Gradinaritul in cutie

Dupa ce v-am povestit cum e sa gradinaresti cu ochii la luna si am starnit rasul si ironiile unora, astazi va vorbesc despre urmatoarea grozavie din gradinuca: cum se gradinareste in cutii. Lumea buna le spune “straturi inaltate” si pe afara sunt foarte folosite de catre gradinarii amatori. Caci nu ati uitat, nu? Noi in gradinuca suntem amatori, nu incercam sa dam lectii nimanui, nu incercam sa convingem pe nimeni de nimic, nu avem studii de specialitate, doar povestim din experientele noastre.

Cum povesteam mai demult, principalele motive pentru folosirea straturilor inaltate la noi in curte au fost doua: inundatiile aproape anuale (care ori ne stricau culturile, ori ne impiedicau sa cultivam la timp) si pamantul argilos (care se incalzeste greu primavara, este greu de lucrat si nu atat de fertil pe cat ne-am dori noi). Planul fiind gata facut inca din februarie 2017, ne-am apucat de treaba. Mai intai am facut unul de incercare. Cu ce materiale aveam in curte deja adica 6 scanduri late de cam 20-25 cm si cateva bucati/resturi de patrati 8x8cm.

Initial gandisem straturile de 1,2×3 m. Din pacate scandurile aveau 4 metri lungime iar daca luam din fiecare cate 3 metri (lungimea stratului) ramaneam cu multe bucati de 1 metru pe care ori le foloseam la altceva ori le innadeam de innebuneam cu totii. Asa ca am luat hotararea sa scurtam straturile si sa fie de 2,7 metri. Astfel dintr-o scandura de 4 metri confectionam o lungime si o latime.

In acest fel, pentru fiecare strat aveam nevoie de 4 scanduri. Zis si facut. Primul strat a fost gata cam intr-o ora. L-am dat cu bait de lemn iar pe interior l-am tapetat cu o folie sa nu putrezeasca repede. Pe dinafara l-am vopsit cu vopsea pe baza de apa. L-am asezat in pozitia finala si ne-am apucat sa-l umplem. Primul strat a fost de cartoane, urmat de hartie, apoi am pus tocatura de crengi, urmata de frunze uscate/ofilite.

Stiam ca trebuie sa cumparam pamant si am incercat sa ne descurcam local. Auzisem ca pamantul negru de padure este cea mai faina alegere. Si am vorbit cu cineva din sat sa ne aduca o caruta, sau doua ca nu mai stiu deja… Omul ne-a intrebat la ce ne trebuie, noi i-am aratat cutia si i-am explicat ca vrem sa cultivam in el legume. El ne-a spus ca nu crede ca este o idee prea buna ca in pamantul negru de padure nu creste nimic, ca se usuca prea repede si nu tine apa. Noi, capatânosi, vrem d-ala. Asa ca ne-a adus ce-am cerut. Era deja seara cand l-am primit pe tot, asa ca am lasat umplutul ladoiului pentru a doua zi. Dimineata deja pamantul negru era aproape uscat, desi parea tare gras cand il vazusem prima data. Dupa ce am transferat pamantul am trasat patratele de 30×30 cm.

Multi oameni ma intreaba ce e cu atele din cutii imediat ce vad fotografii cu cutiile. Cum spuneam si in articolul in care imi faceam planul straturilor inaltate, patratele de 30×30 cm sunt foarte utilizate de cei din afara deoarece organizeaza foarte usor gradina si ma ajuta sa normez cantitatea de rasaduri si de plante cultivate. Intr-un astfel de patrat putem cultiva:

  • 1 fir de rosie, ardei, castravete, vanata, broccoli, varza, cartof, conopida
  • 4 salate, fire de mangold
  • 9 cepe, usturoi, napi, sfecle, fire de spanac, fasole, praz
  • 16 morcovi, ridichi, pastârnac, patrunjel.

