (sapatul) m-am apucat sa scot si celelalte radacinoase.

Crescusera ei morcoveii mai mari decat in august dar lipsa raritului din nou si-a spus cuvantul. Asa ca ne-am distrat gasind forme si ipostaze neobisnuite.

Asa ca am aflat ca:

• radacinoasele cresc bine afara nu in solar;
• radacinoasele se simt bine in pamant afanat, eventual cu nisip adaugat la pregatirea terenului (aici conteaza si ce fel de sol aveti, ca daca este nisipos cred ca nu mai trebuie adaugat nisip);
• radacinoasele se raresc cand sunt mici si foarte mici; nu asteptati sa creasca mai mult de 3-5 cm ca dupa aceea nu mai puteti rari;
• pentru o crestere buna a radacinii trebuie smulse frunzele destul de des
• radacinoasele cresc in dimensiuni dupa ce nu mai este cald afara (sfarsitul lui septembrie cel mai curand).

Dar toamna ma deprima la propriu. Cand vad ca totul moare… incet… incet… Asa ca in valul de melancolie blegoasa care ma cuprinde in fiecare zi, profit de zilele cu soare – care din fericire anul asta nu ne-au ocolit – sa fac curat in gradina ca si cum as vrea sa fac loc cat mai repede primaverii, ca si cum as sterge cu buretele toata uscaciunea. Rar am privilegiul sau rabdarea sa observ culorile frumoase si lumina calda a soarelui, asa cum numai intr-o zi frumoasa de toamna o prinzi.

Primul vizat anul asta a fost solarul. Speram sa ma pot apuca de sapat la cazma insa cum spatele meu a inceput sa-mi bata obrazul ca cica nu l-as fi intretinut atatia ani si acum vreau ca el sa duca tot greul, am renuntat. Nu m-am lasat insa si am curatat tot solarul de uscaturi.

Acum este pregatit pentru micul tractoras al lui Tudorica sa-l are el. Tudorica este un baiat de la noi din sat cum rar mai intalnesti: serios, parolist, bun meserias, ieftin, sfatos si saritor.

Mai am de curatat, ca solarul a fost doar asa… de incalzire. Data viitoare vorbim despre radacinoasele de anul acesta. Toate bune si spor in toate.

Problema pe scurt era ca zambilele mele erau foarte frunzoase dar cu putine floricele. In plus, florile de primavara erau amestecate si foarte dese in strat.

Mai aveam niste lalele pe care le primisem sub forma a 10 bulbi care anul acesta ne-au cadorisit cu nu mai putin de 33 de flori. Ne-a fost teama ca anul asta nu vor mai inflori, ca daca mergeau in ritmul asta, in primavara lui 2012, aveam 100 de lalele.

Asa ca intr-o frumoasa zi de vara ne-am apucat sa scoatem bulbii din pamant. Am inceput cu lalele si cu narcisele galbene ca erau mai grupate si faceam si noi cunostinta cu bulbii.

Ne-am apucat cu cazmaua sa sapam si am taiat o gramada de bulbi. Insa am salvat destui. Ne pregateam pentru stratul amestecat si de aceea am considerat oportun sa vedem inainte de toate cum arata bulbii. Dupa ce am vazut cum arata lalelele si narcisele galbene pe sub pamant, ne-am incumetat sa ne apucam si de stratul amestecat. In acelasi strat mai erau ceva ghiocei mari cu bordura verde pe margine, precum si doi crini si vreo cateva lalele. Dupa ce am dezgropat noi vreme de cateva zile deoarece bulbii ajunsesera foarte departe in calatoria lor spre China (parcursesera aproape 25-30 cm), pamantul era tare si bulbii foarte desi, am obtinut cateva jardiniere cu bulbi amestecati. Dar cu toate rebuturile (datorate lipsei de experienta in dezgroparea bulbilor) tot au ramas foarte multi.

Dupa cateva zile ne-am apucat de sortat:

Bulbii de lalele arata asa:

Mi-a placut foarte mult imbratisarea dintre bulbul pui si cel mama din poza de mai sus.

Cei de narcise galbene aratau asa:

Sunt bulbi mari cat o ceapa mai mica. Pornind de la forma lor, i-am cautat pe cei de narcise albe, batute sau nu in amestecul din strat. Verisoarele lor, narcisele albe au bulbii mai mici dar cum sangele apa nu se face, au aceeasi forma.

 Au ramas pe baricade bulbii de zambile, pe care i-am deosebit prin numarul lor exagerat de mare.

Astia chiar ca seamana cu niste cepe si nu au mustati.

Iata si bulbii de crini, care erau  deja porniti in crestere cand i-am scos din pamant. De ce? Nu stiu. Cert este ca eu le-am rupt frunzele si i-am mai lasat ceva timp pana ii voi planta din nou.

