Marti seara am certat-o pe T mare. Eram tare necajita ca nu sunt ordonati (niciunul dintre ei, insa T mic nu pricepe nimic din morala asa ca totul a picat pe T mare care este si foarte sensibila) si ca-mi ia foarte mult timp sa strang dupa ei si dupa noi de asemenea. Pe masura ce o certam, orgoliul meu s-a ridicat deasupra ratiunii si a tinut neaparat sa spuna tot speach-ul pregatit in creierul meu rational, astfel incat T mare sa inteleaga ca imi este greu. I-au dat lacrimile. Ii curgeau asa agale pe obrajii ei frumosi din ochii ei albastri atat de speciali. Nici macar asta nu mi-a impresionat ego-ul si am spus tot ce aveam de spus. Nu am jignit-o, nu am spus nimic despre ea. Totul a fost despre mine si ce simteam eu. Ne-am culcat spunandu-ne noapte buna dar fara pupic. Imediat ce a adormit, orgoliul meu probabil prea obosit de o asa demontratie de forta, a mers la culcare si am ramas eu si cu mine. Mi-au dat lacrimile gandindu-ma ce o fi in micul suflet care nu primise pupicul de noapte buna. Cu toate ca intelegerea fusese alta: indiferent ce a fost peste zi seara ne impacam. Am mers la culcare cu sufletul mic de tot. Dimineata nu mai vorbeam deloc iar ea a venit cu ochii carpiti de somn si mi-a spus ca ma iubeste in timp ce ma strangea in brate. Cineva acolo sus, a considerat sa-mi dea un semn “MAI TACI O DATA, CA AI SPUS DESTUL ASEARA” .

Asa ca draga mea fetita, mai am sa-ti spun trei lucruri pe langa faptul ca ma inclin in fata intelepciunii tale:

1. IARTA-MA (pentru ca nu am reusit sa fiu deasupra orgoliului meu)

2. MULTUMESC (pentru lectia de maturitate si de dragoste)

3. TE IUBESC

Movilitele au fost construite preponderent pe partea dinspre care bate vantul de obicei si mai putin pe partea cealalta. Totusi si pe cealalta parte au fost facute, chiar mai mici dar ele exista pentru cazul in care nu va adia vantul deloc.