Legumicultura pe camp

Ne aflam departe de sfarsitul sezonului de plantare a rasadurilor de legume si in solar si in gradinuca. Tocmai de aceea consatenii mei, ramanand cu rasadurile nevandute, incep sa se gandeasca la faptul ca daca nu s-au imbogatit din vanzarea rasadurilor, macar sa bifeze niste fapte bune. Astfel, vizitele la mine la poarta, s-au intetit: “Vecine mi-au mai ramas niste rasaduri, nu le vrei ca stiu ca nu ati facut rasaduri. Gratis ti le dau, ca am nevoie de locul ala sa seman niste varza de toamna. Imi dai cat vrei pe ele”. Ca parca erau gratis?!?!? Si uite m-am umplut de plantute. Pe care mi-e mila sa le arunc. Va aduceti aminte, cand am luat pomii pe care mi-i i-a oferit politistul drept compensatie ca nu a prins hotii care mi i-a furat? Mi-a fost mila de ei… Tot asa si cu rasadurile pe care le primesc.

Problema este ca nu mai aveam spatiu unde sa le plantam. Asa ca brusc am renuntat la o parcela de pamant pe care o pastrasem sa mutam pe ea cotetul gainilor cand le vom construi unul adevarat. Va trebui sa inventam o solutie pentru asta. Merge aici textul ala din “Pe aripile vantului”: “O sa ma gândesc la asta mâine, la Tara. O sa fiu mai linistita atunci. (…) La urma-urmelor, e si mâine o zi”. Mi-l repet intruna, doar, doar ma voi convinge ca exista si alta solutie. De fapt ce ma nemultumeste este faptul ca totul a fost facut de cel putin doua ori si pe ce am pus mana sa-l mut sau sa-l asez undeva sigur l-am mai apucat macar o data sa-l mut sau sa-l asez mai bine. Undeva pe drum am pierdut simtul organizatoric. Il declar nul.

Scuze, m-am pierdut cu firea. De azi dimineata am o laringita, prima din viata mea. Nu pot lua nimic si mi s-a recomandat repaus vocal. Am intrebat si eu: “Cam cat timp? O ora, doua, trei?”. Mi s-a raspuns ca poate cateva zile. asa ca ma iertati dar daca nu pot vorbi, scriu mai mult… Cum sa-i spui unei femei sa faca repaus vocal cateva zile? Ce suflet sa ai? In fine, iar am deviat…

Vorbeam despre parcela de pamant pe care gainile in necunostiinta de cauza au cedat-o pentru binele legumelor. Si al nostru implicit. Singura problema cu parcela este ca a fost inundata in primavara si avea pe ea o crusta cat un strat de asfalt din care nu s-a furat pentru paraindarat. (tocmai ne-au asfaltat strada, dar mai devreme nu vorbeam despre strada noastra). Si dupa ce sapasem solarul si prin fasole si prin mazare si scosesem ridichiile nu mai aveam putere nici sa ma uit la sapa, darminte sa mai si pun mana pe ea. Unde mai pui ca imi trebuia un locsor cumsecade de marisor pentru toate rasadurile primite si ramase dupa plantarea in solar? Asa ca am scos din magazie solutia salvatoare. Bine, era scoasa prin curte deoarece facusem cu ea cavalele in solar. De fapt nu eu personal… ca doar suntem o echipa nu?

 Echipa noastra e formata din doi baieti si trei fete (daca-mi este permis sa spun asa si mamei mele care este o doamna venerabila, dar in gradina tot fete suntem). N-am pus la socoteala copii, ca ei in gradina indeplinesc rolul invers fata de al nostru. Intelegeti voi. Sa revenim la echipa. Baietii sunt tehnici si in general se folosesc de unelte si utilaje pentru asta. Ei pregatesc terenul, se ocupa de udat si de instalatiile aferente si mai repara una alta. De fapt sunt multe de reparat si de construit. Apoi intram in scena noi fetele, care ne ocupam de gradina la propriu. Noi plantam, ingrijim, indepartam daunatorii si cel mai important iubim. Si plantele si pe baietii de mai sus, care ne fac toate mofturile. Domnul mamei mele s-a mutat la tara deoarece lui ii placea sa asculte iarba crescand. De cand sunt aici nu cred ca a fost vreodata timp sau liniste pentru asta. Lui nu-i place agricultura dar nu cred ca este zi de la Dumnezeu sa nu se ocupe cu multa daruire de ea. El sufera de coxartroza si de vreo doua luni il chnuie rau soldul drept. In acest timp  a dat prima data cu motosapatoarea si ne-a spus ca a dat motosaptatoarea cu el nu el cu motosaptatoarea. Asa am aflat ca trebuie sa ai multa forta sa o folosesti, ca prin revista am vazut niste oameni carora li se ghiceau pachetelele pe sub tricou, cu un zambet larg pe buze care dadeau cu motosaptatoarea si parea atat de usor… Aviz amatorilor… daca nu te tii bine infipt in ogor, fluturi in urma ei ca cel mai semet steag… Iar am luat-o pe aratura, nu? Revin…

 

Apoi am luat sapele, ca dupa ce pamantul a fost maruntit (chiar daca in mod normal el ar fi trebuit udat cu 12 ore inainte, temeinic; baietii, ca sa scape de noi, l-au maruntit asa) trebuia sa pregatim formele de plantare. Am facut niste santulete in care au poposit pe rand: doua randuri de vinete, doua de rosii si doua de ardei. Ardeii erau atat de mici incat am avut dificultati sa-i gasim in alveole, dar cum stateau acolo de ceva timp dar nu cresteau i-am scos putin la lumina ca poate au mai mult succes. Am plantat totul intre orele 14 si 17. Cum nu se poate mai bine. Si acum ma ustura spatele. Ne-a mai ramas putin teren  pe care am pus mazare, tot doua randuri ca sa pastram perechile.

