Melcii

Cei care ma urmaresc pe Facebook probabil stiu ce iaz am avut in curte din cauza ploilor nesfarsite de luna trecuta. Pentru cei care nu ma urmaresc acolo, o sa postez o singura fotografie graitoare si gata sa uitam de asta.

inundatii aprilie 2014

 

Apele acum s-au mai retras iar noi am facut parte dintre cei norocosi: apa nu a intrat in casa, ne-a mai ramas ceva din mazare si ceapa plantata la sfarsitul lui martie, animalele din curte sunt bine, merci. Cat despre cei cativa pomi afectati, sau flori sau altceva, probabil o vom lua de la capat.

Dar ploile au avut paradoxal si o parte fericita: multi melci in gradina. Cuprinsa de un un entuziasm disperat de a face ceva in weekend-urile la tara si infranata de noroiul gros, m-am apucat sa adun melci. Si am adunat asa de vreo 30-40 de bucati mari. Ca pe cei mici i-am crutat.

melcii vii

Gandul criminal a existat de la inceput. Nu i-am adunat cu intentia de a ne juca cu ei ci de a-i gati. Asa ca dupa ce i-am adunat, i-am lasat 24 de ore sa se curete, intr-un vas acoperit dar plin cu apa.

A doua zi, mi-am amintit povestile mamei despre cum gatea strabunica in vremea razboiului melcii, ca fiind singura proteina accesibila. Cuprinsa de remuscari am pus o oala plina cu apa la fiert. Strabunica ii fierbea in apa rece si din cand in cand ridica de pe oala capacul unde melcii cuprinsi de fierbinteala apei se refugiau si ii impingea inapoi in oala. Eu nu am putut sa fac asa si in consecinta am ales apa deja fierbine si o moarte mai rapida.

Cand apa a clocotit am pus in ea sare  si melcii. La un moment dat, apa a facut spuma si a reinceput sa fiarba. Acesta a fost momentul in care inarmata cu o lingura de lemn am inceput sa mestec in oala rapid, intr-un singur sens. Cica asa ies melcii din cochilie mai repede. Asa s-a intamplat, dar nu pot spune ca daca nu faceam asta, se intampla pe dos. I-am fiert 15 minute. I-am scurs si apoi cu o furculita si o miscare oarecum rotativa i-am scos din cochilii. Usor, cum spuneam. N-am vazut niciodata un melc pe dinauntru asa ca am fost destul de uimita sa vad ca melcul in casa, se muleaza perfect pe forma casei.

dupa fierbere fara cochilie

Apoi am calit niste usturoi in ulei de masline, am pus melcii fara cochilie la calit, peste un timp am pus niste vin si am lasat sa se lege un sosulet cumsecade.

Au fost buni insa au avut un gust pregnant de pamant. Consistenta lor a fost apropiata de cea a carnii crevetilor. Nu au fost deloc gumosi.

Data viitoare, cand vom mai avea abundenta de melci (ceea ce sper sa se intample cat mai departe de momentul de azi) lucrurile vor sta altfel. Dupa ce ii voi scoate din cochilie ii voi cali in unt, vinul ramane in formula actuala, usturoiul trece mai spre sfarsit si va aparea in peisaj o mana buna de patrunjel tocat la sfarsit. Macar pentru un balans de culoare, daca nu pentru acoperirea gustului de pamant.

gata preparati

Calitatea ultimei poze este usor viciata de nerabdarea cu care asteptam sa gustam o chestie asa noua. T mare m-a intrebat mai tarziu in cursul serii, daca o ducem chiar asa rau de am ajuns sa mancam melci. I-am raspuns ca melcii sunt o delicatesa dar ea mi-a replicat “Delicatesa, delicatesa, dar noi i-am luat din iarba de la noi din curte”. Se vede treaba ca delicatesele se cumpara numai din magazin sau se servesc numai la restaurant. A naibii societate de consum! C nu a mancat deloc dar asta nu l-a impiedicat sa faca o indigestie serioasa in urmatoarele 12 ore.

Toate bune si spor in toate!

This entry was posted in Pe plita and tagged , , . Bookmark the permalink.

13 Responses to Melcii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.