Era un plic din acela cu bule si ma gandeam ca mi-a pus cineva gand rau. Am trecut de faza cu Antraxul, repede asa ca m-am uitat la timbru. Si am dedus ca venea direct de la Regina. Si mi-am adus aminte ca singura pe care o cunosc in apropierea Marii Doamne, pasionata de gradinarit si de scris este Andra. Draga de ea mi-a trimis semintele de rubarba.

Iti multumesc buna prietena, ca nu m-ai uitat. Si promit sa-ti respect instructiunile despre plantare si ingrijire. Si cine stie poate ne vedem la o prajitura cu rubarba. Sau poate o dulceata de rubarba cu capsuni…

Multumesc!

Unul din acesti oameni este Simona. O citesc cu placere, imi place ca e ca mine, face haz de necaz cateodata de nestiinta lor in ale vietii la tara. Nu-i este teama sa incerce si nu-i este rusine ca greseste. Stie ca invata si ca si mine aici impartaseste din greselile ei pentru ca noi toti, cititorii, sa putem invata la randul nostru. Dar pe langa toate astea scrie frumos, cald, vesel si din inima. Asa ca o poveste pentru prieteni la o ceasca de ceai intr-o zi geroasa. Sau ca o limonada la umbra in livada. Nu o cunosc personal dar simt ca ne stim de o viata.

Acum cateva saptamani am primit de la ea un calendar pentru anul viitor facut cu o fotografie luata de aici de pe blog. A fost un cadou neasteptat, mi l-a trimis pe mail si atat. M-am uitat lung la el si mi-a luat cateva secunde sa-mi dau seama ca din fotografie radeau la mine chiar o parte din prunele din livada mea.

Iti multumesc mult Simona si fie ca aceste sarbatori sa va bucure viata, sa va aduca liniste in suflete dupa un an zbuciumat si sa va dea Bunul Dumnezeu un an nou frumos si bun asa ca sufletul tau.

Cat despre voi toti ceilalti cititori ai mei, gasesc potrivit sa impart cadoul Simonei cu voi. Fie ca prunele din livada mea sa va zambeasca si voua din calendarul atasat pe panoul cu lucruri de facut la anu’.

Sa va dea Dumnezeu tot binele din lume, sa ne bucurati vietile si sufletele si in continuare.

LA MULTI ANI MAESTRE!

MULTUMESC!

Te iubesc!

Acum vreo cateva saptamani am fost pentru prima data in tarisoara noastra, mai sus de Cluj Napoca, respectiv la Oradea via Arad. Nu vreau sa comentez starea drumurilor sau blocajele in trafic pe care le-am savurat din plin companie la drum fiindu-mi C, care pe langa faptul ca este un sofer minunat este o companie la drum de mare exceptie. Sincer mi-as dori sa merg cu el intr-o calatorie in jurul lumii ca tot am avea ce vorbi. Pentru asta ii multumesc din suflet.

Ei, si cum mergeam noi asa catinel, am observat ceva neobisnuit pe partea stanga a drumului. Semana asa de departe cu plantatiile de hamei din Mures, dar erau prea joase. Asa ca am oprit masina, langa o masina de Politie cu radar, incurcandu-i teribil, si dai si fotografiaza minunea minunilor. Care se intindea pe cateva zeci de hectare, “cam cat vezi cu ochii”, ca in poveste. Urma sa aflu ulterior ca este vorba despre 25 de hectare pe care se afla aproape 90.000 pomi.

Spun minunea minunilor deoarece nu ma asteptam ca la o livada de meri sa faci o asemenea protectie, avand in vedere ca merele sunt mai greu de atacat si mancat de catre ciori, stancute, cocosari si alte pasareturi care distrug livezile. Am aflat ca sistemul folosit este unul care protejeaza de grindina. In plus livada este dotata cu sistem de irigare in picatura, iar dl. Morariu nu se opreste aici. Isi doreste un depozit frigorific pe care sigur il va avea.

Este adevarat ca afacerea s-a dezvoltat si cu ajutorul fondurilor SAPARD, dar investitia initiala a fost de 1,1 milioane de euro din care omul a pus jumatate. Se intelesese cu niste italieni sa ii cumpere toata productia  daca nu va gasi unde sa o vanda in Romania. In 2009, a vandut toata productia unei companii din Timisoara.

