… nu i-am deschis dar am inteles pozitia ei.

Am mai inteles ca nu pot sa mai astept mult cu anumite chestii. Printre ele bagatul lemnelor in magazie. Aveam o gramada mare de lemne afara la uscat pe care le-am varat cu greu si cu multa munca in magazie. Ne-au mai ramas ceva lemne afara pe care le vom baga si pe ele de indata ce vom mai face ceva loc in magazie.

Am muncit tot week-end-ul la acest tablou. Nu am mai avut energie pentru nimic. Totusi ca sa continuu luna recoltei permiteti-mi sa ma mai laud.

Rosie

Pepene galben

Dovleac placintar

Cele cateva prune din prunul care a rodit anul acesta.

Si acum surpriza surprizelor, porumbul cu trei stiuleti crescuti din acelasi loc. Nu stiu ce se intampla in gradina mea dar e sigur ca vrea sa ma impresioneze din rasputeri. Nu a plantat nimeni porumbul, a rasarit asa singur in livada si acum a facut trei stiuleti. N-am mai vazut pana acum mai mult de doi stiuleti pe fir in locuri diferite asa ca asta este o surpriza.

Nu va ganditi ca daca vine toamna ne odihnim, nuuu. Conservele si pregatirile de iarna din gradina ne vor ocupa tot timpul. Ne asteapta sapatul si fertilizarile. Curatarea de buruieni si arderea lor. Asa ca mai avem de munca pana la impletitul la gura sobei.

Imi place mult “Ziua recoltei”. Insa mi se pare nedrept sa dureze o zi. In fiecare zi as sarbatori ceea ce natura s-a straduit sa creasca timp de cateva luni. E drept ca si eu am ajutat-o putin. Dar cred ca ea a facut mult mai mult si nu inceteaza sa ma uimeasca. Ceea ce mi se pare minunat este ca ea face asta in fiecare an fara sa oboseasca, fara sa se plictiseasca.

Asa ca permiteti-mi sa o laud aici in gura mara si sa-i dedic perioada urmatoare a scrierilor pe blog.

La inceput am adunat gogosarii. Stropirile mele pentru cresterea fructului au dat roade si sunt foarte multumita. Aproape ca planta nu a putut tine gogosarii de cat de mari s-au facut. Nu multi, cam 6-7 pe fir, dar foarte mari aproape gigantici si din fericire, cei mai multi sunt foarte sanatosi. Unii sunt manati dar in total sunt foarte multumita. La un moment dat, si ardeii mei o luasera dupa cei ai lui Brenacu’, adica se cam ingalbenisera. Dar si-au revenit si acum ne bucura cu roadele lor.

Mi-e atat de draga lumina asta calda din dup-amiezele care nu mai sunt atat de fierbinti si care te indeamna la treaba prin gradina. Acusi vine momentul in care vom iesi in gradina infofoliti si vom sta din ce in ce mai putin asa ca inca ma bucur.

Urmeaza cumiti la rand ardeii cu nasuc, asa cum ii numesc copii mei pe ardeiasii din poza urmatoare. Cu toate ca sunt din specii diferite, nu stiu de ce au crescut in aceeasi forma, ei fiind ardei grasi de fapt.

Aliniati si-au asteptat randul la cules, pozat si preparat, ardeii grasi.

Seara s-a terminat cu un frumos foc la pirostrii, care l-a inlocuit pe cel de tabara, dar copii au fost multumiti chiar si asa. Si noi de asemenea ca am facut o frumoasa salata de ardei copt.

Ce ma bucura cel mai mult este faptul ca experimentele mele in ceea ce priveste agricultura ecologica, au fost un succes, productia este indestulatoare, usor mai redusa fata de o productie dintr-o agricultura conventionala, dar totusi suficienta. Toate legumele sunt dulci din cale afara si au gustul copilariei mele. N-am mai mancat de mult ardei atat de dulci ca cei de anul asta. La voi tot asa sunt?

Cum gradinuca mea se coace la foc aprig si cum activitati importante si notabile nu se  petrec in fiecare weekend, m-am hotarat sa va spun astazi despre o investitie pe care a facut-o un om intr-o localitate ce se numeste Miercurea Sibiului.

Acum vreo cateva saptamani am fost pentru prima data in tarisoara noastra, mai sus de Cluj Napoca, respectiv la Oradea via Arad. Nu vreau sa comentez starea drumurilor sau blocajele in trafic pe care le-am savurat din plin companie la drum fiindu-mi C, care pe langa faptul ca este un sofer minunat este o companie la drum de mare exceptie. Sincer mi-as dori sa merg cu el intr-o calatorie in jurul lumii ca tot am avea ce vorbi. Pentru asta ii multumesc din suflet.

Ei, si cum mergeam noi asa catinel, am observat ceva neobisnuit pe partea stanga a drumului. Semana asa de departe cu plantatiile de hamei din Mures, dar erau prea joase. Asa ca am oprit masina, langa o masina de Politie cu radar, incurcandu-i teribil, si dai si fotografiaza minunea minunilor. Care se intindea pe cateva zeci de hectare, “cam cat vezi cu ochii”, ca in poveste. Urma sa aflu ulterior ca este vorba despre 25 de hectare pe care se afla aproape 90.000 pomi.

Spun minunea minunilor deoarece nu ma asteptam ca la o livada de meri sa faci o asemenea protectie, avand in vedere ca merele sunt mai greu de atacat si mancat de catre ciori, stancute, cocosari si alte pasareturi care distrug livezile. Am aflat ca sistemul folosit este unul care protejeaza de grindina. In plus livada este dotata cu sistem de irigare in picatura, iar dl. Morariu nu se opreste aici. Isi doreste un depozit frigorific pe care sigur il va avea.

Este adevarat ca afacerea s-a dezvoltat si cu ajutorul fondurilor SAPARD, dar investitia initiala a fost de 1,1 milioane de euro din care omul a pus jumatate. Se intelesese cu niste italieni sa ii cumpere toata productia  daca nu va gasi unde sa o vanda in Romania. In 2009, a vandut toata productia unei companii din Timisoara.

Mi-a placut mult si reclama care mustea de grai ardelenesc si spirit hatru! Asa ca un mar bun…

Oricum, JOS PALARIA, mi-a crescut inima cand am vazut asa sistem, nu o improvizatie de doi lei, la mine in tara. Cineva tot mai face ceva si va multumesc oameni buni ca nu va lasati!

Stiti deja ca am patru rate si un ratoi. Le-am cumparat acum patru ani atunci cand ne-am mutat acolo din dragul de oua de rata. Intre timp s-a creeat o relatie speciala intre C si ratoi. Cand il vede ratoiul pe C se duce la el sa-l mangaie iar ratoiul sa-l apuce in joaca de papuci.

Duminica, am montata piscinuta primita cadou de copii si i-am lasata sa se balaceasca putin. Dintr-o gluma am adus o ratusca sa le facem o surpriza copiilor. Atata doar ca dupa ce am bagat ratusca in piscinuta, copii au trebuit sa iasa din motive obiective: rata a pornit sa se gainateze in apa, cred ca de fericire. Daca apa tot era murdara si trebuia schimbata, am adus si celelalte rate sa se bucure de putina apa. Si uite ce a iesit: DUCK’S POOL PARTY

Am mai curatat rosii cand am venit din concediu. Erau pline de mana si atunci stiam ca boala o data pornita nu poate fi stopata ci doar incetinita pana se coc toate rosiile. Speram atunci la cresterea plantei in continuare si la hranirea ei cu noile frunze.

Asa cum ma asteptam, frunzele inferioare au continuat sa se degradeze si in week-end-ul acesta deosebit de calduros pentru munca in solar le-am curatat. In plus am mai si plivit cele cateva buruieni care inca traiesc dupa episoadele de plivit anterioare.

Dupa ce le-am curatat, am luat in plin plex criticile celor cunoscatori, care mi-au spus ca rosiile nu mai au zile lungi avand in vedere ca mai au foarte putin frunze si nu mai are cine sa hraneasca rosiile. Insa aici in gradinuca eu sunt deschisa experimentelor si invatatului din greseli si ramane ca timpul sa hotarasca daca am gresit sau nu. Fireste ca dupa ce am curatat totul, am stropit cu fertilizatorii bio si cu substante ca sa ajute roadele sa creasca. Totul bio. Ca doar daca fac in gradina doara nu voi face la fel ca acelea din piata.

Cand m-am intors din concediu din Grecia, simteam ca lucrurile nu stau chiar asa cum ar trebui acolo. Aveam un gust amar din cauza faptului ca intr-un an de saracie oamenii s-au schimbat foarte mult. Am fost pe o insula, Corfu, unde, in perioada in care am fost eu, insula era aproape goala. Localnicii spuneau ca este din cauza declinului economic si a adoptarii monedei euro odata cu intrarea in Uniunea Europeana. Eu cred ca era gol din cauza preturilor care erau ametitoare. Doua chaise-loungue-uri costau de trei ori mai mult decat pe continent. Un frape costa cat o cutie de cafea instant la supermarket. Toate magazinele de suveniruri aveau marfa de anul trecut, care se vedea ca este prafuita. Vanzatorii spuneau ca nu se vor aproviziona pana cand nu vor vinde marfa deja existenta in stoc.

Ceea ce m-a deranjat insa cu adevarat a fost aparitia unui comportament pe care nu l-am intalnit pana anul acesta la gazdele noastre si anume incarcarea notelor de plata. Bazandu-se pe faptul ca tu citesti greu nota de plata din cauza alfabetului diferit, ei iti aseaza langa apa pe care ai baut-o o cafea pe care nici nu ai cerut-o nici nu ti-a adus-o. Sau vei plati o portie generoasa de paine pe care ti-a adus-o dar pe care tu nu ai cerut-o, nu era scrisa in meniu, nu avea pret dar la sfarsit o platesti. Ni s-a intamplat in multe locuri.

Din fericire, ne-am bucurat de plante si de relieful minunat, pe care nicio criza din lume nu le poate lua Greciei.

 Arhitectura in Kerkyra, capitala insulei Corfu si totodata cel mai mare oras de pe insula are puternice influente din arhitectura venetiena. Aproape nicio cladire nu are arhitectura aceea clasica greceasca

Turla bisericii Sf. Spiridon

Anul acesta, spre deosebire de anul trecut, m-a impresionat Bougainvillea. Este peste tot in toate varietatiile de culori pornind de la roz si terminand cu mov, violet si alte culori din gama asta.

Canal d’amour

Pentru Mirela careia ii place Canna Indica iata o varietate mai putin obisnuita

Pentru voi toti, un lamai care are in acelasi timp lamai, fructe necoapte si flori.

Leandru cu frunze bicolore

Maslin

Muscate

Ricin

Rozmarin

Trandafir japonez, afara in aer liber, in pamant nu in ghiveci.

Si ca de obicei o insecta mai neobisnuita; de data asta un paianjen. Mi-au placut la el culorile si cum daca te uiti atent pe spatele lui vei vedea un chip.

Si peisaje minunate din Paleokastritsa si Sidari

Iarna trecuta am avut probleme serioase cu instalatia electrica din cauza hidroforului care era asezat intr-un fel de beci. Acest beci l-am construit din cauza faptului ca incaperea prevazuta pentru a fi camera tehnica nu era suficient de mare. Apoi inainte sa construim casa nu a facut nimeni o legatura cumsecade cu putul, ca instalatorii pe care i-am adus nu s-au priceput. Astfel, am intentionat ca alimentarea cu apa a casei sa nu inghete peste iarna asa ca am construit beciul. Insa peste iarna apa s-a infiltrat prin peretii acestuia si beciul se umplea cu apa in fiecare zi. A trebuit ca in fiecare zi a anului trecut sa scoatem apa cu pompa, insa umezeala ramanea. Asta a daunat hidroforului al carui presostat s-a oxidat si facea scurt-circuit frecvent, iar siguranta sarea si de doua ori pe zi.

Astfel am hotarat ca in vara asta sa construim deasupra acestui beci, o incapere special dedicata chestiilor tehnice pe care le avem in casa.

