Nu sunt atat de grave ca acum doi ani, insa sunt. Zapada, atat de multa cum a fost, s-a topit incetul cu incetul dar, la un moment dat pamantul nu a mai inghitit nicio picatura. Marele noroc este vremea calda si vantul care s-a intetit. Astfel zvantarea este asigurata si sper ca sambata viitoare sa punem mazarea. O fi prea devreme? Dar daca este uscat si pot baga “rasnita” (a se citi motosapatoarea), eu tot o seman. Mai vreau sa mai dau o stropire la pomi si ma gandesc sa incepem sa taiem, ca de anul asta avem ce taia in unele cazuri. Iata si poz(n)ele:

In solar nu mai avem apa ca in urma cu doi ani, poate si din cauza ca brazda a fost intoarsa si astfel, pe latura care era mai jos ca nivel acum este in regula. Inainte de ninsoare apucasem sa bagam si gunoiul de grajd cumparat.

Afara, nu am avut banuti de gunoi de grajd, care la noi in zona este foarte scump, astfel incat am profitat de productia intensa de gainat, pe care l-am curatat din cotetul gainilor si l-am intins acum ceva timp pe teren, la macerat, uscat si alte alea.

In alta ordine de idei, avem un invitat deosebit zilele astea, un frumos bujor de munte, pe care mama l-a primit de ziua ei. Este prima data cand vad floarea asta, dar m-a cucerit.

In ciuda frunzelor ei care seamana izbitor cu patrunjelul, floarea are o delicatete perfecta.

Inca este in ghiveci si in curand ii vom gasi locul in gradina. Sa se mai incalzeasca putin sau macar sa ramanem pe acest palier.

Toate bune si spor in toate ca incepe sezonul cat de curand. Ce sa vezi… anul asta nu m-am mai plans ca nu se incalzeste si e doar martie…

bunicul meu sufera de arterita si este foarte aproape de a-si pierde o parte a piciorului (nu stim inca cat de mare). Cineva i-a recomandat sa faca bai cu ceva infuzie sau decoct sau nustiuce din radacina de urzica. Stie cineva de unde pot procura?

Multumesc.

Ceea ce m-a deranjat insa cu adevarat a fost aparitia unui comportament pe care nu l-am intalnit pana anul acesta la gazdele noastre si anume incarcarea notelor de plata. Bazandu-se pe faptul ca tu citesti greu nota de plata din cauza alfabetului diferit, ei iti aseaza langa apa pe care ai baut-o o cafea pe care nici nu ai cerut-o nici nu ti-a adus-o. Sau vei plati o portie generoasa de paine pe care ti-a adus-o dar pe care tu nu ai cerut-o, nu era scrisa in meniu, nu avea pret dar la sfarsit o platesti. Ni s-a intamplat in multe locuri.

Din fericire, ne-am bucurat de plante si de relieful minunat, pe care nicio criza din lume nu le poate lua Greciei.

Arhitectura in Kerkyra, capitala insulei Corfu si totodata cel mai mare oras de pe insula are puternice influente din arhitectura venetiena. Aproape nicio cladire nu are arhitectura aceea clasica greceasca

Turla bisericii Sf. Spiridon

Anul acesta, spre deosebire de anul trecut, m-a impresionat Bougainvillea. Este peste tot in toate varietatiile de culori pornind de la roz si terminand cu mov, violet si alte culori din gama asta.

Canal d’amour

Pentru Mirela careia ii place Canna Indica iata o varietate mai putin obisnuita

Pentru voi toti, un lamai care are in acelasi timp lamai, fructe necoapte si flori.

Leandru cu frunze bicolore

Maslin

Muscate

Ricin

Rozmarin

Trandafir japonez, afara in aer liber, in pamant nu in ghiveci.

Si ca de obicei o insecta mai neobisnuita; de data asta un paianjen. Mi-au placut la el culorile si cum daca te uiti atent pe spatele lui vei vedea un chip.

Si peisaje minunate din Paleokastritsa si Sidari

Dupa o analiza indelungata si multe perieri ale articolului, sa-l curat de tentele politice, iata ce a iesit.