Mi-a placut mult si reclama care mustea de grai ardelenesc si spirit hatru! Asa ca un mar bun…

Oricum, JOS PALARIA, mi-a crescut inima cand am vazut asa sistem, nu o improvizatie de doi lei, la mine in tara. Cineva tot mai face ceva si va multumesc oameni buni ca nu va lasati!

Ca sa ajungeti in Corfu cu masina personala, veti merge intre Salonic (Thesalloniki) si Igoumenitsa pe o autostrada minunata care se numeste Egnatia Odos. Parte a drumului european E90 pe teritoriul Greciei, aceasta autostrada uneste Igoumenitsa de Kipoi. Pe portiunea pe care am parcurs-o, eu este impresionanta. Este ca si cum cineva s-ar fi uitat la harta Greciei, ar fi tras o linie dreapta si ar fi spus: “Pe aici vreau sa treaca autostrada”. Si asa fost. Daca era munte se facea un tunel, daca era vale, contruiau baietii un viaduct. Uneori intre doua tunele se afla un viaduct si atat.

Este luminata pe portiunile pe care ei le considera periculoase, nu numai la iesirile si intrarile (d)in autostrada. Sunt iluminate toate viaductele si toate tunelurile.

Fiecare tunel avea un nume , care era anuntat la intrarea in tunel impreuna cu lungimea tunelului.  Nu toate tunelurile erau perfect drepte, unele fiind atat de curbate incat ne simteam ca in topoganele cu apa de la Aqua Park, sau in Montagne Russe.

Toate tunelurile sunt prevazute cu semnalizare de foarte buna calitate, sunt iluminate ca ziua chiar daca au 150 m lungime, sunt prevazute cu telefoane de urgenta si au ventilatoare.

In cifre aceasta autostrada are o lungime totala de 670 km si are nu mai putin de 76 de tuneluri , masurand 99 km, si 1650 de poduri si viaducte. Fiecare metru de tunel a costat intre 8.000 euro si 30.000 euro. In total tunelurile au costat 1.800.000.000 euro (in medie 18.000.000 euro / km). In total a costat 5.500.000.000 euro +TVA, din care grecii au dat  55,32% iar restul de bani au venit din fonduri europene.  Taxa pentru autostrada este de 2 euro. Un alt amanunt important pentru noi, cei care asteptam autostrazile din tarisoara noastra, este ca aceasta impresionanta autostrada a fost construita intre aprilie 2004 si iulie 2009 (adica in 5 ani si 3 luni). Bine, proiectul a fost demarat in 1990, insa constructia propriu-zisa a durat doar 5 ani si un sfert. Lucrarile au intarziat deoarece portiunea dintre Grevena si Ioanina aduceau atingere habitatului natural al ursului brun. Au gasit o alta varianta de traseu si asa au terminat autostrada. 

 Toata autostrada este supravegheata video si are sistem de control SCADA pentru luminare, ventilatia din tuneluri si pentru adoptarea masurilor corecte si rapide in cazul coliziunilor. Mi-a mai placut ceva: erau placute indicatoare care anuntau prezenta aparatelor radar. In maxim 1 km aparea si radarul fix, asezat la loc vizibil de obicei intr-o zona ceva mai periculoasa. Mi-a placut ideea de radar ca paznic nu ca mijloc de crestere a veniturilor

Nu vreau sa fac comparatii intre costul kilometrului de autostrada Bechtel, sau alte asemenea autostrazi de pe la noi, vreau sa-mi exprim doar admiratia pentru acest drum impecabil care a scurtat drumul nostru pana in Corfu a aproape 4 ore.

Intamplator, cand am trecut noi, o portiune de autostrada era inchisa pentru asfaltare (pe sensul spre Igoumenitsa), asa ca am fost redirectionati pe drumul vechi si am vazut cat de greu era. Maximul ghinionului a fost ca si la intoarcere sensul spre Salonic era inchis, asa ca iar am trecut muntii pe drumul vechi. Am trecut brusc prin nori si de la o temperatura  de 27 grade Celsius ne-am gasit la 11 grade Celsius. Nu ne-a parut rau, putand astfel sa experimentam, ce inseamna sa-ti fiarba motorul la o masina moderna, probabil si din cauza aerului extrem de rarefiat. Biata masina tragea atat de greu toata incarcatura incat ne-a fost mila de ea si ne-am oprit.