Mi-a fost usor sa trasez cele 36 de patrate cu sfoara si cuisoare mici si am plantat in acest prim strat ceapa si usturoiul. Au rasarit tare greu si pana la sfarsitul sezonului aveam sa constatam ca de fapt omul nostru avusese dreptate. In cazul nostru pamantul negru de padure, simplu, nu a functionat. Se usca imediat ce il udam, ceapa si usturoiul cresteau foarte greu si parca nu inradacinau deloc. Toamna, am descoperit ca ceapa si usturoiul au ramas mici si oarecum debile. Nu am asteptat sfarsitul sezonului pentru celelalte cutii ci am decis sa schimbam planul. Cel putin in ceea ce priveste pamantul. Am inceput sa cautam pe net o varianta. Am gasit pamant vegetal pentru legume insa cel care-l vindea ne-a explicat ca in afara de acest pamant ar trebui sa adaugam mranita si nisip. O alta lista de achizitii s-a creionat pe langa cea deja “aprobata” pentru acest proiect iar partea masculina a familiei se vedea in situatia de a nu putea da inapoi de vreme ce scandurile pentru toate straturile erau deja cumparate.

Incetul cu incetul, straturile au fost construite si si-au ocupat locurile in perimetrul vechiului solar. Am ales sa amplasam cutiile acolo pentru ca puteam pune folia antigrindina pe structura metalica a solarului si astfel culturile erau protejate.

A fost primul proiect in care am avut nevoie de ajutor din afara, si din fericire am gasit in sat un om extraordinar care de atunci ne ajuta mereu. Nu credeam sa mai existe oameni atat de seriosi si loiali, imi pierdusem speranta sa gasim pe cineva harnic si priceput. Ajutorul ne-a fost necesar sa grabim putin lucrarile astfel incat sa nu ratam anul agricol.

Dupa ce amestecul de pamant, mranita si nisip in proportie de 3 la 1 la 1 a fost asezat in straturi si noile patrate au fost trasate, am plantat rosiile, ardeii, vinetele si castravetii. La inceput le-am udat cu stropitoarea si un pic mai tarziu cu furtunul. Dar era greu, mai ales ca vremea se incalzea si momentul udatului coincidea cu iesitul tantarilor la cina sau la micul dejun.

Apa… din cutie

Urmatorul pe lista a fost sistemul de irigatie in picatura cu care deja eram obisnuiti in vechiul solar. Despre el si despre avantajele acestui sistem am mai scris aici si aici. Ei bine aici, in cazul straturilor inaltate, a fost putin mai dificil. Pe de-o parte din cauza inaltimii unde trebuia ridicata apa, pe de alta parte nu voiam sa mai dezafectam sistemul iarna si nici sa se vada tevile “master”.

Asa ca in capatul ansamblului (pe latura mica a solarului vechi) am asezat teava master de la care am plecat cu 3 tevi pe langa fiecare rand de cutii. In dreptul cutiilor am pus cate un robinet cu care m-am conectat la sistemul din cutie, adica la patru tevusti cu gaurele. Am ales sa punem robineti deoarece nu toate legumele au nevoie de aceeasi cantitate de apa si este bine sa putem sa alegem ce vrem sa udam la un moment dat.

De asemenea robinetii ne sunt utili spre toamna sau primavara devreme cand nu toate cutiile sunt pline si trebuie udate doar cateva dintre ele in care punem salata, spanac, ceapa, chestii din astea de primavara/toamna

Primavara asta am adaugat unei cutii suporturi de folie pentru a proteja culturile de ger, in ideea ca vom face din ce in ce mai multe ansambluri ca acestea de la an la an.

Pana acum suntem multumiti de acest sistem si ne-am atins scopurile. Vechiul solar, in perimetrul caruia s-au contruit straturile inaltate, este acoperit vara cu folie antigrindina astfel incat culturile sunt protejate. Folia antigrindina are si un oarecare grad de umbrire si asa frunzele nu sunt arse de soare. Singurul inconvenient pe care il vad eu pana acum este udarea, care trebuie facuta mai des decat la culturile pe pamant. Apa se scurge mai repede… si de aceea in perioadele secetoase si foarte fierbinti probabil ca udam o data la doua zile.

Sper sa va inspire metoda noastra de lucru si sa vad din ce in ce mai putine imagini cu culturi inundate sau distruse de grindina.

cof
Posted in Pe pamant | Tagged , , , | Leave a comment

Cum gradinarim uitându-ne la luna?

Desi cochetez cu aceasta idee inca de la inceputurile gradinii noastre, nu am pus-o niciodata in aplicare ca la carte. Poate din lipsa de timp, poate din dorinta de a nu fi atât de organizata si în gradina, poate din frica de constrangeri. Deoarece atunci cand gradinaresti dupa fazele lunii, semeni in anumite zile, la anumite ore, anumite plante, uzi in anumite zile, plivesti in altele, totul foarte organizat.