Cred sincer ca singurul lucru care ne mai poate salva de la faliment este agricultura. Pentru asta ne-ar trebui o strategie pe termen lung. Pe care nu o avem. Ne intrebam toti de ce produsele romanesti provenite din agricultura sunt atat de scumpe. Exista mai multe explicatii in functie de transa de produse. Legumele si fructele sunt mai scumpe din cauza intermediarilor care iau marfa de la taran din curte cu un pret si vand de 2-3 ori mai scump in piata. La noi in sat se vindeau rosile vineri cu 1 leu sau chiar sub un leu kilogramul. In piata nu am vazut rosii sub 3 lei. Taranul nu are timp sa aiba jumatate de hectar de leguminoase in cultura si sa stea o zi in piata. Asa ca apare prima masura pe care o vad eu:

Crearea de centre specializate de colectare in zonele cunoscute de cultura pentru leguminoase si fructe. Aceste centre vor avea capacitatea sa semneze contracte cu marile magazine pentru ca vor avea cantitatea de marfa necesara. La noi in sat acum patru ani a fost un astfel de centru insa dupa doua saptamani s-a umplut de tiruri din Turcia cu rosii ieftine. Normal ca producatorii n-au putut concura cu productia turceasca astfel incat au trebuit sa lase pretul jos, atat de jos incat au iesit in pierdere. Urmatoarea masura ar fi taxarea suplimentara a tuturor importurilor de produse alimentare pe care le producem in Romania.

Ar putea parea foarte dura aceasta ultima masura, insa e clar ca nu putem concura cu subventiile pe care le primesc altii in alte tari. In Romania, se primeste o subventie 150 euro la hectar (din care 81 de euro ii primim de la UE), bulgarii primesc 200 euro/hectar, grecii 400 euro/hectar iar fracezii 780 euro/hectar. Cu asa subventii… e clar unde sunt preturile lor fata de ale noastre. De aceea trebuie taxate suplimentar importurile de materie prima agricola.

Poate daca noi am acorda subventii numai pentru terenurile agricole cultivate, ne-ar ramane mai multi bani pentru cei care muncesc cu adevarat si ar putea creste si subventiile, in valoare neta.

Apoi cred ca ar trebui supravegheate cu atentie importurile si exporturile de cereale. Nu cred ca este normal sa exportam cereale pe care sa le importam dupa aceea fie sub forma tot de cereale fie sub forma de produse primare. Noi ne bucuram de exportul de cereale ca ne ajuta sa avem venituri si apoi dam de n ori mai mult pe grau cand se intoarce dupa 3 zile in port.

Apoi nu inteleg de ce din toata multitudinea de someri pe care ii avem deja sau pe care o sa-i avem, nu-i specializam in agricultura. De ce toate cursurile de recalificare se refera la meserii precum frizer si chelner si nu ii educam pe oameni sa aiba o afacere cat de mica agricola. O mica  ferma care sa le asigure lor un venit pentru familia lor, sa-i scape de somaj, sa le dea ceva de facut. Poate pe produse de nisa, poate agricultura bio si ecologica, poate produse foarte cautate afara. Asa ca masura ar fi: organizarea de cursuri de calificare in domeniul agriculturii. Dar cursuri adevarate nu unde sa-i invete managementul calitatii si contabilitatea europeana, doar pentru ca trebuie sa le dea de munca unor profesori expirati. Cursuri adevarate despre legumicultura, despre vanzare, despre asocieri, poate si putine cunostinte juridice (astfel incat sa nu fie pacaliti), putina contabilitate de baza (ca e plina tara de contabili). Eu inca nu inteleg de ce ii invatam pe someri sa fie tot angajati si nu-i ajutam sa fie pe picioarele lor.

Fireste asta ar insemna sa avem o tara cinstita, plina de oameni care ar vedea si interesul global pe langa interesul lor personal. Sper ca o sa mai prindem si mandatul ala…

Acum nereferindu-ma la agricultura ci la largirea bazei de impozitare ca solutie a iesirii din criza, eu personal as legaliza prostitutia si drogurile usoare. Astept rosiile in cap si le primesc cu drag, ca sunt de la voi.

Poate ca daca n-ar fi avut masca, cei dragi ar fi putut preveni acest gest. Toti ar fi putut vedea ca nu-i este usor si ar fi putut sa fie altfel langa ea.

Imi placea Madalina. As fi placut-o si daca nu era luptatoare, asa cum ea a ales sa ne arate ca este… As fi placut-o asa cum era si cred ca nu sunt singura.

Dumnezeu sa o odihneasca!

Pana anul asta excursiile in Grecia le faceam dintr-o bucata. Insa mergeam noaptea si erau numai 800 de kilometri. Acum acesti 300 de kilomeri erau putin cam mult asa ca am hotarat sa ne oprim in Bulgaria. Toti prietenii au ras de noi si inconstienta noastra. Ne intrebau daca ducem bagajele sus in camera sau le lasam sa le fure cu masina cu tot.