Aceasta autostrada leaga 4 porturi si 6 aeroporturi, iar o parte din ea – cam 360 km – de la Evros la Salonic este paralela cu drumul construit de romani in secolul al doilea i.H. – VIA EGNATIA. Paralela nu este chiar exacta intre cele doua drumuri, cel vechi fiind mai lung, masurand 1.120 km.

Si aici vine punctul cel mai important al intregii desfasurari:
4) BARBATUL ASEAZA CARNEA PE GRATAR!

5) apoi mai multe activitati de rutina, femeia aduce farfuriile si tacamurile afara
6) femeia informeaza barbatul ca mai e putin si carnea se arde
7) el ii multumeste pentru aceasta informatie importanta si mai comanda totodata inca o bere la ea, in timp ce el se ocupa de situatia de urgenta

Si apoi inca un punct foarte important!
BARBATUL IA CARNEA DE PE GRATAR SI O DA FEMEII!

9) apoi urmeaza din nou rutina. Femeia aranjeaza farfuriile, salata, painea, tacamurile, servetelele si sosurile si aduce totul afara pe masa
10) Dupa masa femeia elibereaza masa, o curata, spala vasele

Si din nou, foarte important!!!
11) TOTI IL LAUDA PE BARBAT PENTRU CALITATILE LUI IN ARTA GATITULUI SI II MULTUMESC PENTRU MANCAREA SUPER BUNA!

12) Barbatul o intreaba pe femeie cum i-a placut faptul ca nu a fost nevoita sa gateasca si cand observa ca ea e cam botoasa, ajunge la concluzia, ca pe femei nu le poti multumi oricum niciodata

Despre cei pe care i-am pierdut nu vreau sa vorbesc prea mult. Vreau sa spun doar ca planurile mele de viata nu au mai fost aproape de planurile lor si drumurile noastre s-au despartit. Nu-i bai, viata e lunga si ne-om mai intalni sa lamurim sau sa ne reimprietenim daca va fi cazul.

Pe cei pe care i-am pastrat si m-au redescoperit pe blog, citindu-ma aproape in fiecare zi, vreau sa-i mentionez pentru ca datorita faptului ca ma cunosteau de mult si am trait experiente impreuna, au participat intr-un fel sau altul la ceea ce sunt eu astazi. Si pentru asta vreau sa le multumesc.   Tami (profa mea de engleza de la care am invatat sa vorbesc fara sa-mi fie teama ca gresesc; o mamica, o gospodina si o femeie extraordinara cum rar mi-a fost dat sa intalnesc) de la care am primit anul trecut o groaza de bulbi de ghiocei, culesi cu manutele ei dupa ce s-a catarat pe un deal pentru ei. Nu m-am invrednicit sa le gasesc un loc adecvat si anul asta au rasarit timid dar nu au inflorit. Sorry, daca nu esti suparata pe mine, poate mai incercam o data la anu’. Magda (mamica unei colege a lui T mare de la scoala; de asemenea o mamica minunata, de la care am invatat o multitudine de chestii despre copii) a fost plecata in Olanda cu ceva treburi si in vartejul calatoriei a avut bunatatea de a se gandi la mine si mi-a cumparat bulbi de lalele. Astea le-am plantat si au rasarit.

Apoi mi-am facut multi prieteni noi.

Mirela, pe care am cunoscut-o citind jurnalul casei sale pe de pe Softpedia, unul din cele mai complexe jurnale de constructie de casa pe care le-am citit vreodata. Ea m-a inspirat sa-mi fac primul blog. Am vorbit impreuna, ne-am batut capetele prin gradina, cu pomii, cu legumele, cu toate. Am comandat impreuna trandafirii William Shakespeare 2000, pentru care mai mult ea s-a zbatut. Mi-a facut rost de la un vecin de-al ei de liliac, a impartit semintele primite cu mine, mi-a butasit trandafiri cataratori. Ma suna vineri doar sa vada ce fac. Rar mai gasesti om din acest aluat. Sau poate nu reusesc eu sa gasesc multi. Jos palaria Mirelus pentru tot ce ati realizat, pentru entuziasmul fara sfarsit, pentru zambetul si speranta, pe care multi in locul vostru, le-ar fi pierdut.