Dintr-o bucatica din bulbul de crin, una din frunzulitele care compun bulbul, care s-a desprins din greseala s-a format acest mic bulbil care banauiesc ca poate fi plantat si el. Poate nu chiar in gradina de la inceput…

Si daca tot vorbim despre bulbi, va anunt ca am primit niste bulbi de frezii pe care planuiesc sa-i plantez in casa ca am inteles ca-s tare sensibilosi.

O sa ma mai informez asupra momentului plantarii si va tin la curent. Bag seama ca mai asteptam ceva ca e inca vara.

Cum spuneam m-am hotarat sa plantez sub folie, pe care nu o voi intinde de la inceput (ca este cald), salata, poate ceva ceapa verde, ma mai gandesc. Asa ca zis si facut. Am cumparat seminte de salata creata si am aruncat cu ele, vinerea trecuta, intr-o galetusa plina de pamant.

Duminica seara le-am gasit rasarite. Probabil intr-o saptamana le voi repica in alveole. Enjoy!

Am stropit cu substantele mele, nu le mai amintesc ca am primit critici ca vi le bag pe gat cu forta (cu toate ca eu gandesc ca fiind la mine acasa as putea sa recomand orice, ca fiecare are creierul sau sa poata analiza daca vrea sa urmeze metodele mele sau nu), si cel mai important am curatat. O data… si inca o data… si inca o data… Nu am scapat de tot de boala insa macar am mai incetinit-o dand ocazia fructelor sa se coaca.

In ciuda acestei boli, cultura a fost extrem de generoasa cu noi iar dupa ce am impartit rosii tuturor prietenilor si rudelor, tot am avut un exces de recolta. Am facut vreo 70 de litri de bulion. Si ne-am dat seama ca nu putem manca si bea atata bulion orice am face. Asa ca am urmat sfatul unor prieteni virtuali, si la ultimul cules am sortat rosiile, pentru vanzare si pentru o noua portie de bulion, sau zarzavat de ciorba, sau ce ne-o mai veni in cap…

Va doresc spor la conservat! Parca nu-mi vine a crede ca deja conservam si ne gandim la iarna.

Anul trecut am mancat in Sidari, o localitate micuta din Corfu, o mancare care mi-a ramas in suflet. Asteptam momentul coacerii rosiilor cherry pentru a o reconstitui. Si cum acesta a venit, am cerut ajutorul unei prietene pe care, recunosc, ca o invidiez pentru apropierea de mancarurile mele preferate. Ea este Dani, pe al carei blog ma duc, atunci cand ma arde dorul de Grecia, de muzica dar si de ea.

Carevasazica, mancarea de astazi este kleftiko de miel. Dani mi-a spus ca kleftiko inseamna haiduceste, adica inseamna ca bucatile de carne se vor face in suc propriu. Mi-a mai spus ca in grecia mielul este altfel decat in Romania. Ea nu mai fusese de mult in Romania, zic eu, ca altfel ar fi stiut ca pe piata romaneasca, vara nu mai sunt miei si in general la noi oferta de carne este mult mai putin tentanta si variata. Asa ca ne-am multumit cu o carne de berbecut si pentru C am cumparat ceva carne de vitel ca el nu mananca oi. Cred ca din copilarie i se trage ca bunicii lui aveau oi si capre, cu care se imprietenise, asa ca nu le poate manca. Povesteste ca era mic si cand ii era foame se ducea si bea laptele direct din tata caprei. Ce copilarie… oare cati copii de la oras din ziua de azi mai traiesc experiente de acest fel?

Puteti folosi orice fel de carne. Eu am marinat putin carnea cu lamaie si usturoi, oregano si rozmarin, vreo 2-3 ore in speranta ca se va estompa gustul de oaie. Nu am reusit insa carnea avea o aroma foarte prospata.

Apoi am ales, curatat si spalat legumele. Am pus asa: ceapa (e musai), rosii cherry (e musai rosii dar nu neaparat cherry), cartofi. Ar mai fi mers putin ardei si o manuta mica de mazare, dar pofta mi-a intunecat mintile si am uitat. Ceapa tocmai o scosesem din pamant si am ales cepele mici de marimea unei rosii cherry

Apoi am asamblat totul in folie de aluminiu. Citisem undeva pe net ca aceasta mancare o faceau haiducii care furau miei, sapau o groapa unde faceau focul si ca sa nu fie descoperiti bagau acolo carnea si groapa era acoperita ca sa nu se vada focul. Cum noi nu aveam groapa la indemana, ne-am folosit de folie de aluminiu. Dani spune ca ea foloseste si hartie pergament, asa ca sunteti liberi sa-i urmati sfatul daca va este mai la indemana.

Le-am stropit din belsug cu ulei de masline si am turnat doar putin vin rosu, asa sa aiba in ce fierbe. Apoi am strans folia facand niste barcute care le-au impresionat pe copii.

Dupa vreo doua ore la cuptor, cu grija am desfacut pachetelul am pus niste telemea de capra si de oaie rasa si am inchis la loc pachetul pentru cateva minute. Lungi… prea lungi…

Va doresc pofta buna si ii multumesc lui Dani pentru ajutor!