Oprrea a fost stabilita pentru un hotel din Bansko. Bansko este pentru cine nu stie deja una dintre cele mai vestite statiuni de ski din Bulgaria. Este situata in muntii Pirin la o altitudine de 925 m. Se pare ca este un oras foarte vechi gasindu-se ruine datand din anul 100 i.H. Orasul vechi este o splendoare, avand foarte multe case datand din anii 1910-1940. ceea ce m-a uimit la partea veche a orasului este ca toate aceste constructii, vechi si foarte vechi  erau restaurate si aratau ca niste bijuterii vechi valoroase. M-a mai uimit faptul ca langa fiecare casa, fie si intr-o palma de pamant (si cand spun palma ma refer literalmente la o palma) era putina verdeata. Am vazut pe o suprafata de 15 x 15 cm cateva floricele si doua trei pietre ce formau o rocarie. Minunat.

Orasul nou, nici nu stiu daca mai este nevoie sa spun, este un orasel plin de hoteluri in diverse stadii de constructie sau chiar terminate. S-a contruit relativ haotic, fara o norma sau noima. Investitorii s-au retras o data si au facut loc crizei. Acum cand am fost noi era aproape gol totul. Iarna atrag iubitorii sporturilor de iarna prin existenta a nu mai putin de 12 partii de skide diverse grade de dificultate, care ajung toate in acelasi loc de unde pleaca instalatiile de transport pe cablu pentru skiori, 1 patinuar si multe partii de sanius. Majoritatea magazinelor erau inchise insa aratau ca si cum maine se vor deschide: ordonate, luminate, cu marfa asezata in raft, nu asa jefuite ca la noi cand se inchide un magazin si se aseaza ziare in geam.

Am uitat sa spun de preturi: am platit pentru un apartament cu un dormitor si o chicineta, in care am fost cazati 3 adulti si doi copii, pentru o noapte si un mic dejun copios luat in foisorul din gradina, 35 de euro. Am avut in acest bani acces la piscina din cadrul hotelului, sauna, jacuzzi. Am adus ceva poze.

Foisorul in care am luat masa se afla in gradina hotelului o gradinuta foarte ingrijita, relativ tanara dar foarte frumoasa si ordonata.

Nu va puteti inchipui cum s-au invartit bulgarii in jurul nostru si cum ne-u intrebat obsesiv in dup-amiaza in care am ajuns daca nu vrem sa cheme un maseur sa le faca un masaj soferilor, ca trebuie ca se resimt dupa 8 ore de condus.

Dar ceea ce m-a surprins in Bulgaria nu se refera numai la hoteluri. Marea surpriza au fost drumurile, care, pe acolo pe unde am mers noi, sunt impecabile. Sunt facute pe unele portiuni cu asfalt cu piatra mare, care este neplacuta la auz dar extrem de rezistenta. Nu au gropi. Deloc.

Apoi m-au mai surprins campurile. Nimic nu este necultivat. Porumbul este mare si nu are fir de buruiana in el. Graul deja se treiera si retineti era duminica. Luni cand am plecat din Bulgaria, munca la camp era la fel de sustinuta. Sunt saraci dar muncesc si asta se vede in evolutia lor de anul trecut pana acum. Spre Grecia, au campuri intregi de solarii. Dar cat vezi cu ochii. Sunt acoperite cu folie groasa alba si nu aerisesc decat pe la capete.

Intr-un cuvant m-au uimit. Cred ca ei au inteles ca agricultura ii va scoate din rahat, ca pentru agricultura nu au nevoie decat de ei si de investitii rationale. Parerea mea este ca ei sunt inaintea noastra la capitolul asta si ca vor avea macar o lungime de cap avans la poza de finish la iesirea din criza.

Acum despre hotelul unde am stat. Este un frumos hotel de 4 stele, unde am fost de 2 ori, anul trecut si acum doi ani. Anul trecut seful restaurantelor, ne-a recunoscut si a stat mai mult de vorba cu noi. Din vorba in vorba am ajuns, unde altundeva, decat la agricultura. Si m-a luat de mana si mi-a aratat cum fac ei legume si fructe pentru hotel. Ma intrebam de ce le fac, deoarece la volumul lor de consum cu siguranta putea obtine preturi foarte bune. Mi-a explicat omul, care avea vreo 60-65 de ani, cu o oarecare condescendenta (in sensul bun al cuvantului), ca indiferent cat de ieftin ar cumpara, tot mai ieftin este asa si apoi pot controla foarte bine calitatea. Plantau la intervale de 2 saptamani sa asigure o productie indestulatoare si esalonata, si cred ca toata gradina lor avea 1500 mp. Dar cultivarea este superintensiva: rosii plantate la 15-20 cm una de alta, ardei unul peste altul. Se plangea ca anul trecut ploua prea mult. Si eu m-am mirat ca noi ne rugam sa ploua. El mi-a raspuns ca la stilul lor de cultivare ploaia multa nu este duna din cauza fungiilor care de inmultesc peste masura.