Trandafirul…

Liliacul

Huni, fara de care acest blog nu ar fi existat in forma lui actuala, m-a ajutat si ma ajuta de cate ori am o problema cu site-ul si cu gradina. In plus am invatat de la el ca chiar daca pleci cu cativa metri in spatele celorlalti concurenti, dar esti perseverent si serios, poti ajunge printre primii la linia de sosire. In plus el nu este un gradinar nascut, dar asta nu a contat niciodata, a muncit mult s-a informat si si-a cultivat pasiunea iar copii lui sigur vor avea asta in sange, ca deja la tatal lor clocoteste. Visand la un gazon ca al tau…

Elisa, de la care am invatat prea multe ca sa poata fi descrise aici in cateva cuvinte. Poate ca ar trebui sa amintesc o doza de patriotism pe care o ratacisem pe un raft si se cam prafuise. Nu te astepti sa inveti asta de pe un blog de gradinari si poate tocmai de aceea se lipeste de tine ca marca de scrisoare. In plus alerg pe langa calendarul ei de gradina, nu ma pot tine dupa ea, dar ma stradui.

De la Victoria am invatat cum este sa ai o gradina de la zero, sa muncesti impreuna cu cei dragi sa te bucuri de ce ai asa cum ai. Sa treci peste toate necazurile si sa gasesti motive sa zambesti si resurse sa mergi mai departe.

Irina mi-a amintit ce bine este sa fii cu copiii tai, ca nu-i o rusine sa fii casnica, sa-ti placa sa gatesti si ai grija de ai tai. In plus, mi-e drag de pasiunile ei si de dragul cu care, in putinul timp liber, pe care-l are se ocupa de hobby-urile ei. In plus, pentru mine este un exemplu de calm si bun simt.

De la Nico, daca v-as spune ce am invatat, nu ne-ar ajunge o viata. Pentru ca de la aceasta doamna, inveti in fiecare zi cate ceva. Si nu mai termini. Ca si ea invata cu tine si apoi tot mai ai ce invata. Nu pot categorisi care-i cel mai important lucru care l-am invatat de la ea si nici nu conteaza. Nu m-as lipsi de nimic. Mi-e drag sa traiesc asa, senina, sa ma arunc, sa am curaj sa visez, sa am curaj sa zbor in fiecare zi. Am invatat ca in fiecare lucru gri exista o parte roz pe care nu o vedem doar pentru ca ne incapatanam sa privim la gri. Am invatat ca nimic nu este intamplator in viata si ca suntem exact acolo unde trebuie sa fim si vedem exact ce trebuie sa vedem. Multumesc.

Mai sunt multi celor carora ar trebui sa le multumesc pentru faptul ca trec pe la mine si lasa un cuvintel, un sfat, o experienta, o vorba buna sau o apreciere: Maryanne, Mira, Laura, Mariana, Marilena, Manole, Nikolici, Nicoletta, Catalin si toti ceilalti pe care nu i-am mentionat. Dar nu pentru ca ar fi fost mai putin importanti ci pentru ca ma apropii cu pasi repezi de o varsta care ma face sa uit.

Tuturor, va multumesc ca sunteti langa mine, ca-mi sunteti prieteni, ca am ce invata de la voi.

Asa e mama si a fost bunica
Asa suntem femei lânga femei
Parem nimic si nu-nsemnam nimica
Doar niste “ele” ce slujesc pe “ei”.

Ei neglijenti, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai talpi si ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

Si-n fond, ce fac femeile pe lume
Nimic maret, nimic impunator.
Schimbându-si dupa ei si drum ai nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâtia pasi ce au facut prin casa
Si pentru care plata nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasa
Ar fi ajuns si dincolo de cer.

Ei fac ce fac si tot ce fac se vede
Ba strica mult si ele-ndreapta tot
Si de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbatrânesc si nu mai pot.

Asa e mama si a fost bunica
Si ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat si uneori copii.

Suntem veriga firului de ata
În fiecare lant facut din doi
Ce greu cu noi femeile în viata
Dar e si imposibil fara noi..