Pariez ca n-ati mai vazut ardei asa mic scos in gradina. Are cu totul cam 5 cm.

Cand sa strangem unelete, alveolele si ce mai imprastiasem prin curte constatam ca mai aveam 11 fire de vinete, niste vinete cu frunza de culoare verde brad. Unde sa le mai punem, ca daca le vedeam din timp, am mai fi inghesuit plantele in cele doua randuri plantate. Si ne-am adus aminte ca in locul ridichiilor nu este nimic. Nici macar in plan. Asa ca repede cu sapa, am pregatit locsorul si le-am cazat si pe ele.

Repede, repede am udat din belsug, pana am facut baltoace. Nu a fost greu, la noi baltile apar imediat. Din pacate nu vom putea monta o instalatie de udat in picatura, deoarece randurile nu sunt ordonate asa ca in solar, dar stiam asta dinainte si am format santuri pe care vom lasa apa sa curga pana se vor umple. Desi, acum cand scriu mi-a venit o idee legata de instalatia veche, poate o putem adapta.

A, si la final m-am gandit ca poate nu ati vazut niciodata o coropisnita si vreau sa va arat eu una, pui. Are cam 7 cm. As fi pus degetul langa ea dar am avut senzatia ca da dintr-un picior si n-am indraznit… A fost doar o senzatie

 

Eu am gasit-o cu burta in sus, semn bun pentru noi, rau pentru ea si familia ei

This entry was posted in Pe pamant and tagged , , , . Bookmark the permalink.

7 Responses to Legumicultura pe camp

  1. huni says:

    Imi pare rau pentru laringita ta, dar nu put sa nu recunosc ca din anumite puncte de vedere e de bine. Macar scrii mai mult…si ma gandesc ca si sotul tau se bucura de un pic de liniste :P. Doar eu am avut impresia ca baietii au fost un pic sub-apreciati?
    Legat de motosapa pot sa confirm si eu ca este destul de dificil de manevrat, mai ales la inceput. Eu am avut norocul ca si sotia mea sa fie de fata cand am folosit pentru prima data in viata o motosapa…ce sa zic, toata ziua a ras de mine.

    PS: vai ce animal scarbos este coropisnita…acuma vad pentru prima oara

  2. victoria says:

    Nu paria cu ardeii mici scosi in gradina ca am avut eu anul trecut :)))
    Eu am desfiintat azi rasadnitele si am aruncat toate rasadurile ramase,ca aici nu am cui sa i le dau.Cei harnici isi fac singuri iar ceilalti……………..nici macar daca le dai degeaba nu pun mana sa le planteze.
    Deci am aruncat ce a mai ramas,iar pe locul acela voi pune seminte de castraveti,ca sa am mai la toamna.
    In rest,trebuie sa ma apuc din nou de curatat de buruieni.Chiar cand spuneam ca am terminat ,hahaha

  3. adinuca says:

    Huni… normal ca a ras, noi inca mai radem ca ni-l inchipuim cum el saracul asa beteag cum flutura el dupa motosapatoare. 🙂 Baietii nu au fost subapreciati, am scris putin despre ei deoarece ei sunt doi, noi suntem trei si e normal sa scriem mai mult despre noi.
    Scriu mult deoarece duminica pe 13 plec in concediu doua saptamani si sa vezi atunci tacere. Dar recunosc faptul ca pauza vocala ma roade. Crezi ca C este mai linistit?

    Victoria si ardeii s-au prins? Hai lasa buruienile, ca acusi vine Becca si tu n-o sa fii de fata. Sau vrei sa-i dai un imbold? Sa o grabesti putin… Te pup si-ti tin pumnii

  4. Mira says:

    Am retzinut! Pe 13 pleci in concediu iar gradinuca ramane pe maini cel putzin binevoitoare. Ai sa constatzi la-ntoarcere ca miniplantutzele de ardei vor ajunge din urma pe cele “semetze” si ai sa te bucuri cum facem si noi cei care itzi apreciem vointza si pasiunea puse-n slujba utilului si frumosului deopotriva. Te salut de pe meleaguri transilvane si-tzi doresc sa intri-n vocea privighetorii 😉
    Martzi am prins si eu imaginea unei coropisnitze…uh,oribila …mi-a spus sotzul ca chiar musca asa ca,grija mare ca prea ai onorat-o facandu-i o poza atat de artistica 😀

  5. Pingback: grAdinuca.ro » Legumicultura in spatiu neprotejat

  6. Multumesc de vizita si multumesc pentru dar.

    Adica pentru acest articol. Mi s-a incalzit sufletul citind si mi-am adus aminte de cei cativa pomisori pe care ii avem. Cate unu maxim doi de fiecare. Am spus la un moment dat “livada mea” si un coleg de serviciu mi-a cerut amanunte si cand a auzit ca am doi ciresi doi pruni, doi meri, un gutui…a ras atat de demolator ca ma resimt si astazi. Ma rog vorba vine.

    Spor in toate.

  7. Adinuca says:

    D-apoi cum sa-i spui daca nu livada? Numai eu numar acolo sapte pomi? Ce simplu e sa stai intr-un scaun ergonomic si sa razi… Eu si la trei pomi tot livada le-as spune. Ca sunt ai mei si-i iubesc.
    Copiilor mei le spun gradinita mea si sunt doar doi. N-am stiut ca trebuie sa fac minim 8 asa cat de-o grupa mai acatarii.
    Toate bune si spor in toate draga mea.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *