Insa concurenta la cules este mare iar ciorile si alte pasari din zona abia asteapta sa manance fructe sanatoase si gustoase. Cum anul trecut am impartit din plin cu ele, anul asta am devenit egoisiti si ne-am luat masuri de precautie.

Dupa o munca intensa capsunii sunt la adaposta si noi probabil vom manca in week-end primele fructe din acest an.

Anul acesta am hotarat sa dedicam mai mult timp copiilor. Au crescut si T mare are aproape 10. Maine poimaine intra la liceu si nu stiu cand au trecut anii astia in care inca ne puteam juca cu papusile sau sa ne stropim cu apa intr-o zi calduroasa de vara. Imi aduc aminte din copilaria mea ca dupa 14 ani, mersul la tara nu mai avea nici savoarea nici placerea copilariei. In aceasta ordine de idei, am hotarat sa facem ceva cu plivitul, care in gradina vara ne consuma cel mai mult timp.

Am hotarat ca acolo unde avem suprafete mari si culturi de acelasi fel si ordine de la an la an sa le mulcim. (deoarece multi prieteni m-au intrebat ce inseamna a mulci este un cuvant care provine din englezescul to mulch care inseamna a acoperi cu un strat protector) Primele pe lista, experimental deocamdata au fost capsunele. Stiti deja ca anul trecut am primit stoloni de capsuni pe care i-am plantat repejor. I-am mulcit atunci din dorinta de a da un sens resturilor de gazon tuns. Ne-a ajutat intr-o oarecare masura si am avut o cultura bogata pentru primul an.

Anul asta am avansat, vrem ceva mai profesional. Asa ca am cochetat cu folia de mulcire. Grea decizie deoarece plantele deja existau si trebuia sa gasim o modalitate de a intinde folia.

Ea se gaseste la o latime de un metru, este de culoare neagra (de cele mai multe ori, ea existand si in alte culori) si are niste gaurele in forma de palnie. Mare atentie ca palniile foliei sa fie asezate in pozitie fireasca (partea mare a palniei in sus) altfel apa nu poate patrunde pana la planta. Noi am fost tentati sa asezam folia cu partea lucioasa in jos dar de fapt pe partea lucioasa este partea mai deschisa a gaurii. Apoi am rulat folia si am fixat-o la marginea randului cu “parasute” din alea cu care se fixeaza polistirenul pe casa. Si am pornit derularea foliei de mulcire. Unde gaseam o plantuta faceam o taietura in forma de + si scoteam plantuta pe acolo la suprafata.

Am facut doar o folie deoarece este al naibii de scumpa 4,49 lei/mp in Hornbach. Eu capsuni am pe 40 mp iar solarul are 170 mp. Ceea ce ma face sa cred ca legumele si capsunile mele vor ajunge la niste costuri de cred ca mai bine le cumparam din piata.

Nu sunt atat de grave ca acum doi ani, insa sunt. Zapada, atat de multa cum a fost, s-a topit incetul cu incetul dar, la un moment dat pamantul nu a mai inghitit nicio picatura. Marele noroc este vremea calda si vantul care s-a intetit. Astfel zvantarea este asigurata si sper ca sambata viitoare sa punem mazarea. O fi prea devreme? Dar daca este uscat si pot baga “rasnita” (a se citi motosapatoarea), eu tot o seman. Mai vreau sa mai dau o stropire la pomi si ma gandesc sa incepem sa taiem, ca de anul asta avem ce taia in unele cazuri. Iata si poz(n)ele:

In solar nu mai avem apa ca in urma cu doi ani, poate si din cauza ca brazda a fost intoarsa si astfel, pe latura care era mai jos ca nivel acum este in regula. Inainte de ninsoare apucasem sa bagam si gunoiul de grajd cumparat.

Afara, nu am avut banuti de gunoi de grajd, care la noi in zona este foarte scump, astfel incat am profitat de productia intensa de gainat, pe care l-am curatat din cotetul gainilor si l-am intins acum ceva timp pe teren, la macerat, uscat si alte alea.

In alta ordine de idei, avem un invitat deosebit zilele astea, un frumos bujor de munte, pe care mama l-a primit de ziua ei. Este prima data cand vad floarea asta, dar m-a cucerit.

In ciuda frunzelor ei care seamana izbitor cu patrunjelul, floarea are o delicatete perfecta.

Inca este in ghiveci si in curand ii vom gasi locul in gradina. Sa se mai incalzeasca putin sau macar sa ramanem pe acest palier.

Toate bune si spor in toate ca incepe sezonul cat de curand. Ce sa vezi… anul asta nu m-am mai plans ca nu se incalzeste si e doar martie…

Ieri si alaltaieri insa, am descoperit un peisaj dezolant (bine copii mei ar fi de parere ca totul a fost minunat, dar este doar parerea lor). Priviti…

Dupa ce a mai “fulguit” intr-o zi am primit inca vreo 30 cm zapada.

Asistenta mea a inspectat in permanenta starea gradinii si nu s-a lasat lingusita deloc.

Nici pisicii nu-i place zapada asa ca incearca sa o evite pe cat posibil.

Intrebarea este cand se va topi zapada asta, rugamintea este sa o ia incet cu topitul si mai ales sa nu lase multa apa in urma. Cred insa ca mazarea nu va ajunge in gradina in martie ca anul trecut…

Dar cum spuneam, in titlu nu este vorba despre mine. Ci despre aceia care m-au intrebat, pe ici si pe colo prin comentariile de pe blog cum sa inceapa o afacere in agricultura. Aproape toti marturisesc ca nu stiu nimic despre acest domeniu insa din cate inteleg din intrebarile lor vor sa joace pe cai mari. Ceea ce nu este neaparat gresit.

Multe lucruri pe care le voi scrie in acest articol, le-am spus si fiecaruia in parte insa simt nevoia sa le sintetizez aici. Probabil multi s-au saturat sa fie condusi de oameni incompetenti sau sa primeasca ordine contradictorii sau sa raspunda pentru fapte si rezultate ce nu le apartin sau s-au saturat sa astepte un ajutor de somaj de mizerie si vor in sfarsit sa apuce haturile vietii lor si sa fie independenti. Laudabil si ma bucur ca se intampla asta. Poate undeva constiintele noastre individuale se trezesc si asta nu poate decat sa ma faca sa visez la o realitate viitoare mai buna si mai curata.

Agricultura este un domeniu care este facil la prima vedere. Daca si bunica, strabunica se descurcau in gradina, e greu de crezut ca noi putem da gres. Adevarat, dar numai in parte. Bunica si strabunica cultivau pamantul dintotdeauna, au invatat sa faca asta de la stramosii lor si nu stiau sa faca altceva. Toti in jurul lor se indeletniceau cu asta si era usor sa inveti. In plus nu traiau neaparat din asta. Nu intentionez sa tai aripile nimanui ci pe cat imi sta in putere sa le usurez decolarea.

Asadar: cum as proceda eu daca as avea un teren de x metri patrati si as vrea sa ma apuc de agricultura si sa ajung sa traiesc din asta?

Presupun ca am rezolvat problema sursei de apa, precum si modalitatea de aducere a ei la suprafata. Am verificat si ce tip de sol am.

Primul lucru pe care l-as face m-as uita in vecini; din doua motive: sa vad ce creste la ei bine si sa vad daca exista amenintari ale viitoarelor mele culturi din pricina lor. Daca terenul meu se afla intr-o comunitate de oameni care nu muncesc si traiesc din diverse activitati aducatoare de venituri ar trebui sa ma gandesc si la diferite modalitati de paza a culturilor, uneltelor si utilajelor. Presupunem ca vecinii mei nu cultiva nimic. Atunci ar trebui sa incerc chiar eu pe terenul meu sa vad ce merge. Aici lucrurile sunt destul de subiective in sensul in care pot fi ani slabi la cultura de rosii sau castraveti sau vinete si asta nu inseamna neaparat ca pe terenul meu nu merg legumele respective. Va dau un exemplu: in 2010 cred ca am scos rosii de vreo 10-15 salate. In 2011, am mancat rosii de ne-am saturat, am facut 99 de litri de bulion si am si vandut. De pe aceeasi suprafata, in aceleasi conditii.

Asa ca al doilea lucru pe care l-as face este ca as incerca: diverse legume, verdeturi, ierburi aromatice. Fiecare cultura are specificul ei. Asa ca mi-as face un solar micut, sa zicem de 4X4 metri in care sa incerc culturile in solar:

• primavara devreme: spanac, salata verde, ceapa verde, verdeturi (marar, patrunjel, etc.) cultivate de la sfarsitul toamnei
• primavara tarziu spre vara devreme: rosii, castraveti, ardei, vinete
• vara tarziu: o a doua cultura de castraveti de toamna
• inceputul toamnei: din nou spanac si salata

Altfel mi-as cumpara multe carti, la inceput in limbajul meu de incepator (adica din colectiile – Gospodaria de milioane sau de la editura MAST), pe masura ce ar trece timpul as trece la cartulii mai avizate. Poate m-as orienta si spre un curs rapid daca l-as gasi. Eu cand m-am apucat de agricultura, as fi vrut sa fac un curs practic, insa in afara de Facultatea de Agronomie, n-am gasit. Si recunosc ca la o facultate de stat nu m-as fi dus. Multa teorie, putina practica. O facultate eminamente de camp are 4 saptamani de practica si 28 de saptamani de teorie. Nu gaseam timp pe care sa mi-l pierd studiind chestii teoretice cum sunt matematica si biostatistica, topografie si cadastru, management, contabilitate, asigurari si reasigurari sau politici agricole comunitare, cand eu voiam sa invat doar cum sa dau cu sapa. Si parca 4 ani erau prea mult pentru un om care voia sa invete repede totul si sa nu-si castige existenta din asta. Asa ca am luat cursurile care m-au interesat si totul a fost pe repede inainte, fara diploma la sfarsit. Less pain, more gain.

Poate nu ar trebui ignorata nici varianta pomiculturii. Pe 3000 mp inseamna 180 de pomi fructiferi in sistem neintensiv. Prima productie in functie de soiurile cultivate poate fi in 3 pana la 5 ani. In acest timp printre pomii, care vor fi mici, se pot cultiva plantele pe care mai sus le-am dat ca legumele incepatorului.

Fara a avea pretentia unui articol atotcuprinzator, eu cam asta as face in punctul de cotitura in care se afla multi dintre noi, daca as decide sa traiesc din agricultura. In rest, as visa si as cred in mine si in puterile mele ca voi reusi. Si mai ales nu m-as lasa doborata de nicio piedica. Ci as invata din fiecare greseala.

Toate bune si spor in toate!

Am maruntit terenul si l-am pregatit pentru insamantare. I-am dat un sant, pe mijloc mai adancut decat cel in care punem arpagicul primavara. Apoi am luat scandura de plantat, ca avem una care se pricepe la plantat si semanat ca are experienta in domeniu, si ne-am apucat de treaba. Cepsoarele nu le-am infipt in pamant cum facem cu arpagicul primavara ci doar le-am asezat in sant.

Exista voci conform carora se pune culcata, astfel incat daca ingheata sa nu inghete varful frunzei, sau mugurele. Eu va spun ca nu-i bai daca ingheata, sau chiar daca ninge peste ea. Dar daca o veti pune culcata, ceapa verde va iesi stramba.

Am uitat sa va spun ca mi-am luat si o asistenta (cred ca a fost putin invers, deoarece ea a intrat in curte si nu am mai scapat de ea), ca am vazut ca se poarta. Nu stiu ce fel de asistenta este, ca ma critica in permanenta cu un aer de sef. Poate e doar neexperimentata si crede ca daca tipa noi o sa facem dupa cum doreste dumneaei.

Si uite asa incet incet, randurile s-au aliniat si am numarat putin peste 250 de cepsoare de astea mici acoperite de pamant. Brusc mi-am dat seama (a cata oara oare?) ca iar am exagerat. Pai ia socotiti: dintr-o cepsoara d-asta se obtin intre 2 si 4 fire de ceape verde. Zicem ca doua fire a 250 de cepsoare, adica 500 de fire. Deci undeva intre 100 si 125 de lagaturi de ceapa verde.

Inainte de acest mirific calcul, cuprinsi de “avantul primaverii, ne-am dat mana peste tara” si ne-am apucat sa punem si vreo suta de catei de usturoi. De ce oare n-oi reusi sa am ceva masura nu pot sa-mi dau seama.

Le-am udat corespunzator si gata, astept primavara. Ba nu, ca mai am si salata de rasadit.

Spor in toate!

In fine, nu despre bogatia faunei voiam sa discut cat despre achizitiile care se pot face acum pe ultima suta de metri. Eu m-am dus in piata sa cumpar ceapa de samanta pentru primavara. Asta este o cepsoara mica, dar nu este arpagic.

In ordinea numerelor de pe tricou: in mijloc sus ceapa obisnuita, in linia a doua la stanga cepsoara de care spuneam, iar arpagicul cu voia dumneavoastra ultimul pe lista si in dreapta.

Arpagicul se obtine din seminte de ceapa, iar samanta de ceapa de primavara se obtine din arpagic. In esenta sunt acele cepe care nu au crescut suficient asta vara. Din aceasta ceapa de samanta de primavara se poate obtine doar ceapa verde in primavara. Dupa ce trece de stadiul de ceapa verde, face repede fusti (a se citi “fushti” pentru cine nu stie) si inflorescenta din care obtinem semintele de ceapa.

Plimbandu-ma prin piata dupa cepsoarele acestea, mi-au sarit in fata ochilor,  sacii cu arpagic. Brusc mi-am adus aminte cat de scump a fost in primavara asta (intre 10 si 15 lei/kg) si imi iau inima in dinti si incep sa intreb sa aflu daca pentru primavara fac imprumut la banca sau nu. Pretul aflat m-a dat pe spate si m-a facut sa duc mana la buzunar: doar 6-7 lei/kg. C a spus ca oricum in primavara tot pe asta il voi cumpara dar probabil cu 20 de lei/kg, sau mai exact ce va ramane din el, asa ca sa-mi calculez cu un kilogram in plus (ca se va mai strica din el probabil) si sa nu mai stau pe ganduri. Ceea ce am si facut.

Ajunsa acasa, l-am ales bucata cu bucata (dand la o parte ce era usor moale, scoflecit, usor mucegait), l-am asezat intr-un sac de cartofi (din acela de plasa) si tusti cu el in pod.

Cat despre ceapa de primavara, dupa care ma dusesem initial, ea se gaseste la pretul de 3 lei/kg. Intra mai putine cepe intr-un kilogram dar din fiecare cepsoara ies cam 3-4 fire de ceapa verde. Si cum  sambata probabil si la voi in zona sunt targuri, vedeti cat va trebuie si spor la treaba!

P.S. Am uitat sa va spun ca intentionez sa-mi cumpar pentru la anu’ un atomizor pentru stropit pomii. Nu de firma, ca banii sunt dramuiti, dar cu garantie. Vreau sa-l cumpar acusi ca poate e mai ieftin prin magazine. Ati vazut pe undeva? Eu am vazut deocamdata in Brico la 600 de lei. Si pe okazii.ro cu 450 fara garantie. Si pe net, in China cu 15 dolari/bucata fara transport si fara garantie (dar la banii astia…), dar trebuie sa iau macar 50. Ce ziceti va bagati?

