Agricultura pe la altii – Grecia

Pentru ca se apropie cu pasi repezi momentul plecarii in concediu si pentru ca am amintit intr-un articol anterior despre irigatiile din Grecia m-au mancat degetele dupa pozele de anul trecut. In afara de pozele de familie care nu prezinta niciun interes pentru publicul larg, decat poate cand copii vor deveni celebrii, am gasit pozele de la ferma hotelului unde am stat. Dar inainte de toate, leandrii lor minunati, la care nu incetez sa salivez (ca sa nu spun urat balesc). Peste tot, pe toate marginile de drumuri, ca ciulinii la noi…

Acum despre hotelul unde am stat. Este un frumos hotel de 4 stele, unde am fost de 2 ori, anul trecut si acum doi ani. Anul trecut seful restaurantelor, ne-a recunoscut si a stat mai mult de vorba cu noi. Din vorba in vorba am ajuns, unde altundeva, decat la agricultura. Si m-a luat de mana si mi-a aratat cum fac ei legume si fructe pentru hotel. Ma intrebam de ce le fac, deoarece la volumul lor de consum cu siguranta putea obtine preturi foarte bune. Mi-a explicat omul, care avea vreo 60-65 de ani, cu o oarecare condescendenta (in sensul bun al cuvantului), ca indiferent cat de ieftin ar cumpara, tot mai ieftin este asa si apoi pot controla foarte bine calitatea. Plantau la intervale de 2 saptamani sa asigure o productie indestulatoare si esalonata, si cred ca toata gradina lor avea 1500 mp. Dar cultivarea este superintensiva: rosii plantate la 15-20 cm una de alta, ardei unul peste altul. Se plangea ca anul trecut ploua prea mult. Si eu m-am mirat ca noi ne rugam sa ploua. El mi-a raspuns ca la stilul lor de cultivare ploaia multa nu este duna din cauza fungiilor care de inmultesc peste masura.

In maslini aveau agatate niste sticle in care facusera niste gauri de 3 X 3 cm, in care pusesera o substanta bio, foarte imbietoare pentru daunatori, care ramaneau prinsi in lichidul lipicios si in sticla. Nu stropeau cu nimic.

Unele culturi insa erau acoperite sa nu le dauneze ploaia.

L-am intrebat cati oameni se ocupa de aceasta miniferma. Mi-a raspuns ca doi. Doi?!? am intrebat eu mirata. Da mi-a raspuns el. Unul dimineata devreme si unul dup-amiaza. In timpul pranzului nu se poate munci la soare ca si la noi de altfel.

M-a impresionat cum un hotel aproape de lux poate sa gandeasca sa-si cultive singur legumele si fructele. Omul asta care se ocupa de restaurante era si seful de ferma. Muncea de dimineata de la 5-6 pana seara la 10 cel putin. Tot timpul era in restaurante, cand se lua masa si avea zambetul pe buze. Saluta cunoscutii, vorbea cu clientii, se juca cu copii, bea un paharel de tsipouro cu vreun client mai vechi sau fidel si conducea cu delicatete si din umbra, aducea mancare sau o sticla de apa daca aveai nevoie, servea la masa sau strangea farfuriile. Nu l-am vazut o data tipand la vreun angajat (in primul an au fost romani, in al doilea an letoni), era eficient si amabil. M-a impresionat si am spus: Da asa se face turism! Si agricultura!

This entry was posted in Din realitatea cruda, Pe pamant and tagged , , . Bookmark the permalink.

10 Responses to Agricultura pe la altii – Grecia

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.