M-am nascut într-o zodie guvernata de luna si de putin timp am observat cum ma influenteaza activitatea si fazele lunii. Probabil ati observat si voi ca lucrurile se petrec diferit in functie de acest aspect – unghiile si parul cresc mai repede daca sunt taiate in faza in care creste luna si mai incet daca luna descreste, activitatile noi, incepute imediat dupa luna noua sau chiar in ziua cu luna noua capata mai mult entuziasm iar dupa luna plina ne simtim putin mai obositi.

Fazele lunii sunt diferitele forme in care un observator de pe Pamant vede Luna. Aceste forme variaza in functie de pozitia lunii in raport cu Pamantul si cu Soarele. Astfel “Luna Noua” este momentul in care luna se afla intre Pamant si Soare iar “Luna Plina”este momentul in care Pamantul se afla intre Soare si Luna. Intre Luna Noua si Luna Plina iluminarea lunii va creste progresiv pe cand dupa Luna Plina iluminarea va scadea progresiv. Intrevalul dintre doua faze de Luna Noua este de 29 de zile, 12 ore, 44 de minute si aproape 3 secunde. In acest interval luna strabate toate cele 12 constelatii zodiacale, traversand cerul in dreptul fiecareia ceva mai mult de 2 zile.

Ei bine, anul acesta, m-am hotarât sa incerc sa folosesc fazele lunii si in gradina. Studiind am aflat ca sunt niste reguli simple:

  • semanam, repicam si plantam doar in perioadele in care luna este in crestere (intre luna noua si luna plina) – este o perioada in care plantele cresc si se dezvolta mai bine cu conditia sa le asiguram apa si nutrienti (pamant de buna calitate)
  • plivim, copilim, tundem iarba in perioadele cu luna in descrestere (intre luna plina si luna noua) – este o perioada favorabila deoarece burienile, copilii si iarba vor creste mai greu
  • perioadele in care luna este intr-o zodie de apa (Pesti, Rac, Scorpion) sunt favorabile ingrijirii plantelor pe care le cultivam pentru frunze (salata, spanac, varza, mangold, patrunjel de frunze, marar, leusean, etc);
  • perioadele in care luna este intr-o zodie de pamant (Taur, Fecioara, Capricorn) sunt favorabile ingrijirii radacinoaselor (morcovi, ridichi, napi, sfecla, pastârnac, etc);
  • perioadele in care luna este intr-o zodie de foc (Berbec, Leu, Sagetator) sunt favorabile ingrijirii plantelor cu fructe (rosii, ardei, castraveti, vinete, pomii fructiferi si arbustii fructiferi etc.);
  • perioadele in care luna este intr-o zodie de aer (Varsator, Gemeni, Balanta) sunt favorabile ingrijirii plantelor cu flori (florile din gradina dar si anghinare sau conopida);
  • semanatul in apropierea momentului de Luna Plina favorizeaza germinarea si o crestere mai viguroasa
  • Radacinoasele se pastreaza mai bine daca sunt culese aproape de momentul de Luna Noua

Inainte de Luna Plina din februarie, pe 20, am facut un experiment. Pe 16 si 17 februarie luna se afla in Zodia Racului, deci ”zile de frunze”. Asa ca am hotarat sa seman salata. Mai exact duminica pe 17. Marti deja rasarise. Am fost uimita. Creste viguroasa si frumoasa. I intr-o saptamana arata cam asa.

Acum ma veti intreba ce mai este de facut? Pentru salata mea, astept Luna Noua din nou (in martie ea va fi pe 6) si o zi cu luna intr-o zodie de apa (si avem Luna in Pesti pe 6 si 7 martie sau in Rac pe 15 si 16 martie). In aceste doua intervale planific repicarea in functie de cat de mare va fi salata atunci. Si foarte probabil o voi planta in gradina in 5,6 Aprilie cand va fi din nou Luna Noua si “zi de frunze”.

Toate bune si spor in toate!

Posted in Pe pamant | Tagged , , , , | 2 Comments

De ce si cum repicam rasadurile?