L.E. (10.11.2011): Gata este al meu. L-am achizitionat de la Praktiker unde a costat aproape 500 de lei; este productie China, ajuns in Romania via Ungaria si are doi ani garantie,  (daca cumperi pe persoana fizica si numai un an daca cumperi pe persoana juridica – chestie de neinteles pentru mine)

In primavara am afanat terenul destul de adanc, aproape la 20 cm. Am semanat toate semintele de radacinoase (morcovi, pastarnac, patrunjel de radacina) in amestec 1:10 cu nisip. Numai pentru telina am facut rasad deoarece era de radacina si citisem pe plicul cu seminte cum se rupe radacina si am vrut sa incerc.

Si iata ce radacinoasele mele au rasarit. Tot dese ca in fiecare an. La inceput am spus sa mai astept cu raritul ca daca nu mai rasar si raman cu pre putine dar rarite? Abia acum inteleg ca era mai bine sa fie mai putine dar rarite. Cand in sfarsit m-am apucat sa raresc am apucat sa fac aceasta operatiune numai la pastarnac deoarece intre timp morcovii crecusera asa de mari incat nu mai puteam rupe decat frunze nu si radacini, ceea ce nu ma ajuta deloc. Dimpotriva.

Asa ca i-am lasat asa, neuitand sa rup frunzele la fiecare 2-3 saptamani.

Cu telina a fost altceva. Anul acesta am platat-o afara nu in solar ca anul trecut. Am sapat-o de vreo doua ori si am plivit-o de vreo 3 ori. Am rupt frunzele si saptamanal. Dar pana la sfarsitul lui august, inceputul lui septembrie, tot ca anul trecut era. Cum nu aveam nevoie de locul pe care era plantata, am lasat-o in pace in ciuda sfaturilor din categoria “o sa ti-o mance viermii si limacsi daca n-o scoti acum”. Si surpriza… la mijlocul lui octombrie cand am scos o telina pentru o salata, am constatat cu uimire ca telina crescuse cat doi pumni de-ai mei la un loc.

Manata de acest succes si de apropierea toamnei dimpreuna cu aratul (sapatul) m-am apucat sa scot si celelalte radacinoase.

Crescusera ei morcoveii mai mari decat in august dar lipsa raritului din nou si-a spus cuvantul. Asa ca ne-am distrat gasind forme si ipostaze neobisnuite.

Asa ca am aflat ca:

• radacinoasele cresc bine afara nu in solar;
• radacinoasele se simt bine in pamant afanat, eventual cu nisip adaugat la pregatirea terenului (aici conteaza si ce fel de sol aveti, ca daca este nisipos cred ca nu mai trebuie adaugat nisip);
• radacinoasele se raresc cand sunt mici si foarte mici; nu asteptati sa creasca mai mult de 3-5 cm ca dupa aceea nu mai puteti rari;
• pentru o crestere buna a radacinii trebuie smulse frunzele destul de des
• radacinoasele cresc in dimensiuni dupa ce nu mai este cald afara (sfarsitul lui septembrie cel mai curand).

Dar toamna ma deprima la propriu. Cand vad ca totul moare… incet… incet… Asa ca in valul de melancolie blegoasa care ma cuprinde in fiecare zi, profit de zilele cu soare – care din fericire anul asta nu ne-au ocolit – sa fac curat in gradina ca si cum as vrea sa fac loc cat mai repede primaverii, ca si cum as sterge cu buretele toata uscaciunea. Rar am privilegiul sau rabdarea sa observ culorile frumoase si lumina calda a soarelui, asa cum numai intr-o zi frumoasa de toamna o prinzi.

Primul vizat anul asta a fost solarul. Speram sa ma pot apuca de sapat la cazma insa cum spatele meu a inceput sa-mi bata obrazul ca cica nu l-as fi intretinut atatia ani si acum vreau ca el sa duca tot greul, am renuntat. Nu m-am lasat insa si am curatat tot solarul de uscaturi.

Acum este pregatit pentru micul tractoras al lui Tudorica sa-l are el. Tudorica este un baiat de la noi din sat cum rar mai intalnesti: serios, parolist, bun meserias, ieftin, sfatos si saritor.

Mai am de curatat, ca solarul a fost doar asa… de incalzire. Data viitoare vorbim despre radacinoasele de anul acesta. Toate bune si spor in toate.