Mandrie patriotica

Desi sunt foarte mandra de tara mea, nu pot spune ca am des motive sa scriu despre asta. Imi plac traditiile, mancarurile, muzica, dansurile, locurile si felul nostru romanesc de a fi.

Nu ma refer aici la felul acela romanesc de a fi in care ne etalam, la acei romani care inteleg viata ca o permanenta defilare a ceea ce sunt si detin ei, ci la aceia care se lupta in feliuta lor pentru o viata mai buna, a lor si a celor din jurul lor. Ma refer la acei romani care au renuntat la a se lamenta si a-si plange de mila si au hotarat ca este suficient sa faca fiecare ceva in patratica lui si din putinul pe care-l facem fiecare adunat se va strange la un moment dat cat trebuie sa schimbam ceva.

Probabil ca stiti deja experienta mea cu cei de la Ruris si motivele care m-au indemnat sa aleg un produs romanesc in detrimentul unuia fabricat pe un vapor (made in… “Unde suntem?” “In apele teritoriale X” “Atunci made in X”).

Ceea ce nu v-am spus atunci cand am vorbit despre motocoasa pentru ca eram prea incantata de ce pot face cu ea, au fost detaliile. Detaliile care au facut diferenta. Nu-mi inchipuiam niciodata in mintea mea – oricat ar fi ea de patrioata – ca si romanii pot fi atenti la detalii ca nemtii, de pilda.

Motocoasa mea a avut fiecare particica din ea ambalata separat, asezata cu grija sa nu le zgarie pe celelalte, unsa si lustruita gata de folosire. Instructiunile de folosire erau in limba romana dar prinse intr-o carticica tiparita cu poze si schite clare, nu pe vreo hartie xeroxata din care nu intelegi nimic. Toate asezate in pungute sigilate. Cheie pentru asamblare. Tot ce-ti trebuie la indemana, fara sa te cauti prin sertare.

M-am gandit ca toate acele lucruri, pe langa faptul ca costa, inseamna atentie din partea unui om care atunci cand a gandit toate astea sigur s-a gandit si la mine. Si probabil s-a gandit cum i-ar placea lui sa primeasca un astfel de produs.

Apoi am realizat ca oamenii astia de la Ruris sunt printre putinii care mai produc ceva intr-o tara in care tot mai multi doar comercializeaza. Cum o fi? Astia sunt oamenii care ma fac sa fiu mandra ca inca mai sunt aici. Oamenii care s-au gandit odata, demult, sa plece si sa-si gaseasca fericirea si prosperitatea pe alte plaiuri, insa au decis sa ramana aici si sa lupte cu sistemul, cu birocratia, cu mentalitatile, cu lenea, cu imaginea proasta cu care ne-am ales mai mult sau mai putin din viata noastra, cu controlele aberante, cu taxele, au ales sa investeasca tot si sa mai faca si credite pe deasupra, sa-si faca planuri pe care X si Y, dintr-un birou sa le naruie cu o modificare la codul fiscal pe ultima suta si cate si mai cate…Dar ei au ales sa fie creativi, sa-i respecte pe cei carora le vand, sa creeze un nume romanesc, sa-l creasca si sa-i dea drumul sa umble prin lume.

Cred ca i-ar fi fost usor proprietarului firmei, care inteleg din site-ul lor ca este inginer mecanic, sa-si gaseasca drumul peste mari si tari, unde oameni cu meseria sa sunt cautati, apreciati si bine platiti. Insa alegerea lui a fost alta. Nu cred ca i-a fost usor, cum nici noua celorlalti nu ne este zilele astea si nici nu cred ca a stiut dinainte cum va fi. Cred insa cu tarie ca a stiut ce vrea.

As vrea sa-i spun, lui si celor ca el, ca sunt mandra de ei si le multumesc. Le multumesc fiindca datorit unor oameni ca ei, care stiu ce vor si unde vor sa ajunga, eu astazi sunt inca aici. Si mai mult decat atat nu mi-am pierdut speranta intr-un maine mai bun. Sunt mandra ca din munca lor ies produse pe care nu ne este rusine sa scriem mare “made in Romania”.

Iar pe acesti oameni cred ca merita sa-i cunoastem mai bine. Daca simtiti ca spatiul din gradinuca este potrivit pentru a va promova, as fi mai mult decat onorata sa fiti alaturi de mine.

Si asa cum undeva pe Turnul Eiffel scrie mic “made in Resita – Romania” si toti ne mandrim cu asta, stiu ca intr-o zi un neamt pasionat de gradina, ca mine, se va uita la un utilaj Ruris si va spune “uite romanii pot fi si altfel”. Si cu totii vom fi mandri de asta.