In primii mei ani de gradinarit plantam samanta cu samanta in alveole individuale. Pe langa faptul ca era tare migalos aveam o problema cu semintele care nu germinau. Ramaneam cu alveole goale. In anul urmator, inventiva din fire, am gasit repede o solutie la aceasta problema: puneam mai multe seminte intr-o singura alveola urmand sa aleg plantuta cea mai frumos crescuta smulgandu-le pe celelelate. Ei bine… nu puteam. Mi-era tare mila sa nu le dau cate o sansa tuturor. Mai mult, plantele obtinute aveau tulpinile lungi, subtiri si erau putin etiolate. Pe scurt aratau jalnic.

Am invatat atunci ca in cazul unor rasaduri este necesara repicarea. Repicarea este actiunea de transplantare a rasadurilor mici in recipiente individuale.

Pasii pe care ii fac acum sunt urmatorii: seman semintele intr-o alveola comuna, cateodata folosesc aceeasi alveola pentru mai multe soiuri ale aceleasi legume de exemplu. Cu grija insa sa notez ce soi am semanat. Semintele incoltesc si cresc toate la un loc pana intr-un anumit punct.

In cazul repicarii ardeilor, pe care am ales sa-l arat astazi, anul acesta am ales sa-i seman separat pe soiuri. Asa ca iata cum arata o alveola comuna pentru ardeii grasi din soiul Doux D’Espagne. Cand este timpul de repicat, plantutele au doua frunze reale marisoare. Acesta este semnul ca si radacinile sunt destul de dezvoltate dar nu prea dezvoltate si inca nu s-au legat intre ele cu radacinile plantutelor vecine. Inainte de repicare ii udam din abundenta cu apa la tempertura camerei, de preferat fara clor, si ii lasam cam 30 de minute sa poate trage apa iar pamantul sa se ude foarte bine.

In acest timp pregatim pamantul. Eu folosesc si la semanat si la repicat pamant profesional cumparat gata pregatit. In general vorbim de turba special preparata pentru aceste actiuni. Desigur aceasta alegere a mea nu este neaparat una bio sau ecologica desi pamantul nu este tratat decat termic. Din pacate nu am alta solutie, cel putin pentru moment din cauza pamantului de la noi din curte care este extrem de argilos. Acesta ar trebui amestecat cu diverse soiuri de pamant si apoi cu compost si nisip. Pentru agricultura de week-end pe care o practicam noi, este prea mult. Probabil cand vom dedica mai mult timp acestei activitati (la pensie probabil) lucrurile vor sta altfel. Revin, turba vine compactata in saci mari (anul asta am avut de 60 kg) destul de uscata. Trebuie sa primeasca in jur de 40% apa. Asa ca scot din sacul mare si pun apa peste ea si o las si pe asta sa se hidrateze corespunzator. Tot 30 de minute. Substratul de plantare trebuie sa fie mai mult decat umed, ceea ce inseamna ca atunci cand strangi pamantul in pumn sa musteasca de apa. Nu sa curga apa din el, dar sa musteasca. Apoi umplu bine alveolele cu acest pamant. Si cand spun bine nu glumesc, chiar il batatoresc. Apoi cu un betisor sau chiar cu degetele fac cate o gaura adanca in fiecare alveola. Lucrez repede astfel incat sa nu se usuce pamantul.

Cand totul este gata, incep sa scot din alveola comuna plantutele ce trebuie repicate. E si aici o tehnica, nu foarte complicata dar e important, mai ales in cazul ardeilor, sa nu deranjam prea mult radacinile. Astfel introducem degetele usor pe langa tulpina plantei, scotand radacinile cat se poate de intregi. De asemenea incerc sa las ceva pamant pe radacina. In cazul rosiilor (tomatelor) nu am aceeasi grija. Lor le face chiar bine sa se rupa din radacini, le stimuleaza in a forma radacini noi, chiar din tulpina. Dar astazi despre ardei:

 La noi in zona, ardeii se pun cate doi pentru a se sustine unul pe altul cand vor creste mari si pentru a nu mai fi nevoie sa-i legi. In alte zone si in agricultura serioasa, evident ca fiecare ardei trebuie sa aiba cuibul sau pentru a obtine productii mari din fiecare fir. Eu cultivandu-i cate doi in strat, ii pun tot cate doi si in alveola. Am grija sa apas bine pamantul astfel incat el sa se lipeasca de radacini

