Spuneam zilele trecute ca mi-a venit asa deodata (nu toamna cea intunecata, cu toate ca asa ar putea parea), sa sap mazarea. N-a fost chiar asa deodata, ca auzisem ca va ploua. Va sfatuiesc sa tineti minte, ca atunci cand se anunta ploi si aveti probleme cu terenul argilos, sau cu buruienile care de obicei dupa ploaie o iau razna la crescut, sau doar cu cresterea plantelor, sa incercati o sapa. Sau o gheara (elegant spus cultivator). Mie mi se pare ca gheara suna mai sugestiv: seamana cu ce este si suna amenintator pentru buruieni. Asa ca atunci cand ajung in gradina echipata cu “gheara”, buruienile pornesc sa tremure din toate frunzele. (V-am spus oare ca la noi bate vantul non-stop?).
De data asta eu am folosit sapa. Am o sapa micuta (data viitoare ii fac poza, ca e mare vedeta in sufletul si gradinuca mea), care, de cat a fost ascutita prin bataie tinde spre a ramane doar coada de ea. Aveti o unealta fara de care nu puteti incepe lucrul? Ei, asa e sapita mea. Chiar si cand nu am nevoie de ea, inainte de a incepe orice activitate trebuie sa o stiu langa mine. Cine stie cand se gaseste ceva de facut pentru ea. La mazare, am ciocanit binisor cu coltul sapei crusta de pamant de deasupra. Va invit sa vedeti rezultatele.
Cu putintica atentie se poate observa explozia de buruieni din spatele ei. Asa ar fi aratat si brazda nesapata, ca ale boalei buruieni, ies prin a mai tare si mai asfaltica crusta. Plantele, nu. Ma gandeam ce-ar fi sa se descopere intr-o zi ca pirul este nusce planta tamaduitoare. Sa vedeti ce repede s-ar scapa de ea, in acest caz.
Acestea fiind spuse si executate, spor la sapat dragilor, ca cica mai ploua. Vreo vara…
4 Responses to O sapa buna si o ploaie fara de sfarsit