In maslini aveau agatate niste sticle in care facusera niste gauri de 3 X 3 cm, in care pusesera o substanta bio, foarte imbietoare pentru daunatori, care ramaneau prinsi in lichidul lipicios si in sticla. Nu stropeau cu nimic.

Unele culturi insa erau acoperite sa nu le dauneze ploaia.

L-am intrebat cati oameni se ocupa de aceasta miniferma. Mi-a raspuns ca doi. Doi?!? am intrebat eu mirata. Da mi-a raspuns el. Unul dimineata devreme si unul dup-amiaza. In timpul pranzului nu se poate munci la soare ca si la noi de altfel.

M-a impresionat cum un hotel aproape de lux poate sa gandeasca sa-si cultive singur legumele si fructele. Omul asta care se ocupa de restaurante era si seful de ferma. Muncea de dimineata de la 5-6 pana seara la 10 cel putin. Tot timpul era in restaurante, cand se lua masa si avea zambetul pe buze. Saluta cunoscutii, vorbea cu clientii, se juca cu copii, bea un paharel de tsipouro cu vreun client mai vechi sau fidel si conducea cu delicatete si din umbra, aducea mancare sau o sticla de apa daca aveai nevoie, servea la masa sau strangea farfuriile. Nu l-am vazut o data tipand la vreun angajat (in primul an au fost romani, in al doilea an letoni), era eficient si amabil. M-a impresionat si am spus: Da asa se face turism! Si agricultura!

Incerc sa-i invat pe ai mei ca e bine sa ridice capul fara a fi obraznici, sa se arunce cu capul inainte fara a fi tupeisti, sa isi sustina ideile fara a le calca in picioare pe ale celorlalti. Cred ca fiecare parinte are o responsabilitate fata de el insusi in primul rand si apoi fata de societate pentru ce va scoate “pe piata” in anii viitori. Si fiecare gresala facuta atunci cand copilul e mic sau scolar sau adolescent se razbuna cu varf si indesat cand ti-e lumea mai draga. Si atunci cand privim in gol intrebandu-ne de ce copilul este asa, ar fi bine sa ne amintim ce l-am invatat spunandu-i si ce a invatat el observandu-ne. Iata raspunsul: copilul este ca noi, tot ce am fost noi este el acum. Si atunci de ce ne mai miram?

Caricatura de mai jos mi se pare graitoare.

Nu am trait prea mult din vremurile acelea dar mi-ar fi placut… Cata verdeata…

Ieri, in fata mea impingea o tava un domn inalt, elegant, bine in general. Ajunge la domnisoarele care te servesc intotdeauna cu zambetul pe buze si intreaba:

- Ce mancare aveti de post?

Eu, cu meteahna mea de etichetare a oamenilor, de care nu pot inca sa scap (uneori nici nu ma gandesc ca  lipesc etichete), ma pregateam sa scot din buzunarul virtual inca o steluta pentru omul care tinea si post, ce mai incolo incoace, era minunat. Dar stupoare: omul ia farfuria cu felul doi, cere si o ciorbita pe care roaga insistent sa i-o mai incalzeasca. Fata pleaca cu bolul de ciorba la cuptorul cu microunde, moment in care omul nostru ia trei ardei iuti pe care in loc sa-i puna pe o farfurioara speciala (sunt niste farfurioare minuscule langa ardeii iuti, special pentru asta) ii vara sub farfuria de la felul doi. Ajunge la casa cu toate si si plateste totul mai putin ardeii iuti pe care nu i-a vazut casiera, ca erau tot sub farfurie. Cu siguranta nu era vorba de bani pentru ca ardeii iuti costau 0,50 bani iar fetele iti dau si daca iti lipsesc 50 de bani si un leu si cateodata daca esti client fidel, si te cunosc cat de cat, poti completa cu bani mai tarziu.

Acum, lasand la o parte discrepanta dintre felul cum arata si gestul lui o intrebare imi staruie in minte: cum sa tii post si sa furi in acelasi timp?