Primul pas a fost scoaterea siding-ului:

Apoi mai avem de sapat o fundatie si de prelungit tevile putului, vom turna fundatia si egalizarea apoi va incepe constructia. Pe care la sfarsit o vom imbraca in siding la loc. Astfel incat casuta sa arate din nou asa:

Intr-un comentariu recent Armeria ma ruga sa vorbesc despre copilirea la vinete. Asa ca iata… Vinetele ca si rosiile se copilesc. La baza frunzelor cresc lastari in general nepaurtatori de rod (dar nu este o regula). Acesti lastari consuma resursele plantei ducand in final la epuizarea ei inainte de coacerea completa a fructelor. Acest fapt se manifesta prin fructe mici si chinuite.

Asa ca se ia plantuta si se analizeaza (de sus in jos ) Si iata primul copil (cu accent pe prima silaba)

Sa-l individualizam mai bine:

Si acum sa-l rupem

Reluam cu cel de langa el care in poza de mai sus se vede ca o frunzulita mica ce ne trateaza cu spatele.

Individualizare

Asa ca sa-l vedem mai bine

Mergem mai in josul plantei si repetam

Individualizam si rupem

Spuneam mai sus ca in general copilii nu au rod. Dar daca cresc suficient de mari sufoca planta mama care nu mai rodeste si rodesc ei. Asa ca fara mila trebuie rupti chiar daca au floare sau chiar un mic rod.

Planta este acum curata. Daca copilul a fost mare, ca nu ajung intotdeauna la timp sa copilesc, l-am taiat cu o foarfeca de gradina.

Acum am sa vorbesc putin despre copilitul la rosii ca sa vedem diferenta:

In imaginea de mai sus mana mea sta pe o frunza. Precizez ca din locul respectiv a mai fost indepartat un copil acum cateva saptamani iar acest lucru este vizibil prin prezenta puctului negru de la baza frunzei. Dar s-a format un copil din nou. La rosii este frecvent, cel putin la cele pe care le am eu in grAdinuca. Observati mai jos ca copilul are deja flori si urma sa aiba si rod. Diferenta fata de vinete este ca la rosii se intampla des sa trebuiasca sa copilesti in acelasi loc de mai multe ori

Acum am vrea sa vorbesc putin despre tratamentele aplicate vinetelor. Nu au avut tratamente speciale fata de ceilalti locuitori ai solarului. Inainte de plantarea in solar am tratat solul cu Zeoneem Cake pentru decontaminare lui de nematozi si imbunatatirea calitatii solului. Dupa ce am plantat am inceput stropirile cu BioMixFyt imediat dupa plantare pentru intarirea micilor plantute si ca sa suporte mai bine transplantarea. Apoi la vreo 10 zile poate chiar 2 saptamani am stropit cu Super Vivere Fyt in amestec cu SulphurCalcium care este foarte eficient impotriva daunatorilor. Apoi din pacate am plecat in concediu si am ratat o stropire. Adica nu am ratat-o, insa am intarziat-o cu 2 saptamani si cand m-am intors deja totul era manat (ma refer la rosii si ardei). Si am facut stropirea care urma ca tratament cu Super Vivere Fyt in amestec cu SulphurCalciumCooper. Ultimul ajuta la fructificare. Ajuta planta sa fructifice, sa tina fructuliar acesta din urma sa fie mai mare si mai rezistent. A urmat la 2 saptamani o alta stropire cu Nova si SulphurCalcium. O sa observati ca toate ingrasamintele si substantele folosite sunt certificate EcoCert (ECOCERT este un organism international de inspectie si certificare a produselor ecologice, verificand conformitatea produselor ecologice cu legislatia europeana, nationala si cu standardele internationale in vigoare). Mai putin Nova care este acum la certificare, insa dureaza. Ca doar daca facem pentru noi macar atunci sa punem ce-i mai bun. Ca altfel cumparam din piata. N-am facut inca un calcul insa cred ca la bani ne apropiem de cele din piata sau suntem undeva la 60-70% din pretul acestora.

In rest am udat cam de doua ori pe saptamana si am plivit si o data pe saptamana. Si mai ales am cules la prima transa in jur de 20 kg de vinete. Am copt tot week-end-ul de m-am saturat. Ma gandesc acum ce fac cu celelalte ca cred ca mai scot vreo suta de kilograme. Cel putin… Fara sa le numar pe cele de afara… Dar in fine nu ne plangem ca avem… Spor la copilit!

Am cam neglijat-o… Poate si pentru ca nu avea fructe… prea multe… ma rog… scuze… dar ma iarta ea…

Am stropit-o doar o data cand mi-a ramas ceva solutie de la solar. Numai pe pomii cu fructe ca stropeala le ajuta sa tina fructele si sa le faca mari. Avem cateva prune, un mar si doua gutui. Au fost vreo 3 visine si o caisa care s-a spart si s-a stafidit. N-am apucat sa o mancam.

Prunele sunt minunate. Au fost mai multe insa s-au mai scuturat, s-au mai imbolnavit si n-au mai crescut dupa care au cazut din pom. Dar fiind primul an de rod, ii multumesc prunului si pentru asta.

Singurul mar din curte, din soiul Goldspur, care a rodit si despre care spuneam ca este o minune deoarece soiul sau este autosteril iar in primavara mi se parea miraculos ca a venit albinuta tocmai cu polenul potrivit dupa ce eu m-am straduit sa gasesc soiurile potrivite la polenizare. Natura face totul mult mai simplu, fara explicatii.

Marul din soiul Generos, cel mancat de sfredelitorul ramurilor si-a revenit spectaculos:

Acum am niste caisi, care cresc haotic foarte repede. Anul asta au crescut lastari de aproape 2 metri. Problema este ca au crescut haotic:

Am si caisi normali care au crescut pe directia corecta

Ei bine am solar. Insa nu m-am putut desparti usor de plantele crescute natural la soare. Este adevarat ca unele plante nici nu m-am gandit vreodata sa le cresc intr-un spatiu protejat. Solarul l-am facut strict pentru rosii, castraveti, vinete si ardei. Telina si-a gasit locul acolo ca nu aveam o parcela libera pentru ea afara si am profitatat de acea parte a solarului unde era foarte multa apa.

Am crescut sau crestem inca afara: ceapa, usturoi (astea doua s-au cam terminat fiind deja culese si depozitate), fasole de toate felurile, radacinoase (morcov, pastarnac, patrunjel), sfecla rosie, dovlecei si dovleci mari de placinta.

Usturoiul isi asteapta mana maiastra la impletit:

Mazarea ne-a facut o surpriza: dupa ce a rodit si s-a uscat aproape in intregime de la radacina au incoltit plante noi.

Fasolea a rodit din plin. Cea galbena mai mult. Cea verde este mai fina si mai mironosita zic eu. Mai alintata, rodeste mai putin si mai greu. Cea galbena este mai spornica.

Patrunjelul este inca verde si cret ca dupa un permanet bun

Si patrunjelul de radacina cat si cel de frunze isi face foarte bine treaba insa nu sunt la fel de spectaculoase. Insa aroma este divina. N-are nicio legatura cu ce cumparam pana acum din piata. Nu stiu unde fuge aroma cand il aduc in piata. Morcovii sunt buni de mancat insa nu sunt prea portocalii.

Lasand toate aceste plante care in mod normal isi au locul afara, am cultivat si niste rasaduri de rosii, vinete si ardei capia afara. Mi-era dor de aroma rosiilor coapte la soare. Sunt altfel, poate pentru ca nu sunt fortate de caldura insuportabila din solar sa creasca si sa se coaca prea repede. Isi fac treaba  in tihna si sa fara sa fie grabite, fiecare in ritmul ei, atunci cand simte ca este pregatita. Si asta se simte la gust. Asa cum noi oamenii apreciem in mod diferit soarele asa si plantele: cand suntem la plaja sau la mare si suntem relaxati ne place soarele, iar cand alergam prin oras dupa treburi si suntem stresati transpiram mult si ne agaseaza. Afara toate legumele cresc mai mici dar sunt mai gustoase. Astfel rasadurile primite in dar si plantate afara au prins viata si ne bucura in fiecare zi cu avantul lor si cu dorinta de viata care le tine in picioare in ciuda furtunilor cu vanturi groaznice ce nu ne-au ocolit in ultima vreme.