INCA UN PAS SPRE LINIA DE SOSIRE

publicat initial in 1 oct 2009
Astazi ma gandeam cat de mult mi-as dori sa pot scrie in fiecare zi despre fiecare zi. Imi place senzatia aceea pe care o am citind ce am scris dupa mult timp. Atunci cand problemele nu mai sunt de actualitate si inima nu mai bate cu atata putere ca atunci cand se intampla. Atunci cand in afara de intamplarile ce ma coplesesc reusesc sa vad si ce a ramas bun in urma lor. Cand intamplarea in sine nu mai este importanta ci numai ce am invatat din ea.
 
As fi vrut de exemplu sa ma pot aduna si sa scriu duminica, dupa ce m-am plimbat cu ambulanta intre doua spitale, dupa ce T mic a cazut de pe terasa in cap. Oare cum as fi scris atunci? Astazi deja praful s-a asternut peste intamplare si nu mai pare atat de grava ca duminica. Deja si-a smuls coaja de la bubita, nu au aparut reactii neplacute si intre timp si-a spart deja o data buza. Zile ca cele din week-endul trecut (cand numai in doua zile s-a jucat cu paienjenii, l-a luat C de pe pervazul geamului de la etaj, l-a ciupit un pui de ochi si a culminat cazand in cap) imi amintesc de ce nu am vrut baiat. Din egoism… De ce sa imi fac eu probleme cand cu T mare este atat de lin totul…
 
Totusi scriind atat de rar, ma “pastrez” pentru momentele cu adevarat importante. Cum ar fi cel de maine… Maine daramam ce a ramas din casa veche. Acesta este momentul care marcheaza intr-un fel sfarsitul agoniei sau extazului (ca nu m-am hotarat inca ce a fost, dar pe masura ce trece timpul incep sa uit ce a fost rau si sa pastrez ce a fost bun) constructiei casei noastre. Parca sunt acolo cand se materializeaza visul. Fiecare caramida care va cadea va reprezenta o linie a visului meu. Este minunat sa pot fi acolo cand realitatea deseneaza visele din capul meu. Va doresc si voua sa fiti prezenti la visele voastre si se vor materializa cu siguranta.
 
Promit sa revin cu poz(n)e maine. Asta daca nu se intampla ceva cu aparatul sau cu mine (in sensul ca as puta fi asa extaziata incat sa uit sa fac fotografii).
 
PS In week-end am facut tarcuri noi pentru pui si gaini. Daca nu uit, le pozez maine. Au iesit o minunatie.
This entry was posted in Casuta noastra de la tara and tagged , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *