Spitalul din livada

Anul trecut ne-am luptat cu monilia in livada. Mi se parea atunci ca este cea mai grea boala care poate ataca pomii pentru ca stropeam foarte des si totusi nu scapam. Am mutilat pomii, taiand ramurile afectate si livada suferea .

In vara asta ne-am dat seama ca lupta nu este nici pe departe castigata in fata bolilor. Poate ca ideea mea cu agricultura si pomicultura bio nu este cea mai fericita varianta in conditiile in care in cateva saptamani toata munca de cativa ani se naruie, Nu vorbesc de investitia facuta insa te doare sufletul sa vezi cu copilasii verzi sufera si tu te uiti la ei dandu-le “ceai” in conditiile in care ei au nevoie de medicamente serioase. Bolile care ne-au lovit acum sunt ciuruirea bacteriana si focul bacterian. Ciuruirea bacteriana nu este asa periculoasa insa focul bacterian poate duce la pierderea livezii in totalitate. Ciuruirea bacteriana afecteaza indeosebi samburoasele iar focul bacterian semintoasele. Asa ca livada mea este in totalitate atacata. Nu exista pom care sa nu aiba una sau alta dintre boli. Poate visinii si ciresii sa fie ceva mai feriti sau mai bine zis ceva mai putin atacati.

Am sa spun cateva cuvinte despre fiecare in parte:

Ciuruirea bacteriana a frunzelor

Ciuruirea frunzelor a fost observata pentru prima data în Franta în anul 1853. Este foarte comuna în livezile neîngrijite si produce pagube însemnate la pomii fructiferi.

Ciuperca ataca piersicul, caisul, zarzarul, piersicul si alte specii ale genului Prunus.

Simptome. Atacul se manifesta pe frunze, fructe si lastari tineri. Pe frunze apar în lunile mai iunie, pete circulare de 1-4 mm în diametru în dreptul carora tesuturile se brunifica, se desprind de restul limbului si cad iar frunza capata un aspect ciuruit.

Pe fructe se observa niste formatiuni punctiforme de 1-2 mm diametru, în jurul carora se formeaza un halou rosu violaceu închis. Petele ies putin în relief ceea ce face ca fructele sa fie aspre la pipait. Fructele sunt deformate si cad înainte de maturare. Pulpa fructelor devine pâsloasa si are gust fad. Pe lastarii tineri, în jurul mugurilor, scoarta se brunifica, crapa si apar ulceratii ce duc la uscarea mugurilor.

Ramurile tinere se pot deforma, aparând umflaturi, ulceratii, cancere deschise, prin care se produc scurgeri abundente de gome. Atacul pe lastari este foarte periculos deoarece duce la uscarea pomilor.

La aproape toti pomii sâmburosi se constata scurgeri de gome, dar în cazul unui atac cu aceasta ciuperca, scurgerile sunt abundente, ducând la epuizarea rapida a pomilor.

Agentul patogen. Boala este produsa de Stigmina carpohyla (sin.Coryneum beijerinckii Oud.) din familia Melanconiaceae, ordinul Melanconiales, clasa Deuteromycetes (Fungi imperfecti).

În tesuturile subepidermale, ciuperca îsi dezvolta miceliul, pe care se formeaza stromele, unde apar fructificatiile, ce ies la suprafata prin ruperea epidermei. Conidioforii sunt scurti, unicelulari cu 1-2 septe si poarta în vârf conidiile oval cilindrice. Acestea raspândesc agentul patogen în timpul perioadei de vegetatie, putând germina la temperaturi cuprinse între 2-24°C.

Conidiile pot rezista la temperaturi scazute din timpul iernii, în masa de gome ce se afla în crapaturile scoartei ramurilor.

Ciuperca mai poate ierna si sub forma de miceliu în scoarta ramurilor.

Atacul cu aceasta ciuperca este puternic în primaverile ce urmeaza dupa ierni cu temperaturi moderate, deoarece conidiile îsi pastreaza viabilitatea. De asemenea, infectiile sunt favorizate de leziunile din scoarta ramurilor produse de grindina sau aparute în urma atacului unor insecte.

Combatere. Se recomanda aplicarea urmatoarelor masuri de profilaxie si combatere : masuri de igiena culturala : taierea si arderea ramurilor atacate; masuri chimice : în timpul repaosului vegetativ -stropiri cu Zineb 0,5%; primavara, în timpul înfloritului si dupa scuturarea florilor-stropiri cu zeama bordeleza 0,75%-1% sau cu Zineb 0,3%; vara-stropiri cu zeama bordeleza 0,5% sau cu produse cuprice: Captan, Zineb, Mancozeb toate în concentratie de 0,3%, la prun,cais,zarzar si visin. Piersicul va fi tratat în timpul verii doar cu produse acuprice, deoarece are foliajul sensibil iar la mine dupa tratament i-au cazut aproape toate frunzele.

Se recomanda tratarea ranilor rezultate în urma taierilor cu o solutie de sulfat de cupru   4-5 %, si ungerea lor cu mastic.