Repet ca se lucreaza repede ca pamantul sa nu se usuce si ca radacinile sa nu prinda aer. Nu scoateti toate plantutele din pamant ca apoi sa le impartiti in alveole. Pe masura ce scoateti din alveola comuna, plantati in cele individuale.

rasaduri repicate

In cateva minute dupa ce ati terminat, probabil 15-30, plantutele se vor ofili. Nu va speriati este normal. Repicatul nu este o operatiune prea placuta pentru ele dar este extrem de benefica: este cumva pe principiul “ce nu te omoara, te intareste”. Prefer sa fac aceste operatiuni seara sau daca se nimereste sa fie in cursul zilei, la umbra, mentinand apoi alveolele pana la inserat in umbra.

rasaduri repicate ofilite

Pana a doua zi dimineata totul va fi in regula cu micile plantute si isi vor fi revenit complet. Nu as folosi fertilizatori dupa repicat (bine, nu folosesc in general) macar trei saptamani. Sun plante pe care nu le repic deloc cum ar fi: pepenii, castravetii, fasolea, mazarea. Acestora nu le place sa le deranjezi radacinile asa ca le plantez de la inceput in alveole individuale.

Voi cum faceti repicatul? Aveti vreo tehnica preferata sau stiti vreun secret care ne-ar putea ajuta pe toti? Abia astept sa-l aflu.

Pana atunci toate bune si spor in toate!

Posted in Pe pamant | Tagged , , | 2 Comments

Straturi inaltate

Cum spun de multi ani, pamantul de la noi din curte nu este cel mai fertil cu putinta. Din contra. Avem teren langa un parau, asa ca pamantul gradinii noastre este mai degraba argilos. Si n-ar fi bai ca multe culturi merg bine in pamant argilos (broccoli, varza, conopida, fasolea, mazarea, cartofii -daca pamantul este uscat- si or mai fi si altele). Dar ce sa faci cand mie imi plac rosiile si vinetele, si ardeii si castravetii?

In plus solul acesta argilos mai are si alte inconveniente: se usuca si se incalzeste greu, greu primavara.

In mod particular in zona noastra mai avem o problema – un pardalnic de baraj in amonte – unde atunci cand ploua se prefera deversarea apelor peste terenuri. De cand avem noi casa acolo, de 11 ani, s-a intamplat de doua ori. Anul trecut, a fost rau. Curgea apa prin curte, ca un fluviu, singura diferenta fiind adancimea de doar de 20 cm. Continue reading

Posted in Pe pamant | Tagged , , , | 13 Comments

De ce imi place toamna?

Pana acum cativa ani eram complet indragostita de vara. Imi placea caldura inabusitoare, soarele, seceta, mersul la mare si nu in ultimul rand zilele foarte lungi in care aveam timp sa fac foarte multe. Dupa ce am avut curte incepusera sa-mi placa serile lunigi in care stateam pana tarziu afara punand tara la cale, sau chiar luand cina foarte tarziu la lumina lumanarilor. Desi cinele de acest fel nu erau nici pe departe unele romantice, ele incluzand toata familia (copii, parinti, bunici si de multe ori prieteni), erau tare placute si se intamplau asa deoarece lucram in gradina pana la inserat.

In ultimii doi-trei ani am observat ca incepe sa-mi placa toamna. O fi de la varsta, cine stie? Am inceput cu lumina calda dinainte de apus. In nicio perioada a anului nu o intalnesti in afara de lunile septembrie si octombrie. E calduta si parca te mangaie soarele inainte sa apuna.

solarul curatat Continue reading

Posted in Pe pamant | Tagged , , | 2 Comments

De facut si de nefacut in cultura de tomate

Ziua buna, dragii mei gradinari. Desi cea mai simpla cultura de legume in opinia mea este cea de rosii, de-a lungul timpului am tot avut de invatat despre cum sa imbunatatesc lucrurile. Astfel am adunat cateva sfaturi bune de pus in practica in cateva saptamani, cand iesim in solar sau chiar in camp.

Continue reading

Posted in Pe pamant | Tagged , , , , , | 5 Comments

La multi ani!

la multi aniDragii mei, iata ca ne aflam in fata unui caiet nou nescris. Intotdeauna mi-au placut caietele noi. Mi se parea ca pot scrie ce vreau, cum vreau, ca pot sa arunc un caiet vechi in care facusem greseli cu duiumul si sa astern pe caietul nou tot ce voiam de data asta fara greseli. Cu varsta am invatat ca de fapt pe noul caiet pot scrie fara greseli tocmai pentru ca in caietul cel vechi facusem atatea. Totusi inca imi plac filele nescrise pe care voi asterne tot anul care abia incepe. Imi place 1 ianuarie cu paginile nescrise ale anului. Rasfoiesc caietul gol si imi inchipui ce povesti frumoase voi scrie si simt ca nimic nu-mi va sta in cale si ca nu-mi va lipsi nimic.

Un singur lucru il voi stabili de la inceput. Fara anticipari, fara planuri, fara liste ample si detaliate cu ce voi scrie in caiet! Imi propun doar sa traiesc frumos, din plin fiecare zi. Imi propun sa imi placa fiecare zi traita, sa gasesc ceva bun in ea iar eu sa devin cea mai buna versiune a mea din ziua respectiva. Sa traiesc ziua cu drag si abia apoi dupa ce totul se va fi linistit si eu voi fi extras toata seva din ea, sa o pot trece pe hartie. Imi propun doar sa fac lucruri care-mi plac, si sa gasesc in fiecare lucru ceva care-mi place, sa am curaj, sa incerc, sa ma reinventez. Sa gasesc noi lucruri care-mi plac. Imi propun sa gresesc si sa invat. Si imi mai propun sa fiu recunoscatoare pentru fiecare clipa in care imi permit sa traiesc asa.

Ceea ce va doresc din toata inima si voua!

Toate bune si spor in toate!

Adinuca

Posted in URARI DE BINE | 5 Comments

Cand pomul nu are fosfor suficient

carenta de fosfor la marAm observat ca am in livada un mar care nu a mai rodit de doi ani. Stim cu totii ca unii meri si pruni au alternanta la rodire insa cand vorbim de al doilea an fara rod deja avem o problema. Mai mult am observat ca anul acesta marul cu pricina avea frunzele foarte frumoase insa colorate neobisnuit.

In astfel de cazuri, in gradinuca ne intoarcem la carte. Si iata ce am gasit. Frunzele marului nostru indica o carenta de fosfor (P). Fosforul are un rol extrem de important in dezvoltarea plantelor si este unul dintre cele trei elemente extrem de importante fara de care nici o planta nu se poate dezvolta (azot, fosfor si potasiu). Fireste ca pe langa aceste trei elemente principale exista si alte elemente extrem de folositoare in chimia plantei cum sunt: magneziul, bor, cupru, zinc, sulf, calciu, clor, siliciu, molibden, fier si lista ar putea continua. Continue reading

Posted in In livada | Tagged , , , , , | 1 Comment

Si am pus ridichile

Bun gasit, gradinarii mei dragi. Paradoxal, desi as scrie din ce in ce mai des, articolele sunt din ce in ce mai rare. Facebook-ul pare ca imi inghite tot timpul si cum spunea cineva de curand, blogurile nu mai sunt la moda. Acum impartim totul pe Facebook. Dar m-am inversunat si m-am hotarat sa scriu din nou.

Astazi despre ridichi. Despre ridichile mele. Anul acesta, dupa modelul anilor trecuti, precipitatiile au fost foarte abundente, pamantul ud pana tarziu in primavara (poate nu v-ati dat inca seama ca ce avem acum afara e un inceput serios de vara) si cand se usca era napraznic de bolovanos. Unde sa pui ridichi intre bolovani? In alti ani mai faceam santuri cu nisip dar acusi si nisipul imi cam lipsea. Asa ca mi-a venit o idee noua. Continue reading

Posted in Pe pamant | 4 Comments

Sera noastra de rasaduri

In fiecare an eu intarziam cu rasadurile deoarece asteptam o vreme cumsecade pentru a repica rasadurile. Cum ele erau plantate la caldurica in casa si cum casa nu avea suficiente ferestre pentru a le impodobi pe toate cu viitoarele legume totdeauna intarziam momentul insamantarii in asteptarea unui timp favorabil scoaterii lor afara.

Dar gata, nu se mai putea asa. Hotarata cum ma stiti m-am gandit la inceput sa-mi cumpar o sera gata facuta. Pretul insa mi-a mai domolit avantul muncitoresc. Dar, gandul rasadurilor timpurii nu-mi dadea pace. Continue reading

Posted in Bricolaj, Pe pamant | Tagged , , , , | 9 Comments