Cum am salvat mazarea…

Spuneam ca recolta de mazare a fost la un pas de a fi compromisa din cauza ca a crescut foarte mare si s-a lungit pe jos de oboseala. Stolurilor de ciori insa nu le-a pasat de oboseala ei si s-au infruptat din boabele abia aparute in pastaile inca fragede.

Insa cultura inca promitea, asa ca nu m-a lasat sufletul sa o abandonez. Mai ales ca deja mi-e gandul la o placinta cu mazare, ciuperci si pui. Am luat o pastaie negaurita, i-am verificat boabele si erau asa de dulci si fragede, incat m-am hotarat pe loc asupra faptului ca niciun efort nu este prea mare spre a o salva.

Sambata dis de dimineata am convocat comitetul de criza. Ne-am adunat cu totii si am inceput sa emitem idei si sa le combatem pe ale celorlalti. Intr-un final ideea mea cu caramizile de saptamana trecuta, s-a dovedit a fi, in urma unor teste fulger, inutila. Asta pentru ca mazarea este atat de grea, incat atunci cand batea vantul firele cadeau de pe caramizi. Mi-ar fi trebuit multe caramizi. De fapt acum cand scriu ma gandesc ca daca puneam cate trei-patru una peste alta in doua-trei locuri… Dar ce mai conteaza? Sambata cea mai buna idee a parut a fi sprijinirea pe tarusi a fiecarui cuib de mazare si legarea firelor de tarus. Fireste ca ni s-a parut enorm sa confectionam peste 120 de tarusi, dar ne-am aruncat cu capul inainte.

Unul cate unul cuiburile, ridicau capetele din tarana multumindu-ne ca le readuceam pe linia de plutire. Intr-un tarziu, duminica, pe inserat am terminat. Spatele participantilor la actiune era ars de soare, dar privirea era plina de satisfactie. Atunci am scos din cutie arma secreta: plasa de acoperire. Cumparata de la magazinul meu preferat cu 19 lei bucata de 10 X 4 metri. In nici cinci minute, mazarea era invelita si la adapost de hulpavele ciori. De fapt am gasit atatea boabe de mazare pe jos incat cred ca pe langa foame, ori vin sa si strice, ori cultura era prea abundenta si le era lene sa adune ce la cadea din cioc.

Saptamana asta este gata de cules prima transa. Sper sa fi meritat efortul. Cu bine. Ma duc sa ma oblojesc cu otet pe spate ca parca ma arde din ce in ce mai rau. Si ar fi a doua oara anul asta…

This entry was posted in Pe pamant and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

5 Responses to Cum am salvat mazarea…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.