Despre prietenie

De cand avem casa de la tara, gradinuca si blogul, am castigat si am pierdut multi prieteni, amici sau cunoscuti. Pe unii foarte putini i-am pastrat. Dar cu siguranta, pe toti ii am foarte aproape de sufletul meu si unora dintre ei as vrea sa le dedic aceasta postare

Despre cei pe care i-am pierdut nu vreau sa vorbesc prea mult. Vreau sa spun doar ca planurile mele de viata nu au mai fost aproape de planurile lor si drumurile noastre s-au despartit. Nu-i bai, viata e lunga si ne-om mai intalni sa lamurim sau sa ne reimprietenim daca va fi cazul.

Pe cei pe care i-am pastrat si m-au redescoperit pe blog, citindu-ma aproape in fiecare zi, vreau sa-i mentionez pentru ca datorita faptului ca ma cunosteau de mult si am trait experiente impreuna, au participat intr-un fel sau altul la ceea ce sunt eu astazi. Si pentru asta vreau sa le multumesc.   Tami (profa mea de engleza de la care am invatat sa vorbesc fara sa-mi fie teama ca gresesc; o mamica, o gospodina si o femeie extraordinara cum rar mi-a fost dat sa intalnesc) de la care am primit anul trecut o groaza de bulbi de ghiocei, culesi cu manutele ei dupa ce s-a catarat pe un deal pentru ei. Nu m-am invrednicit sa le gasesc un loc adecvat si anul asta au rasarit timid dar nu au inflorit. Sorry, daca nu esti suparata pe mine, poate mai incercam o data la anu’. Magda (mamica unei colege a lui T mare de la scoala; de asemenea o mamica minunata, de la care am invatat o multitudine de chestii despre copii) a fost plecata in Olanda cu ceva treburi si in vartejul calatoriei a avut bunatatea de a se gandi la mine si mi-a cumparat bulbi de lalele. Astea le-am plantat si au rasarit.

Apoi mi-am facut multi prieteni noi.

Mirela, pe care am cunoscut-o citind jurnalul casei sale pe de pe Softpedia, unul din cele mai complexe jurnale de constructie de casa pe care le-am citit vreodata. Ea m-a inspirat sa-mi fac primul blog. Am vorbit impreuna, ne-am batut capetele prin gradina, cu pomii, cu legumele, cu toate. Am comandat impreuna trandafirii William Shakespeare 2000, pentru care mai mult ea s-a zbatut. Mi-a facut rost de la un vecin de-al ei de liliac, a impartit semintele primite cu mine, mi-a butasit trandafiri cataratori. Ma suna vineri doar sa vada ce fac. Rar mai gasesti om din acest aluat. Sau poate nu reusesc eu sa gasesc multi. Jos palaria Mirelus pentru tot ce ati realizat, pentru entuziasmul fara sfarsit, pentru zambetul si speranta, pe care multi in locul vostru, le-ar fi pierdut.

Trandafirul…

Liliacul

Huni, fara de care acest blog nu ar fi existat in forma lui actuala, m-a ajutat si ma ajuta de cate ori am o problema cu site-ul si cu gradina. In plus am invatat de la el ca chiar daca pleci cu cativa metri in spatele celorlalti concurenti, dar esti perseverent si serios, poti ajunge printre primii la linia de sosire. In plus el nu este un gradinar nascut, dar asta nu a contat niciodata, a muncit mult s-a informat si si-a cultivat pasiunea iar copii lui sigur vor avea asta in sange, ca deja la tatal lor clocoteste. Visand la un gazon ca al tau…

Elisa, de la care am invatat prea multe ca sa poata fi descrise aici in cateva cuvinte. Poate ca ar trebui sa amintesc o doza de patriotism pe care o ratacisem pe un raft si se cam prafuise. Nu te astepti sa inveti asta de pe un blog de gradinari si poate tocmai de aceea se lipeste de tine ca marca de scrisoare. In plus alerg pe langa calendarul ei de gradina, nu ma pot tine dupa ea, dar ma stradui.

De la Victoria am invatat cum este sa ai o gradina de la zero, sa muncesti impreuna cu cei dragi sa te bucuri de ce ai asa cum ai. Sa treci peste toate necazurile si sa gasesti motive sa zambesti si resurse sa mergi mai departe.

Irina mi-a amintit ce bine este sa fii cu copiii tai, ca nu-i o rusine sa fii casnica, sa-ti placa sa gatesti si ai grija de ai tai. In plus, mi-e drag de pasiunile ei si de dragul cu care, in putinul timp liber, pe care-l are se ocupa de hobby-urile ei. In plus, pentru mine este un exemplu de calm si bun simt.

De la Nico, daca v-as spune ce am invatat, nu ne-ar ajunge o viata. Pentru ca de la aceasta doamna, inveti in fiecare zi cate ceva. Si nu mai termini. Ca si ea invata cu tine si apoi tot mai ai ce invata. Nu pot categorisi care-i cel mai important lucru care l-am invatat de la ea si nici nu conteaza. Nu m-as lipsi de nimic. Mi-e drag sa traiesc asa, senina, sa ma arunc, sa am curaj sa visez, sa am curaj sa zbor in fiecare zi. Am invatat ca in fiecare lucru gri exista o parte roz pe care nu o vedem doar pentru ca ne incapatanam sa privim la gri. Am invatat ca nimic nu este intamplator in viata si ca suntem exact acolo unde trebuie sa fim si vedem exact ce trebuie sa vedem. Multumesc.

Mai sunt multi celor carora ar trebui sa le multumesc pentru faptul ca trec pe la mine si lasa un cuvintel, un sfat, o experienta, o vorba buna sau o apreciere: Maryanne, Mira, Laura, Mariana, Marilena, Manole, Nikolici, Nicoletta, Catalin si toti ceilalti pe care nu i-am mentionat. Dar nu pentru ca ar fi fost mai putin importanti ci pentru ca ma apropii cu pasi repezi de o varsta care ma face sa uit.

Tuturor, va multumesc ca sunteti langa mine, ca-mi sunteti prieteni, ca am ce invata de la voi.

This entry was posted in Dragi mie and tagged , . Bookmark the permalink.

18 Responses to Despre prietenie

  1. Pingback: R?saduri « Elisa-gradina mea de vis

  2. Pingback: Răsaduri - Elisa – gradina mea de vis

  3. Pingback: grAdinuca.ro » Bulbii florilor de primavara

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.