Focul bacterian

Semnalata pentru prima data în America (1817) s-a extins în Canada, Mexic si în tarile din vestul Europei (Anglia – 1957, Olanda – 1966, Polonia – 1966, Danemarca – 1968, R.F.G – 1971, Fran?a – 1972, Belgia – 1972, R.D.G. 1974). La noi în tara, începând cu 1991 este semnalata in livezile de semintoase. Pierderile pricinuite de focul bacterian în zonele în care a aparut sunt incomensurabile (uscarea pomilor si pierderea livezilor)

Agentul patogen Bacteria este destul de rezistenta în exsudatul organelor infectate când este ferit de uscaciune si de razele soarelui. Peste iarna bacteriile rezista bine în zonele marginale ale ulcerelor care s-au format în sezonul anterior pe ramuri si pe trunchi, îndeosebi la par si paducel (Crataegus), mai putin în ulcerele de la mar. Primavara, bacteriile care au supravietuit devin active, se înmultesc, constituind inocul primar în contaminarea unor noi tesuturi.
Dintre factorii meteorologici, ploaia este cel mai important în diseminarea patogenului, picaturile de ploaie realizând raspândirea inocului primar si secundar.
Deasemenea, insectele (albinele, viespile, mu?tele, furnicile, etc.) au un rol important în raspândirea bolii, si nu în ultimul rând, pasarile.
Primavara, în timpul înfloritului, bacteria transportata de diferiti vectori, patrunde prin deschideri naturale, îndeosebi prin stomatele nectarigene, stigmate necutinizate, antere nedeschise si prin stomatele sepalelor. Bacteriile multiplicându-se invadeaza spatiile intercelulare. Aici se realizeaza o afluenta de masa lichida, care dupa ce umple spatiile intercelulare, iese afara sub forma de exsudat; celulele plantei gazde se necrozeaza, iar florile sunt complet distruse.
Din floare, infectia prin peduncul trece în lastar, în frunze si ramuri, când se exteriorizeaza prin producerea de ulceratii.
În timpul perioadei de vegetatie se pot produce infectiile secundare, bacteriile patrund direct în tesuturile plantei gazda prin stomate, trichome, hidatode, lenticele, dar mai frecvent prin ranile produse de grindina sau vânt puternic, când acestea sunt proaspete.
Soiurile se comporta diferit la atacul de Erwinia amylovora, fiind mult mai sensibile soiurile de gutui si par, decât cele de mar.

Descriere Boala poate ataca toate organele aeriene ale plantelor. Arsura inflorescentelor este de obicei dar nu obligatoriu primul simptom si apare primavara devreme. Poate fi afectata o singura floare sau toata inflorescenta. Florile apar hidrozate, apoi se ofilesc, se brunifica si se înnegresc. Boala progreseaza înspre peduncul care, în final se înnegreste. Pe timp calduros si umed, uneori din peduncul exsudeaza picaturi de lichid. Boala se extinde repede si bacteriile invadeaza frunzele vecine. Pe lastar, apare si o ulceratie mica.
Frunzele se vestejesc si întreg lastarul se brunifica la mar sau se înnegreste la par.

Inflorescentele infectate pot sa cada sau sa ramâna agatate de pom; dupa inflorescente, lastarii sunt organele cele mai sensibile, boala progresând foarte rapid. Pe timp umed, începând cu perioada înfloritului, pe lastarii bolnavi apar de obicei picaturi de exudat, care au culoare variabila, de la alb pâna la rosu – închis, cu diferite nuante de brun-galben sau portocaliu.
Boala apare numai pe fructele verzi si cu totul ocazional pot sa apara leziuni si dupa recoltare. Penetrarea bacteriilor se realizeaza direct prin lenticele în scoarta, prin rani sau prin vase. Perele prezinta de-a lungul zonei necrotice o margine verde – închis, hidrozata, în timp ce pe mere se produce o înrosire prematura, care înconjoara zona putreda. Fructele atacate se înnegresc la par si se brunifica la mar.


La pomii mai sensibili la aceasta boala, infectia poate coborî de la inflorescente, lastari sau fructe la ramurile mai vechi, sarpante sau trunchi producând leziuni, ulcere sau exsudari.
Leziunile sunt usor cufundate, de forme diferite, înconjurate de crapaturi neregulate, bine delimitate de tesut sanatos. Ulcerele formate pe tulpini sunt mici, înconjurate de calus. Ele pot încercui întreaga sarpanta, producând moartea partii superioare sau daca sunt localizate pe trunchi, moare tot pomul.

Combatere: Se impun masuri ca: folosirea materialului de înmultire sanatos, distrugerea prin ardere a întregului material infectat, taierile obisnuite ale pomilor se vor face în perioada de repaus. În livezile contaminate, obligatoriu se va face dezinfectarea instrumentelor folosite (clorura de var 3%, formalin? 4%, hipoclorit de sodiu 10%); tratamentele chimice preventive cu zeama bordeleza 0,5%, Champion 50 wp, Funguran 0,2-0,3%, Alcupral 50PU 0,2- 0,3 %; distrugerea insectelor vectoare este o masura importanta în prevenirea bolii (complexul de prevenire si combatere a atacului bacterian).

Informatiile de mai sus sunt preluate partial de aici si de aici

Ma recunosc invinsa asa ca de teama sa nu-mi pierd toata livada, macar anul acesta voi stropi cu tratamente conventionale. Am cumparat deja un fungicid de contact si unul sistemic precum si un insecticid. In plus vor primi o portie de ingrasamant foliar natural. Sper sa mai putem salva ceva. Vom stropi saptamana asta si saptamana viitoare de asemenea. Totodata vom taia tot ce este uscat sau ofilit si vom arde.

Va doresc culturi sanatoase!

This entry was posted in Doctorul verde, In livada and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink.

16 Responses to Spitalul din livada

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.